Scorul acestui articol
[Total: 68 voturi. Media: 4.8]

 

A devenit un laitmotiv al gângavilor lipsiți de argumente expresia: „žtrebuie să avem încredere în instituțiile statului”. Sau „žsuntem condamnați să avem încredere în ele” sau „žîn lipsa încrederii în instituțiile sale, statul de drept s-ar pulveriza”.

Această nerozie nu este cu nimic mai puțin demnă de dispreț decât aceea a bărbatului care după ce-È™i găseÈ™te nevasta în pat cu amantul declară pe unde apucă, È™i întrebat È™i neîntrebat: „žeu am totală încredere în ea”. Să fii sănătos, cornutule, e o ruÈ™ine care te priveÈ™te numai pe tine. MândreÈ™te-te cu ea È™i pune-ți chiar un felinar roÈ™u la poartă, să afle lumea că ai devenit om de afaceri. Cât despre voi ceilalți, gângavii,  nu am de comentat decât atât: e o mare gogomănie să declari încrederea în cineva sau ceva ca obligație legală ori morală.

Iată două citate celebre despre încredere:

 „žFii bine crescut cu toată lumea, dar intim cu câțiva. Și testează-i bine înainte să le oferi încrederea ta.” „” George Washington

„žNu sunt supărat pentru că m-ai mințit. Sunt supărat pentru că de acum nu te mai pot crede.” „” Friedrich Nietzsche;

DNA-ul È™i-a pierdut de mult încrederea noastră. Atâtea minciuni È™i mistificări, atâtea execuții politice cu dosare înventate, atâtea arestări preventive urmate de achitări ale instanțelor supreme, atâtea comportamente ruÈ™inoase, nedemne profesional, ale unor procurori, È™i, mai ales, atâta ipocrizie È™i agresivitate răzbunătoare din partea Laurei Kovesi. Culminând cu autoincriminarea domniei sale prin comportamentul arogant È™i abuziv privind prezența sa în sufrageria lui Oprea.

Și PreÈ™edinția României È™i-a compromis grav credibilitatea în ochii românilor oneÈ™ti È™i fără patimi politice mutilante. Discursul despre penali, în condițiile in care însuÈ™i Klaus Iohannis, prin trecutul său cețos de investitor imobiliar, poate fi încadrat în propria definiție, prin calitatea de învinuit pe care a avut-o, oficial, la un moment dat, este printre cele mai auto-descalificante triÈ™erii, la acest nivel, în fața propriului popor. Mai recent însă, sperând să-È™i scuze abuzul de limbaj cu penalii, încercând să scoată acest derapaj de gândire din zona declarațiilor sfidând grav Constituția, a reuÈ™it să cadă din lac în puț afirmând că prezumția de nevinovăție se aplică doar în justiție, în politică ea ne mai fiind valabilă.

Ce spui, Frantz? Pardon, Werner! Conform căror precepte? Poți cita un părinte prestigios, din panteonul È™tiințelor democrației È™i ale drepturilor omului, care să fi emis, înaintea ta, o astfel de enormitate?

Deci în politică, în această consacrată curvă din mecanismul funcționării unui stat, secantă prin natura „žprofesiei” sale cu promiscuitățile superlative ale ființei umane, tocmai în ea, unde acționează mincinoÈ™ii È™i turnătorii È™i poltronii cei mai venali ai societății, NU ar trebui să funcționeze prezumția de nevinovăție? Tu realizezi măi Frantz, sau Werner, sau Adolf sau Eduard ce oroare ai putut emite?

Tocmai că aici, în politică, în epicentrul mizeriei umane, mai mult decât oriunde altundeva, vinovăția (È™i nu nevinovăția) ar trebui demonstrată cu probele cele mai solide! Și nu lăsată la cheremul unor colportori corupți È™i iresponsabili. Iar demnitatea umană, onoarea individuală, atât de rare È™i neprețuite, ar trebui apărate cel mai abitir prin supremația prezumției de nevinovăție.

De ce se pulverizează statul dacă ne-am pierdut  încrederea în DNA? Sau în PreÈ™edinție? Ce, ne-am pierdut-o fără motiv? Adică e mai bine pentru țară să închidem ochii la abuzuri È™i minciuni evidente ale acestor două cariatide, mâncate de cari, decât să le demascăm putregaiul È™i să încercăm să le însănătoÈ™im până când nu se prăbuÈ™eÈ™te țara peste noi?

Mă uit seară de seară la caraghioÈ™ii ăÈ™tia de liberali (pe predecesorii cărora, o vreme, i-am creditat cu patriotism È™i bune intenții) È™i mă crucesc cât de sinucigaÈ™ „“ slugarnici pot fi. Ei îi dau într-una cu acest cliÈ™eu inept, care scoate poporul din minți: „žtrebuie să avem încredere în instituții”! În ce instituții măi strânsură de aduÈ™i de È™ele? În DNA-ul plagiatoarei 4% È™i a procurorului care paradeÈ™te la cetățeni? În CSM-ul spălător de cadavre, care vrea să decapiteze Inspecția Judiciară È™i se face că nu vede insubordonarea anticonstituțională a procurorului general fată de ministrul justiției? Sau să credem în instituția reprezentată de Klaus Iohannis, acest om mare È™i integru, mai presus de orice bănuială că ar fi ceea ce singur a declarat odată că a fost: un învinuit?

Edificiile ruinate trebuie reconstruite din temelii. Ele nu au cum să se însănătoÈ™ească singure, mai ales dacă li s-ar acorda încredere după toate nemerniciile făcute sub protecția lor. Vedem ce se întâmplă cu ele acum, când suflul dreptății nu este încă suficient de puternic pentru a le pune la pământ: încearcă să-È™i conserve È™i conducerile È™i practicile. Prin intermediul unui comando de propagandiÈ™ti mincinoÈ™i, în frunte cu cine? Cu exact cei care au sbminat încrederea populară în ele: cu Klaus Iohannis È™i Laura Kovesi. AceÈ™ti propagandiÈ™ti ai neîncrederii!

Contele de Saint GermainEditorialeedificii ruinateGeorge Washington,epicentrul mizeriei umane,Friedrich Nietzsche,increderea in institutii,invinuit,penali,politica e o curva,prezumtia de nevinovatie,propagandistii neincrederii,sufrageria lui Oprea,triserie,venal  A devenit un laitmotiv al gângavilor lipsiți de argumente expresia: 'žtrebuie să avem încredere în instituțiile statului'. Sau 'žsuntem condamnați să avem încredere în ele' sau 'žîn lipsa încrederii în instituțiile sale, statul de drept s-ar pulveriza'. Această nerozie nu este cu nimic mai puțin demnă de dispreț decât aceea...Blog politic si polemic