Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 4]

Nimeni nu poate pretinde că este politician adevărat dacă nu a câÈ™tigat măcar o dată, pe bune, o bătălie electorală. Și spun „žpe bune” pentru că am văzut destule situații în care pupili ai unor granguri, de partid sau de stat, au fost impuÈ™i, în urma unor scrutine de tot râsul, pe poziții victorioase. Alegerea Ebei ca europarlamentar ar trebui sa fie un exemplu suficient.
Ne trezim câteodată în fruntea bucatelor cu figuri absolut indigeste care, te întrebi, ce merite ascunse publicului or avea de răzbesc până în stratosfera puterii fără să fi făcut vreodată în viața lor măcar o faptă notorie de vitejie politică, socială, profesională care să le recomande.
„žGrupul de la Cluj”, de exemplu, cu Vasile Dâncu È™i Ioan Rus. Nu doar că cei doi nu i-au determinat niciodată pe clujeni să-i prefere unor Funari sau Boci dar nici în plenarele propriului partid nu au dat peste cap cifrele în sensul de a-È™i convinge colegii că se pot ridica măcar la nivelul de popularitate al Marienilor de tip Vanghelie sau OpriÈ™an. Ce observăm în legătură cu ei? Sunt mereu cap de listă ai PSD la demnități È™i vrăjeli reformatoare. Ioan Rus a deținut în repetate rânduri poziții de ministru iar Vasile Dâncu este pomenit in aceste zile ca favorit al multora, printre care È™i Klaus Iohannis, de a-l înlocui pe Ponta la Palatul Victoria.
Și Traian Băsescu a prezentat țării drept mari politicieni, demni de bastonul de mareÈ™al, niÈ™te veleitari aroganți È™i antipatici care, la vremea promovării lor în prima linie, se bucurau de simpatia românilor cam ca Csibi Barna când rupea steagul românesc È™i dădea cu el de pământ. Mă refer la Elena Udrea, la Monica Macovei, la MRU È™i exemplele ar putea continua. Să fi fost lipsa de priză la populație un atu pentru avansare?
Prezentul este È™i el dominat de două astfel de personaje caragialeÈ™ti. Gonflate până la ridicol, nu se È™tie din ce motive, acestea nu doar că au capacitate zero de a declanÈ™a empatie în mase dar nasc, pur È™i simplu, aversiune.
Doamna Alina Gorghiu îl întruchipează aproape perfect pe Brânzovenescu în travesti. Avocat, apropitar, fruntaÈ™ politic, membru în comitete È™i comiții prezidate de Trahanachele de la Cotroceni, alcătuind cu Vasile Blaga (Farfuridi) un instrument de bruiaj la două muÈ™tiuce, pe alocuri cacofonic, nu È™tie să facă altceva decât să cârcotească miorlăitor È™i graseiat despre Victor Ponta. De o vreme a început să se ia È™i de Gabriel Oprea pe care, până deunăzi, îl amuÈ™ina curtenitor.
Și astfel, pe centură, am ajuns la Gabriel Oprea, cel mai gonflat dintre eroii prezentului. Prin performanțele sale „žaerostatice”, acest multi-înstelat gângav È™i țanțoÈ™ este un exemplu de ascensiune politică sfidând orice lege a atracției, nu doar gravitaționale dar È™i umane. Din „žÈ™eful mafiei personale” a lui Adrian Năstase, a reuÈ™it, prin reevaluare, să ajungă în protipendada băsistă. Când aceasta a dat primele semne de derută centrifugală, s-a plasat degrabă pe orbita pesedistă, cu tot ce avea: cu gaÈ™ca lui de asteroizi transpartinici È™i cu încruntătura lui feroce de general peste efecte.
Nu l-a ales nimeni, niciodată dar astăzi este aproape premier!
Nu s-a remarcat prin nicio faptă de arme dar astăzi este general cu trei stele!
Nu are verb, nu are carismă, nu are performanțe dar ne este impus peste tot, ca o fatalitate!
Să țină ticurile È™i limba de lemn, demagogia deÈ™ănțată È™i cameleonismul loc de virtuți?
Cui să folosească prezența în prima linie a unui astfel de Cațavenc, pentru care patriotismul, interesul național, poporul nu reprezintă altceva decât arsenal propagandistic?
Accept că niÈ™te genii la locul lor de muncă, niÈ™te tehnocrați, pot fi folosiți de guvernanți spre binele țării, în poziții cheie, chiar dacă sunt ciudați, antisociali, lipsiți de priză la oameni. De ce, însă, ca partid, să te încurci cu oportuniÈ™ti de doi bani, cu demagogi libidinoÈ™i care emană falsitate prin toți porii, când È™tii că politica înseamnă voturi iar voturile se obțin prin încredere È™i simpatie? Masochism, inconÈ™tiență, cedare la È™antaj?
Nu È™tiu dacă, în cazul punctual al polițistului dus din groapă în groapă, Gabriel Oprea este vinovat sau nu. Știu doar că am aflat cu acest prilej despre trufia lui de a se deplasa doar escortat (chiar È™i la meciuri de fotbal ori botezuri) È™i că, pentru mine, flerul a fost confirmat: acest individ nu este nimic mai mult decât un grandoman, un arivist, o băÈ™ică mediocră, umplută în exces cu heliu, ca să poată ajunge cât mai sus.
Nu voi avea nici cel mai mic regret dacă Gabriel Oprea va fi debarcat din vârful cireÈ™ului în care a fost cocoțat. Prin corecte proceduri juridice ori prin tăierea crăcii. În ambele situații operațiunea mi s-ar părea una de igienizare.
Este o ruÈ™ine È™i tinde să devină o pandemie ponderea, pe scena politică românească, a politicienilor de tip „žmoartea pasiunii” È™i de tip „žgonflat”.
Iar când unii, precum Gabriel Oprea, aparțin ambelor tipologii, atunci chiar că ne paÈ™te pericolul unei societăți conduse de mutanți.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Alina Gorghiu,Branzovenescu,Catavencu,Csibi Barna,EBA,Elena Udrea,Emil Boc,Farfuridi,Gabriel Oprea,Gheorghe Funar,Grupul de la Cluj,Ioan Rus,Klaus Iohannis,Marian Oprisan,Marian Vanghelie,Monica Macovei,MRU,PSD,Trahanache,Vasile Blaga,Vasile Dancu,Victor PontaNimeni nu poate pretinde că este politician adevărat dacă nu a câÈ™tigat măcar o dată, pe bune, o bătălie electorală. Și spun 'žpe bune' pentru că am văzut destule situații în care pupili ai unor granguri, de partid sau de stat, au fost impuÈ™i, în urma unor scrutine de...Blog politic si polemic