Scorul acestui articol
[Total: 8 voturi. Media: 4.8]

Încruntarea lor ameninţătoare, cutele adânci săpate pe frunte ca nişte tranşee de război primitiv, aruncătoarele de flăcări veninoase din priviri şi apetitul pentru propagandă idiotizantă îi portretizează la perfecţie pe cei doi: întruchipări malefice SS ale întunericului: Sadici şi Sterpi.

Tot aşa cum nesimţirea şi arivismul lui Pâslaru devin emblematice pentru lăcomia de prădători fără scrupule a haştagilor.

Tot aşa cum grobianismul lui Cristian Ghinea şi tupeul maladiv de a jubila la rateurile ţării cu fonduri europene, după ce a năşit un PNRR antinaţional, sunt mai extremiste de o mie de ori decât teribilismele lui Simion şi Şoşoacă.

Tot aşa cum smalţul de pe obrazul lui Dominic Fritz, crăpat profund de o sentinţă definitivă, încearcă să fie acoperit şi cosmetizat cu explicaţii aberante de gaşca lui de userişti “legalişti şi intransigenţi”.

Chiar nu pot întelege cum nişte oameni cu oarece şcoală şi ştaif pot servi cele mai imbecile şi descalificante argumente ca să apere impostori, mincinoşi, colportori de iluzii eşuate. Singura mea explicaţie este prăbuşirea lor în groapa de gunoi a deşeurilor morale din societate.

Pentru Goebels – ul CTP nenorocitorii acestei ţări sunt inscăunaţi idoli. Unitatea de măsură pentru stabilirea adulaţiei sale este numărul de victime nevinovate pe cap de idol nenorocitor. El a denumit-o pe torţionara Kovesi “zeiţa dreptăţii” şi a mărturisit că nu doarme nopţile de grija unui posibil atentat la adresa ei. Tot el a scris, din zvârcoliri de conţiinţă alterată, articole elogioase la adresa paraditorului în masă de români lipsiţi de apărare: Ilie Bolojan.

Care Bolojan, ca să nu-şi dezamăgească goebelsul, s-a deghizat fără scrupule într-un Goring dâmboviţean. Rotofei, instinctual, colaboraţionist cu duşmanul care i-ar putea salva scaunul, Bolojan nu s-a predat americanilor ci AUR-ului, lui George Simion cu care s-a întâlnit de mai multe ori ca să comploteze împotriva lui Veştea.

Atâta jeg, atâta demagogie slinoasă la “galbenii” şi “diezii” care îl susţin, care tocmai şi-au regăsit “demnitatea” în acest  lider sprâncenat.

E interesant, ca indicator al verticalităţii şi onoarei lor, pe cine susţin aceşti atomi de turmă: pe fantele Pâslaru, mare dansator de twist ( ca şi Ludovic Orban) şi mare jongleur cu privilegii de la stat în cel mai degradant mod posibil. Să ai două case în Bucureşti şi una la Bruxelles şi să faci manevre de cocalar (bişniţar) pentru a mai obţine, pentru câteva luni, şi un apartament de protocol de la RAPPS, umilindu-ţi părinţii, spunând că nu poţi locui cu ei (ca până acum) pentru că sunt bolnavi şi au nevoie des la WC, arată nu doar cruzime de recuperator dar şi prostie. Multă, infinită prostie!

Astfel de specimene apără Goebelsul CTP şi Goeringul Ilie Bolojan. Cu astfel de ipochimeni vor ei să salveze ţara.

Batjocorind, cum altfel, pe cei care nu au puterea să le facă vreun rău. Pe medici, pe profesori, pe micii întreprinzători, pe agricultori, în general pe omul de rând.

Ură, multă ură în societate. Şi demişi care nu se lasă duşi nici dacă arunci cu apă fiertă pe ei (cum s-a exprimat, mizând pe impertinenţă ca pe o diplomă de şmecher, un gargaragiu userist tocmai bun de comper la uşa cortului).

Iar în timpul acesta Preşedintele stă. Îmbătrâneşte aşteptând. Eu cred, sincer, că pasivitatea lui e o formă de boală. Din neputinţă? Din frică? Din calcul?

Contele de Saint GermainEditorialecasa RAPPS,Dominic Fritz,Dragos Paslaru,George Simion,Legea ANI,legea salarizariiÎncruntarea lor ameninţătoare, cutele adânci săpate pe frunte ca nişte tranşee de război primitiv, aruncătoarele de flăcări veninoase din priviri şi apetitul pentru propagandă idiotizantă îi portretizează la perfecţie pe cei doi: întruchipări malefice SS ale întunericului: Sadici şi Sterpi. Tot aşa cum nesimţirea şi arivismul lui Pâslaru devin emblematice...Blog politic si polemic