Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Marii oameni politici își câștigă renumele în războaie adevărate, nu în gâlcevi de operetă. Margaret Thatcher, ca să devină „doamna de fier”, a trebuit să ordone declanșarea Războiului Malvinelor celui mai conservator parlament din lume. Și-a jucat cariera, pe această carte sângeroasă, cu o energie venită cu siguranță din istoria neamului ei. De la Regina Fecioară, de la amiralul Nelson, de la Winston Churchill.
Dacă riscăm o comparație, care reflectă brutal efectul de scară existent între Marea Britanie și România, putem spune că și Traian Băsescu s-a dovedit un politician puternic. Puternic dar malefic. A avut războaiele lui grele, chiar dacă derizorii pentru istoria neamului nostru, unele aparent imposibile, pe care le-a câștigat. Cu tupeu, cu șiretenie, cu totală lipsă de scrupule, cu un talent inegalabil de a exploata slăbiciunile adversarului. Două suspendări, o ostilitate socială strivitoare, găști de mafioți metamorfozați până la urmă în delatori, cu care s-a însoțit o parte din drum și care nici până azi n-au reușit să-l înfunde definitiv și noi, contestatarii de pe gradene, meșteri în argumente și demonstrații demolatoare dar incapabili de a-i aplica lovitura de grație nici măcar acum când nu mai are arme instituționale.
Privești spre „saltimbancii și irozii” zilei și te crucești pe ce mâini am putut ajunge. Ponta, Dragnea, Oprea – iată „chintezența de mizerii” căreia-i pretindem să ne scape de rău, să ne aducă binele. Într-adevăr, niște pisoiași slabi, veșnic terorizați de dulăii ce li se adresează în alte limbi, evident lătrătoare.
Toată circoteca asta, cu punerea sub acuzare a unui ditamai prim – ministru de către un minuscul procuror mingicar, este grăitoare. Îți vine să te crucești, să protestezi, să sari în apărarea normalității, să stingi focul diversiunii cu apa ta de subzistență. Dar pentru cine s-o faci?
L-am avertizat pe Victor Ponta încă de prin 2013 că asta va păți, într-un final; un dosar fabricat, care să-l scoată din joc la masa verde. Tocmai se alăturase și el, plin de eteruri și, evident, fără o iotă de credibilitate, corului de lăudători ai „justiției independente”, apărut ca la comandă pentru a scanda neobosit: „nu comentăm deciziile justiției”, „ridicăm imunitatea oricărui parlamentar pe care DNA vrea să-l aresteze preventiv”, „excludem din funcții și chiar din partid pe orice politician împotriva căruia se începe urmărirea penală” etc.
Încă de la primele invârtoșări mai spectaculoase ale binomului SRI – DNA a fost clar că avem de-a face nu cu justiție adevărată ci cu un monstru bicefal care atacă politic. Atacă la ordinul și în beneficiul lui Traian Băsescu, cu predilecție tabăra pesedistă. Și a mai fost ceva clar încă de pe atunci: că fiecare ipocrită atitudine a unui politician, de a elogia „justiția independentă”, adică acea vendetă selectivă realizată prin intermediu procurorilor, se va întoarce până la urmă împotriva sa și a celor ce, din lașitate ori pentru că răul nu li se întâmpla chiar lor ci altora, o încuviințau.
Acum a venit decontul. Nu le place? E revoltător? Explodează filialele din teritoriu? Dragnea condamnat, Mazăre la pârnaie, Ponta învinuit? PSD în destrămare? Oprea, marele salvator?
Lașitatea are un preț! Ca și lăcomia! Ca și prostia!
Dacă ar fi știut ce li se va întâmpla, o mai scăldau așa? Mai bătea palma Victor – Viorel cu Elena – Gabriela ca să o ungă pe Laura – Codruța pentru că așa-i dorea suflețelul lui Traian – Mondialu?
Mai pleca absolutul Ponta urechea la șoaptele halucinogene ale baronilor rapaci din teritoriu ca să le ia liberalilor din USL toate ministerele bănoase? Să-l împingă pe orgoliosul Antonescu la un divorț de onoare ca să pună ei, marii și nesătuii pesediști, mâna și pe justiție și pe finanțe și pe economie și pe tot ce producea monedă pentru potolirea hrăpăreției lor?
Dacă s-ar putea da timpul înapoi la momentul la care PNL solicita, pentru rămânerea în USL, poziția de prim-vice-prim-ministru pentru Klaus Iohannis, ce ziceți? Ar mai face Victor Ponta și Liviu Dragnea miștourile agricole de atunci, prin șușe de doi bani la chermeze electorale? Ar mai perverti ei televiziuni de știri ca să-i amețească pe bieții antibăsiști cu intoxicări aberante precum ce trădător de țară e Antonescu și ce traficant de copii e Iohannis? Și cum va câștiga el, Ponta, prezidențialele, la pas, și cum vor conduce ei țara, din buricele degetelor, cu președinte și cu prim – ministru din rândurile lor la pupitrele de comandă, dând ritmul vremurilor bune din castaniete?
