Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Nu am pățit nimic, nu am fost plecat nicăieri, nu am contractat virusul Pleșu „“ Cărtărescu. Pur și simplu mi-am oferit o pauză de reflecție. M-am tot gândit unde am greșit când am devansat cu  o lună previziunea cu președintele. Vă mai amintiți? În ianuarie 2011 făceam două previziuni. Prima nu mai contează, pentru că s-a adeverit; cea de-a doua însă era următoarea: „Până la sfârșitul anului 2011 vom avea un alt fel de președinte”. S-a întâmplat, dar cu o lună mai târziu. Unde am greșit?

Cum am susținut de mai multe ori, Traian Băsescu este doar un personaj gonflat. I-au ieșit câteva cacialmale și asta a pompat aer la greu în crusta lui impermeabilă. Unii l-au văzut mesianic, alții diabolic, cert este că era perceput uriaș,  la extremele binelui și răului, copleșitor și de temut. În realitate un singur ghimpe, bine plasat,  putea să-i dezumfle măreția, reducându-l  la dimensiunea reală a nimicniciei sale. Ceea ce s-a și întâmplat.

Să taci paralizat de frică, 2 săptămâni, pentru că vreo 50 de mii de oameni  au împânzit orașele țării și te înjură, asta da probă de conștiință a nimicniciei.

Să-ți regăsești apoi graiul, în cuvântări contradictorii și ocolitoare, și să nu te mai poți opri din exerciții retorice aproape zilnice despre lumi fictive pentru că, nu-i așa, „vorbesc deci exist”, tristă confirmare a   involuției spre putrefacție.

Veți recunoaște că Traian Băsescu de azi este altceva decât temutul rechin de ieri. Este doar o biată plătică panicată, prinsă în năvodul  redeșteptării demnității naționale. Ce ghinion pe el că somnorosul popor român, anesteziat cu jumătățile de secol, prezintă acum o a doua erecție devastatoare,  are o a doua trezire de virilitate în mai puțin de 25 de ani. Nici să încerci a-i ține piept nu poți, ți se deșiră toate soutiens- gorges -urile, nici să-i întorci spatele nu e recomandabil, de la o vârstă hemoroizii pot deveni letali.

Și atunci dai în fatalism. Închizi ochii, canalele rațiunii, și mergi înainte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.  Dar avanposturile inamicului se apropie. Tragi un whisky și începi să crezi tu, mireanul, că persiflatul până mai ieri Dumnezeu o să-ți sară în ajutor. N-o să-ți sară!  Pentru că asta ar însemna că tu contezi pentru el, ceea ce este fals.  El lucrează cu principii, nu cu teorii, el lucrează cu mulțimi nu cu indivizi închipuiți reflectați  în oglinzi concave.

M-am inșelat cu o lună. Să fie asta eroarea de metodă? Poate! O lună la un an înseamnă cam 9%. A fost Arafat în loc de comasate. A fost atacul la demnitate mai puternic decât atacul la buna-credință. Important este că a fost.

Am învățat din greșeli.  Nu vă mai spun ” vom scăpa de Băsescu”, vă spun „am scăpat de Băsescu”.

Credeți-mă!

Contele de Saint GermainEditorialeArafat,Basescu,Carftarescu,Dumnezeu,Plesu,presedinteNu am pățit nimic, nu am fost plecat nicăieri, nu am contractat virusul Pleșu '“ Cărtărescu. Pur și simplu mi-am oferit o pauză de reflecție. M-am tot gândit unde am greșit când am devansat cu  o lună previziunea cu președintele. Vă mai amintiți? În ianuarie 2011 făceam două previziuni....Blog politic si polemic