Scorul acestui articol
[Total: 66 voturi. Media: 4.4]

Cu oricâtă bunăvoință l-ai privi și asculta pe Dacian Cioloș, nu găsești nimic la el care să-l recomande pentru mari succese individuale. Și totuși le repurtează.

Nu este nici vreun luptător carismatic, nici vreun mare orator, nici vreun geniu în materie de rezolvat nevoi și așteptări ale românilor; are însă izbânda pe post mereu asigurată! Ministru al Agriculturii, Comisar European, Prim Ministru al României, iată trei trepte rezervate îndeobște politicienilor cu soartă. Trepte pe care, fără a fi fost propulsat de vreun partid, Dacian Cioloș le-a escaladat relaxat, în stil de capră neagră sprințară, fără poticneli ori semne de sufocare. Deși, când îl cântărești din priviri, aduce mai degrabă a istovit purtător de samar decât a grimpeur de elită, țapăn pe cataligele lui . Aparențele, însă, pot înșela. Să acceptăm.

Aici intervine, pe lângă problema de perceție, și o problemă de combustie. Marii performeri își trag forța, de regulă, din combustibili excepționali. Personalizați. Până și mitologia noastră românească consemnează rețete neaoșe de combustibili, care se alătură demonstrației mele. Armăsarul lui Harap Alb, ca și calul năzdrăvan al lui Ispirescu, se prezentau primei examinări a cititorului ca niște gloabe („o răpciugă de cal, grebănos, dupuros È™i slab” (Harap-Alb) și „daca mă vezi aÈ™a de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească ca el”(Ileana Simziana)); le era însă de ajuns o tavă de jăratic ca să devină din mârțoage demne de milă adevărați zmei paralei.

Așa și cu Dacian Cioloș. Văzându-i în CV trofeele personale de funcții, uiți de prima impresie și te întrebi ce jăratic, ce LOX, ce kerosen, ce combustibili solizi granulați îi circulă prin instalații de omul nu ratează nimic în materie de numiri înalte.

Și mai e ceva: Dacian Cioloș se ferește de deochi. Nu se expune niciodată examinării și alegerii populare. Căci prostimea nu înțelege, se ia după aparențe, și poate deochea din ignoranță, cu o gimbeală nepotrivită sau prea insistentă, frumusețe de mișculații.

Noi, până acum, am fost obișnuiți în politica din țărișoară cu manipulatori spectaculari, cu circari de alba – neagra care seduceau și prosteau boborul cu panglicile ce le ieșeau pe gură în chip de flăcări prometeice. Vadim Tudor și Traian Băsescu reprezintă specimene de vitrină în acest sens. Dar specimene care, fundamental, au ținut cont de democrație și s-au impus, până la urmă, supunându-se votului popular și obținând procente. Adeseori, multe.

Ce descoperim, de-odată, prin Dacian Cioloș? Că se poate face manipulare și prostire și altfel. Fără a fi ales de gloată, fentând democrația și afișând mofturi de starletă!

Refuzi superior să te supui arbitrajului electiv al „celor mulți”, simulezi sila de politic și te lași rugat.

„Acceptă să ne salvezi, tu, izbăvitorule! Tu, cel plămădit altfel! Tu, cel binecuvântat ca nepolitician! Tu, cel proiectat pe post de personaj mesianic, în laptopurile protestatarilor noștri cu bărbi, bandane și lozinci anti-orice!  Lasă-ți chipul să ne lumineze panourile electorale. Sacrifică-te pentru noi. Fii oengistul nostru emblematic, steaua polară a unei generații de debusolați. Acum avem pe cine! Te implorăm: lasă-te avut!!!”.

Iar Dacian Cioloș îngăduie această dublă fraudă la care este invitat:  să evite cenzura electoratului și să îi amăgească pe tinerii frumoși și liberi că se va lăsa „avut” de ei. Că va fi „al lor„.

Al lor, pe naiba! Ce-și mai râde binomul în pumn (pumnul său, cel de pecetluit guri prea slobode) de cât de ușor pot fi prostiți așa zișii deștepți ai nației, cei care, într-o societate normală, ar fi trebuit să-i fie lui, binomului ocult, principala rezistență! Și nu principalul furnizor de apă la moară, cum, de fapt, se întâmplă acum!

Căci ce altceva este Dacian Cioloș dacă nu un  delegat al oculților, destinat să fenteze democrația. Demnitarul lor de mucava, înscăunat prin numire, nu prin alegere. Mereu declarat învingător, deși nu combate, în ring, niciodată.

El este împins să acționeze după principiul: de ce ai încerca să sari gardul când te ajutăm noi să te strecori printre uluci? Lasă-i pe proști să se pocească, să se tumefieze între ei! Tu stai la cutie și doar așteaptă decizia juriului. Ai încredere în juriu. El este al nostru. El este NOI!

Mai e o săptămână până când șiretenia lui Cioloș va fi pusă din nou la încercare. De obicei, nu rezistă la alegeri „pe bune”. Ea știe să învingă exclusiv prin manevre de culise.

Să vedem însă ce cifră octanică, ce putere calorifică, va putea oferi jăraticul pus la dispoziție de sistem prestidigitatorilor ce se vor juca cu voturile noastre.

Prefer o țară condusă mediocru dar onest de votul democratic, al proștilor vorbitori de română, unei țări condusă tendențios de oculți, prin impostură și raportări în alte limbi. Căci, în primul caz, mai există o șansă ca limba română și etosul românesc să nu dispară. Altfel”¦

Unii consideră mai important ca, decât să trăiască într-o Românie ca cea de azi, mai bine să-și sacrifice țara pentru un plus de bunăstare personală. Eu nu pot accepta un astfel de târg! Și nu îl voi trece cu vederea!

Contele de Saint GermainEditorialeavem pe cine,bunastare personalaDacian Ciolos,capra neagra,castigator scos din caciula,combustibili exceptionali,delegat al ocultilor,deochi,Harap Alb,Ileana Simziana,jaratec,Petre Ispirescu,uluci,Vadim Tudor,zmeu paraleuCu oricâtă bunăvoință l-ai privi și asculta pe Dacian Cioloș, nu găsești nimic la el care să-l recomande pentru mari succese individuale. Și totuși le repurtează. Nu este nici vreun luptător carismatic, nici vreun mare orator, nici vreun geniu în materie de rezolvat nevoi și așteptări ale românilor; are însă...Blog politic si polemic