Niciun regret dacă pleacă Ponta. Nu ajung, pentru a-ți crea un statut de bun prim – ministru, șmechereala camelelonică, instinctul reptilian de a luneca printre pericole în loc de a le înfrunta direct, tactica înfrățirii cu dracu până treci puntea, baletul laș al eschivelor. Trebuie și imaginație și temeritate și combativitate și spirit de sacrificiu.
Dacă șeful executivului, dimpreună cu șefii parlamentului, nu mă pot apăra pe mine, cetățeanul Rarinca, de abuzurile conjugate a doi balauri cu fustă care acuză și arestează discreționar, în funcție de șoaptele matinale ale hormonilor lor răzvrătiți, atunci în cine să-mi mai pun speranța?
Și-aici apare disperarea. În cine?
În „generalul fonfăilă”, Gabriel Oprea, mare latifundiar din comerțul cu izmene și cearceafuri îngălbenite de hărți militare? În „generalul umeraș”, Florian Coldea, cocoșat sub greutatea uniformelor sale pline de fireturi și stele băsiste?
Sau poate în grațioasa doamnă Gorghiu, asemănătoare cu Victor Ponta nu doar la talie și ochelari ci și la profesie și păcate? Ori în pătrățosul domn Blaga, despre care nu poți spune un lucru de bine fără să fii suspectat că îl ironizezi?
Și totuși, există, președintele Iohannis! De ce nu ne-am pune nădejdea în el? Ce mare lucru ar trebui domnia sa să facă pentru noi pentru a deveni, în mitologia poporului român, un erou național? Să câștige războaie sângeroase ca Ștefan, Mircea sau Mihai? Nu! Să înfrunte Puterile Garante, ca A. I. Cuza? Nu! Să-și sacrifice fiii ca Brâncoveanu? Nu!
Atunci?
Președintele Klaus Iohannis ar trebui să facă un lucru simplu și de o elementară igienă instituțională: să ne scape de oamenii lui Băsescu plantați de acesta în punctele cheie ale statului. Și să numească în locul lor oameni onești, buni profesioniști, buni români.
Din cei șase, nominalizați chiar de Băsescu, echipa cu care acesta a încercat să „reformeze” republica, au mai rămas doar trei care terorizează în continuare țara și subminează încrederea în justiție: Coldea, Kovesi, Stanciu. Să fie ei mai tari ca turcii? Să se teamă Iohannis de descăpățânare sau de vreun iatagan împlântat pe la spate de vreunul dintre aceștia?
Deocamdată, semnalele dinspre Cotroceni sunt timide și nedătătoare de speranță. Președintele ține partea instituțiilor băsificate și bagă capul în nisip când vine vorba să o apere pe doamna Rarinca de abuzuri ori să îi asculte cu imparțialitate pe magistrații ce protestează împotrica CSM și a implicării SRI în actul de justiție.
Președintele Iohannis dă semne de captivitate. Mutările sale de până acum nu prefigurează un mare om politic ci, mai degrabă, o mare dezamăgire.
Din păcate, asta e impresia: că pentru Klaus Iohannis, președintele cu sânge germanic înscăunat de români pentru a-i apăra cu germanică rigoare, tripleta Coldea – Kovesi – Stanciu este un adversar mult prea tare, mai tare chiar ca turcii.

Contele de Saint GermainEditorialeA.I. Cuza. Constantin Brancoveanu,amiralul Nelson,Basescu Mondialu,binomul SRI-DNA,Crin Antonescu,CSM,Elena Gabriela Udrea,Florian Coldea,Gabriel Oprea,Klaus Iohannis,Laura Codruta Kovesi,Livia Stanciu,Liviu Dragnea,Marea Britanie,Margaret Thatcher,Mariana Rarinca,Mihai Viteazul,Mirecea cel Batran,monstrul bicefal,PNL,PSD,razboiul Malvinelor,Regina Fecioara,sange germanic,SRI,Stefan cel Mare,USL,Victor Ponta,Winston ChurchillMarii oameni politici își câștigă renumele în războaie adevărate, nu în gâlcevi de operetă. Margaret Thatcher, ca să devină „doamna de fier”, a trebuit să ordone declanșarea Războiului Malvinelor celui mai conservator parlament din lume. Și-a jucat cariera, pe această carte sângeroasă, cu o energie venită cu siguranță din...Blog politic si polemic