Scorul acestui articol
[Total: 31 voturi. Media: 4.4]

 

În sport se mai vede asta. În tenis foarte des. După o evoluție excelentă, intervine ceva care dă totul peste cap. Echilibru, răbdare, precizie, încredere, toate dispar ca prin miracol È™i în locul lor se instalează grimasele înfrângerii. Pare o fatalitate dar, în realitate, e vorba de călcarea unei linii roÈ™ii a sinelui. Efectul unei comoții, mai puternică chiar decât instinctul de conservare.

AÈ™a ceva trebuie că s-a întâmplat È™i cu Traian Băsescu înainte de ultima sa intervenție, telefonică, în emisiunea lui Victor Ciutacu la care era invitată Alina Bica. (https://www.youtube.com/watch?v=iM_H2_Fzo00). Ascultam È™i părea neverosimil. Vedeam un boxeur care a încasat o directă rătăcită în nasul său oricum turtit È™i care, orbit de furie, se năpusteÈ™te fără gardă, fără precauții, pur È™i simplu la intimidare primitivă, asupra adversarului. Nu că nu mi-ar fi plăcut. Am dat chiar telefoane să-mi anunț câțiva prieteni apropiați. Dar mi-am pus imediat întrebarea: ce să-l fi comoționat în aÈ™a hal pe fostul preÈ™edinte încât să decidă a schimba lupta indirectă, a aluziilor amenințătoare È™i a È™antajului (în care s-a dovedit de atâtea ori maestru) cu tranÈ™antul duel puÈ™kinian: glonț contra glonț. Mai ales când el are armă foc cu foc iar adversarii au arme cu rafală.

Cu ocazia acelei intervenții Traian Băsescu a făcut echilibristică pe buza prăpastiei. Ba chiar i-a alunecat piciorul de vreo două – trei ori, cât să arate că încă îl mai țin genunchii. Nu însă È™i țâțânii.

Prima gafă a fost să arate, brusc, o determinare belicoasă de gladiator, fără a prezenta audienței È™i o minimă motivare plauzibilă pentru aceasta. Toți priveau È™i se cruceau: ce l-a apucat pe hârÈ™itul corsar să mărturisească, hodoronc „“ tronc,  lucruri gravissime din casa prezidențială ? Să ofere, practic, tuturor celor interesați, niÈ™te autodenunțuri pe tavă?

Faptul că a fost trimis în judecată în cazul Firea? Pretext derizoriu!

Faptul că nu mai suportă nedreptatea? Sau că vrea să-È™i salveze de mafiotizare marea creație a celor două mandate?  Cine să-l mai creadă apărător de principii morale pe demiurgul jalnicei Românii de azi?

Și atunci concluzia este că ceva, din ce i se pregăteÈ™te în culise, l-a descumpanit peste măsură. De aici reacția sa de războinic descălecat, nevoit să treacă la lupta corp la corp. Iar cei care se ocupă de încercuirea sa È™i-au putut da seama că au atins un punct vulnerabil È™i jubilează! De-acum È™tiu unde să insiste pe viitor.

A doua gafă a constat în natura dezvăluirilor făcute de Traian Băsescu despre întâlnirile din biroul său cu Bica, Kovesi, Coldea. Va putea el dovedi vreodată, abstractie făcând de mărturiile, uÈ™or de decredibilizat, ale aliatelor sale Udrea È™i Bica, că lucrurile au stat în realitate aÈ™a cum le-a relatat domnia sa? Căci, dacă există înregistrări de la aceste discuții, nu în mâinile sale  se află ele astăzi ci exact în mâinile inamicilor săi. Care, pe lângă faptul că, prin trunchiere sau completare meÈ™teÈ™ugită cu alte înregistrări, pot genera sensuri care le convin, mai au la dispoziție È™i legislația privind regimul documentelor secrete care, în actuala conjunctură, pe ei îi acoperă iar pe Traian Băsescu îl îngrădeÈ™te.

Cunoscându-l pe Traian Băsescu È™i măiestria cu care a È™tiut să folosească până acum arma sa preferată, È™antajul, nu ar trebui să ne îndoim că a plecat de la Cotroceni burduÈ™it de documente compromițătoare despre inamicii săi. Cu astfel de documente, mult mai greu de contracarat, ar fi trebuit să încerce atacuri devastatoare la adresa capilor binomului. Exploatarea lor, însă, mai ales împotriva unor adversari atât de puternici, necesită clarviziune, stăpânire de sine È™i asumarea unor riscuri pe măsură. Or Băsescu, sub presiunea la care este supus din mai multe direcții, a început să cedeze psihic. Șansa lui cu È™antajul ar fi fost una singură: să țină focul mocnit. Și să spere în laÈ™itatea inamicilor. Vâlvătaia pe care a produs-o acum îi poate fi fatală. E adevărat, încă se mai poate înăbuÈ™i totul dar, luând în calcul È™i cea de-a treia gafă a lui Băsescu din intervenția amintită, gafa cea mai mare, eu unul cred că deja s-a ajuns în zona unde nu mai există cale de întoarcere.

Cea de-a treia gafă a lui Traian Băsescu, È™i cea mai gravă, a fost răspunsul său la întrebarea lui Victor Ciutacu: „ždomnule preÈ™edinte, nu vă e teamă de demersul pe care l-ați provocat”?

Printr-un amestec de cliÈ™eu È™i sinceritate ostentativă, fostul preÈ™edinte a spus:

„ž Nu mi-e teamă decât de Dumnezeu È™i de grija pentru familia mea. În rest, nu mă poate opri nimeni”.

Ce eroare! De calibrul unei înalte trădări! De sine!

Ca È™i cum le-ai da celor mai temuți adversari secretul îngenuncherii tale: atacați-mă la familie!

O să spuneți că, oricum, s-ar fi gândit È™i ei singuri la asta, nu trebuia să-i inspire Traian Băsescu. Nu e deloc aÈ™a. Prin declarația sa Traian Băsescu le-a furnizat nu o idee ci o dimensiune. Ideea, desigur, le venise din specificul meseriei. Dimensiunea impactului acestei idei nu le era însă foarte clară. Acum le este.

Cele mai mari succese în lupta anti-mafia s-au înregistrat, atât în Italia cât È™i în SUA, atunci când s-au încăierat între ele clanurile rivale de mafioți.

De ce, în urma războiului dintre Băsescu È™i binom, nu ar trece È™i România printr-o astfel de purificare?

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Bica,Elena Udrea,Laura Kovesi,lupta anti-mafia,purificarea Romaniei,razboinic descalecat,Victor Ciutacu  În sport se mai vede asta. În tenis foarte des. După o evoluție excelentă, intervine ceva care dă totul peste cap. Echilibru, răbdare, precizie, încredere, toate dispar ca prin miracol È™i în locul lor se instalează grimasele înfrângerii. Pare o fatalitate dar, în realitate, e vorba de călcarea unei...Blog politic si polemic