Ratarea anului. Cum i-a trecut lui Băsescu glonțul pe la ureche.

Arestarea preventivă, în condițiile de detenție din România, pare a fi cea mai scurtă cale spre aflarea adevărului. Marii mafioți ai capitalismului românesc de gaÈ™că, privilegiații de până mai ieri ai sistemului, nu pot suporta trecerea bruscă de la luxul orbitor, sfidător È™i țopesc, în care au trăit È™i pe care l-au afiÈ™at cu voluptate în toți anii lor de glorie, la igrasia celulei, prin care miÈ™ună nu doar gândaci, È™obolani È™i mirosuri de latrină dar È™i viruÈ™i, bacili È™i paraziți ahtiați după delicatese. (mai mult…)
continuare...

Cum s-ar pacifica România dacă ar fi judecat si arestat Traian Băsescu

România este azi polarizată politic ca pe vremea lui Traian Băsescu. Juma"™ de țară hăis, juma"™ de țară cea. PSD È™i aliații săi nu scad sub 40% în sondaje oricât ar aresta DNA la ei È™i i-ar marca în piața publică cu fierul roÈ™u, sfârâitor È™i infamant al corupției; PNL È™i PDL, în noul maglavais vopsit ca gardul, în culori tărcate de dreapta (galben "“ portocaliu), nu sar nici moarte de 30%, oricât le-ar umfla foalele instituțiile de forță interne È™i cancelariile externe. (mai mult…)
continuare...

Și dacă, totuÈ™i, Klaus Iohannis vrea să fie un preÈ™edinte adevarat pentru români?

Semnele date populației, după investire, de noul preÈ™edinte al țării, au transformat rapid în mințile multora încrederea în confuzie. A contribuit major la această degradare accelerată a speranței în Klaus Iohannis informația, confirmată din mai multe surse, că în timpul campaniei sale electorale acesta s-a bucurat de spijinul (evident, neconstituțional) al generalului Coldea. Prin urmare s-a tras concluzia că domnul Iohannis îi este obligat È™efului SRI È™i va trebui, în consecință, să-È™i arate recunoÈ™tința față de el È™i de instituția pe care o conduce. (mai mult…)
continuare...

Băsescu ne sfida prin discurs. Iohannis, prin tăcere

Tăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului. George Bernard Shaw Între limbariță È™i laconism prefer, de departe, laconismul. În primul rând pentru că mă mai lasă È™i pe mine să gândesc, nu încearcă să-mi îndese pe gât răspunsurile nemestecate pe care doreÈ™te palavragiul să le primească. Apoi, pentru că solicită mai puțin memoria, acordând astfel un spațiu confortabil imaginației. Asta nu înseamnă însă că laconismul, care la limită devine tăcere stearpă, poate fi calificat, în orice situație, drept virtute. (mai mult…)
continuare...

Ce aștept eu de la DNA?

DNA s-a definit în ultimii ani ca pilon al luptei anticorupție. Pilon, adică stâlp de rezistentă. Ca să țină piept hoției, minciunii, folosirii statului pentru jefuirea statului. Jefuirea statului de către cine? Păi de către puternicii zilei, evident! Vremelnici dar lacomi. Imorali dar mustrători. Obedienți cu sfinții dar nemiloÈ™i cu "žpendinții". Offf! (mai mult…)
continuare...

În fine, un politician redutabil la orizont

Când domnul Călin Popescu Tăriceanu s-a despărțit de PNL, migrând cu o mână de liberali nu foarte reprezentativi spre grupul lui Victor Ponta aflat la putere, l-am criticat vehement. Credeam, la vremea aceea, în Crin Antonescu È™i în determinarea lui de a-mi reprezenta interesele până la capăt. M-am înÈ™elat! Nu a fost prima oară, dar am un avantaj: recunosc. Acord necondiționat prioritate realității, atunci când aceasta îmi contrazice, cu argumente imbatabile, poziționările de moment. (mai mult…)
continuare...

Coldea, Kovesi, Stanciu „“ o tripletă mai tare ca turcii

Marii oameni politici îÈ™i câÈ™tigă renumele în războaie adevărate, nu în gâlcevi de operetă. Margaret Thatcher, ca să devină "ždoamna de fier", a trebuit să ordone declanÈ™area Războiului Malvinelor celui mai conservator parlament din lume. Și-a jucat cariera, pe această carte sângeroasă, cu o energie venită cu siguranță din istoria neamului ei. De la Regina Fecioară, de la amiralul Nelson, de la Winston Churchill. (mai mult…)
continuare...