Serviciile secrete – principalul ferment al crizei politice actuale
În România, decidenţii de vitrină (preşedinte, premier) primesc marile mutări politice în plic. Nu ei le hotărăsc ci doar le comunică şi execută.
“Statul paralel” nu e o fumigenă conspiraţionistă. El chiar există şi conduce. Din umbră, pentru că nu are legitimitate, dar cu mână de fier pentru că deţine / poate fabrica secrete devastatoare despre orice personaj care i-ar putea opune rezistenţă.
Replica “eu n-am făcut nimic reprobabil, mie n-au ce să-mi facă” trădează sau infantilism vecin cu retardul sau aroganţă provocatoare.
Cu mijloacele pe care le deţin, serviciilor secrete le e mai uşor să fabrice dosare din nimic decât să le documenteze şi să le fundamenteze pornind de la fapte reale.
Toate aceste ultime luni de bâjbâială politică, de lipsă a deciziei sau de decizii inepte care se bat cap în cap, demonstrează fără dubiu că balaurul botezat “stat paralel” a devenit bicefal. Asistăm la o malformaţie care antagonizează totul. Unul dintre capete îl pilotează pe preşedinte, celălalt pe premierul demis.
De-asta nu poate fi votat un guvern cu puteri depline, de-asta niciuna dintre tabere nu se poate impune decisiv.
Când mă refer la serviciile secrete ca la elementul de forţă al statului paralel nu am în minte doar SRI şi SIE ci includ aici toate încrengăturile acestora cu servicii omoloage vorbitoare de alte limbi. Engleza americană, engleza continentală, franceza, germana, de ce nu chiar rusa.
Una dintre marile enigme ale acestei perioade este de ce preşedintele amână la nesfârşit numirea şefilor civili la SRI şi SIE. Este prerogativa sa şi un element de influenţă capital în lupta politică internă. Explicaţia mea este că el ştie de facţiunile existente aflate într-o rivalitate acerbă şi vrea să evite un război deschis între acestea. Atâta timp cât păstrează la picior arma numirilor, controlează întrucâtva lupta. În momentul în care o va declanşa în favoarea uneia dintre tabere există riscul unei inflamări a situaţiei peste limitele acceptabilităţii.
Întâlnirea de zilele trecute între premierul demis şi preşedinta CCR se înscrie perfect în tabloul războiului subteran de care vorbesc. Pentru că “statul paralel” nu înseamnă doar serviciile secrete ci şi justiţia. Pe această componentă preşedintele şi-a asigurat un oarecare avantaj prin numirea şefilor din justiţie după preferinţele sale şi nu ale contestatarilor săi.
Întâlnirea secretă la care mă refer (premier – CCR) pare mai mult decât suspectă în contextul actual. O replică a taberei haştagiste la încercarea preşedintelui de a controla total justiţia.
Toate aceste fricţiuni între palate sunt o consecinţă a fricţiunilor dintre taberele structurate în interiorul statului paralel.
Războiul dintre Nicuşor Dan şi Ilie Bolojan este doar partea vizibilă, de iceberg, a ciocnirii plăcilor tectonice.
Plăcile tectonice, acolo, în profunzimi cu mult sulf, îşi văd de treburile lor de stat paralel. Puţin le pasă de turmele de la suprafaţă care rumegă bălăriile ce li se servesc drept explicatii şi se iluzionează că de behăitul lor depinde ce se întâmplă în ţară.
Actualul război româno – român se va încheia doar în momentul în care serviciile secrete vor da un câştigător. Până atunci ne vom tot bălăci în interimate şi majorităţi imposibile.
https://www.conteledesaintgermain.ro/3876-2/16-08-2026https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/08/statul-paralel-3-500x398.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/08/statul-paralel-3-150x150.pngEditorialeIlie Bolojan,Nicusor Dan,presedinta CCR,serviciile secrete,statul paralelServiciile secrete – principalul ferment al crizei politice actuale În România, decidenţii de vitrină (preşedinte, premier) primesc marile mutări politice în plic. Nu ei le hotărăsc ci doar le comunică şi execută. “Statul paralel” nu e o fumigenă conspiraţionistă. El chiar există şi conduce. Din umbră, pentru că nu are legitimitate,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Corectă opinia ta, Conte!
“…demonstrează fără dubiu că balaurul botezat “stat paralel” a devenit bicefal. Asistăm la o malformaţie care antagonizează totul. Unul dintre capete îl pilotează pe preşedinte, celălalt pe premierul demis.”
In diferite comentarii anterioare am sustinut si eu existenta a doua ramuri ce se ingrijesc de “siguranta” neamului. Al lor: cei – deja- vechi, venind de pe timpul lui Ceausescu, si prospaturile, adica progeniturile celor dintai. Nu i-am considerat ca fiind in razboi, ba din contra, avand de impartit o singura tarla, “mostenita” din tata-n mama, ce le-ajungea la totzi sa se infrupte pe multe generatii de-aci incolo.
De aceea, ma-ntreb: ce-ar avea de impartit, ca sa-si asigneze niste nulitati politice de genul celor doi citati? As miza mai mult pe o lupta – deschisa- la nivelul stapanilor din exterior, adica a celor ce hotarasc, cu adevarat, politica in Romania. Acolo unde Rheinmetal se lupta- pe fata -cu Beretta si cu, posibil, Lockheed-Martin sau Raytheon pentru meleardele din SAFE.
P.S. Cred ca coperta ar trebui sa sune: “De la Epoca de Aur 1.0 la cea 2.0”. Ce urmeaza, daca nu se anuleaza…