Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

CROCHIUL DE MARTI

Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacţie la comentariul meu “Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura” postat la articolul lui Andrei Pleşu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul ” Ura ca mod de viata”. Acest articol poate fi citit accesand linkul

http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/Ura_ca_mod_de_viata_7_381631837.html

Mesajul lui Aa

“Un fleac, i-am ciuruit” nu mi se pare exemplul cel mai inspirat pentru portretizarea urii. Cred ca gresiti cand spuneti ca adresantul era o jumatate din poporul roman. Adresantul in acest caz era mai degraba grupul de oameni care au tras toate sforile posibile ca sa-l ciuruiasca pe el (pe Traian Basescu). La cat de urata a fost campania electorala si la ce mijloace josnice au fost puse in lupta de cei cu care s-a razboit Traian Basescu (si nu de jumatatea de popor care nu l-a votat- ma rog, un fel de-a spune, pentru ca nu s-a prezentat la vot tot electoratul), a fost o replica- neinspirata si ea si, cum spuneti, inutila- a celui care a scapat oarecum teafar si sa zicem victorios (dar ce gust are victoria asta…). Sunt alte exemple mult mai relevante si pretioase pentru portretistica urii pe care le-ati fi putut invoca si toate vin din partea care se opune lui Basescu. Nu-mi place ca trebuie sa fac o afirmatie care poate parea culmea partinirii dar asta e, nu eu am inventat cele doua tabere si miza (care o fi aceea pentru fiecare?) luptei lor.
Oare chiar nu vedeti victimele urii de care vorbea Andrei Plesu in acest articol, nu prea inspirat nici el? Daca ar fi sa ne gandim la Gabriel Liiceanu sau mai degraba la HRP sau Vladimir Tismaneanu, ce ar insemna o dovada a faptului ca sunt victime? Sa aflam ca au facut infarct sau apoplexie?

Răspuns la mesajul lui Aa

Ideea pe care încercam să o susţin în comentariul mea era că ura nu ar trebui confundată cu spiritul de luptă. Pentru a ne feri de o astfel de confuzie avem la îndemână următorul raţionament: dacă o anumită manifestare se înscrie în logica rece a câştigării unui război (confruntare, competiţie) asumat de ambele părţi, ea nu ar trebui catalogată drept ură. Ura îşi binemerită denumirea atunci când manifestarea care face rău este gratuită, când aportul ei la victorie este nul. Rămân la părerea că “un fleac, i-am ciuruit” reprezintă un excelent exemplu pentru teza mea, în primul rand pentru că este de o gratuitate perfectă. Ură în stare pură (pardon de rimă). Războiul era încheiat, câştigat; în acel moment, la un om neposedat de un copleşitor sentiment de ură ar fi trebui să se declanşeze mai degrabă compasiunea. Că a fost vizat jumătate de popor sau doar Geoană şi Hrebenciuc, asta aproape că nici nu mai contează.

Când mutaţi discuţia, nu lipsit de şiretenie, către GL, HRP, VT în postură de victime ale urii, pierdeţi din vedere un aspect: domniile lor au ales să fie combatanţi activi într-un război care acum este în plină desfăşurare, între o putere cu un sprijin popular real de nu mai mult de 15% şi un popor din ce în ce mai suferind. Doamne fereşte să facă infarct sau apoplexie. Le este absolut la îndemână, doar să vrea, să facă pasul înapoi, să-şi declare măcar neutralitatea, să nu mai cauţioneze cu numele, prestigiul şi prestaţia lor o putere coruptă şi organe mass media aservite acesteia (B1TV, EVZ). Când Octavian Paler a murit de infarct v-aţi ridicat împotriva celor ce, cu ura lor, i-au grăbit sfârşitul? Când intelectuali sau ziarişti anti – putere primesc ameninţări cu moartea sau li se fabrică dosare compromiţătoare patetizaţi la fel?

Ar trebui să vă facă să reflectaţi mai mult asupra obiectivităţii dumneavoastră faptul că vedeţi răul doar într-o parte.

Au tras sfori nu doar cei din opoziţie ba, aş îndrăzni să pariez, ceilalţi au tras sfori mult mai aplicat şi mai eficient. Dacă la Paris s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu votatul în ultimele minute, ce să ne aşteptăm de la circumscripţii mai puţin emancipate?

Vă citez : “Sunt alte exemple mult mai relevante si pretioase pentru portretistica urii pe care le-ati fi putut invoca si toate vin din partea care se opune lui Basescu”.Vi se pare semn de imparţialitate o astfel de tranşare a lucrurilor?

Este clar că aveţi opţiuni ferme, nete şi  extrem de afective. Astfel de opţiuni nu pot fi schimbate prin demonstraţii şi fapte, oricât de riguros convergente, decât atunci când efectele acestora atentează direct la confortul şi intimitatea teritoriilor personale.

Vă doresc să nu vi se contrapună astfel de argumente.

Contele de Saint GermainCrochiul de martiMusafiri pe blogBasescu,Liiceanu,Patapievici,Plesu,uraCROCHIUL DE MARTI Am primit, zilele trecute, următorul mesaj de la Aa. Era o reacţie la comentariul meu “Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura” postat la articolul lui Andrei Pleşu publicat in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul ' Ura ca mod de viata'. Acest articol poate...Blog politic si polemic