Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
(publicat pe 01.10.2010)

– Cine e pentru? – răzbate, din anticamera gheenei, vocea subversivă, cu intonaţie de cartier, a Robertei Anastase.

În dreapta ei, secundul la manşă în acest picaj spre dezonoare, Sever Voinescu, speră să inducă rarefiatei audienţe pactizarea cu turpitudinea. Smuceşte violent stânga-n sus, ca un înotător la stilul “spate”. E atât de crispat  când îşi lansează votul pe orbită încât parcă şi-ar apăra barbişonul de un brici justiţiar, destinat anatemizării prin epilare.

– 150 pentru, 7 abţineri, 3 contra – îi informează Roberta, asupra propriei lor prestaţii, pe cei 90 de prezenţi dimpreună cu fantomele ce bântuiau la acea oră Casa Poporului. Glasul nu-i tremură, privirea nu-i şovăie, obrazul nu i se împurpurează. Personifică infractoarea perfect dezinvoltă.

Până şi pe Sever îl descumpăneşte atâta autentică nesimţire, atâta eficienţă spiritistă la o persoană altfel artificială şi debordând de materie. Energica lui mâna electoare coboară parkinsonian în gelul frezei, pentru prestarea unui masaj de dezmeticire. O priveşte pe Roberta peste umăr, cu androgină perplexitate, nemaiînţelegând dacă în sceneta de cuplu la care tocmai a devenit protagonist alături de ea, măsura virilităţii o dă testosteronul său ori vigoarea ei interlopă.

În urma indecentei secvenţe descrise mai sus, ce a declanşat la nivelul multor români un priapism lexical de nestăvilit, transmisiile din Parlamentul de la Bucureşti ar trebui urgent supuse restricţiilor de cenzură aplicate de regulă pornografiei.

Pentru că suntem îndreptăţiţi a ne întreba:

Cu ce este mai nocivă prostituarea fizică a unor trupuri armonioase în raport cu prostituarea morală a acestor caractere diforme?

Cu ce este mai vulgară erecţia carnală a unui star porno în raport cu încovoierea flască a demnităţii unui intelectual ca dl. Voinescu, propovăduitor de virilitate etică?

 Dacă promiscuitatea în care se simte împlinită Roberta Anastase nu este foarte surprinzătoare, prezenţa acestei trişoare în mahalaua politică datorându-se aceloraşi capricioase criterii marinăreşti care au propulsat-o şi pe Elena Udrea în fruntea filistinilor portocalii, după principiul “cine se aseamănă se adună”, imaginea lui Sever Voinescu cu chiloţii în vine şi cu un pelvis lipsit de orice relief care să indice măcar uşoare urme de virtuţi masculine are darul de a deprima.

Cu fiecare explicaţie cu care încearcă să-şi cosmetizeze hoţia, se afundă tot mai mult.

Timp de mărturisire şi iertare ar mai fi, câtă vreme gestul lui ar presupune un risc. Cât vreme, adică,  Zeus l-ar mai putea atinge cu fulgerele sale ca ripostă la un act de demnitate ce i-ar putea dăuna.

Sever Voinescu trebuie să decidă asupra oportunităţii răscumpărării respectului de sine: pentru el chiar este esenţial ca mâine să-şi poată privi în ochi copiii, soţia şi propria persoană ori de câte ori o oglindă i-o va scoate în cale? Pentru că dacă nu, ce rost ar mai avea să se agite?  Ar putea să claseze sec subiectul, livrându-ne în încheiere, mărinimos, de la înălţimea preţiozităţii lui scrobite, secretul succesului propriu :

« Eu în dulce armonie

Cu a mea poltronerie!

Iată reţeta, în rime,

Despre cum să trăieşti bine. »

Contele de Saint GermainEditoriale(publicat pe 01.10.2010) - Cine e pentru? – răzbate, din anticamera gheenei, vocea subversivă, cu intonaţie de cartier, a Robertei Anastase. În dreapta ei, secundul la manşă în acest picaj spre dezonoare, Sever Voinescu, speră să inducă rarefiatei audienţe pactizarea cu turpitudinea. Smuceşte violent stânga-n sus, ca un înotător la stilul...Blog politic si polemic