Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu propus spre postare in Dilema Veche, la editorialul lui Andrei Plesu intitulat ” Dialogul ca amenintare”. Link http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/dialogul-amenintare)

Ca şi-n poveste, lupul înfulecase deja doi iezi.  Mai cu vorba dulce, mai cu şiretlicuri, i-a prostit şi i-a halit. Rămăsese doar ăl  mic, cel mai dulce la pohteală dar si cel mai indărătnic la faptă. Aista, ghiavolul, i-a ridicat lupului toată ciurda-n cap, în vreo 60 de mahalale, cu behăitul lui prin pieţe şi pe la gâlcevi: “jos cu lupul criminal, jos cu lupul băs(n)itor”.

Şi atunci, ca să scape de jertfelnic, lupul, năpârlit nevoie mare de ciulinii firii lui pârdalnice, cu inima strânsă în cleştele jarului ce se-ncingea dimprejur pentru dânsul, se gândi să-şi lepede pentru o vreme blana şi să-şi puie, până la timpuri mai bune,  una de-adormit trecutul.

Astfel apăru MRU şi guvernul său de PuDeLi. Fiecare dosind însă sub părăraie pe câte unu’ de-al haitei ce jefuise în nelegiuire pân-atunci; MRU pe chiar căpetenia lor, pre însuşi cumătrul cu burdihanul jucând încă de cele două găgălici hăplite cu neîndurare.

Apărură, minten, şi cronicarii binevoitori.

“Mi se pare că ar fi nedrept, facil, meschin şi, la o adică, nepatriotic să retezăm, din plecare, elanul unui reînceput”.

Mai abitir reinceput nici că ar fi putut năpădi,  dinspre Modrogan, ţărişoara asta ca un morogan.

Parc-am fi la teatru, nu pe perfuzii. Parc-am face cronică de ficţiune, nu un reportaj despre un transplant respins de organism.

Dar dacă lupul, ce şi-a tras peste el, sub ochii noştri, blăniţa de căţel oxfordian, s-o fi pătruns aşa, ca-n basme, de nimbul deghizamentului ? – insistă Andrei Pleşu cu candoare şi gândirea pozitivă a lui “mi si rupi”. Parc-ar fi Piţurcă, trăgând de timp în ultimele secunde ale meciului cu Franţa, când singura şansă a României pentru a se califica mai departe era să mai înscrie un gol. Evident, nu l-a mai înscris!

Dar dacă, brusc, preşedintele, împătimitul stăpânitor veghind cu colţii la beregata turmei, a descoperit voluptatea moţăitului la gura sobei şi a decis să-l lase pe MRU să conducă guvernul de capul lui? – ne propune Andrei Pleşu o altă temă de vis sănătos pentru moartea-n somn? Evident că patimile nu adorm de la sine şi nici domnul Băsescu nu se poate abţine să nu-şi bage coada oriunde i se năzare că ar exista un vid de Dumnezeire.

Pentru cei care aşteptă încă dovezi, iată una proaspătă: demiterea prin carambol a directorului de la Hidroelectrica (pentru o atitudine care până la urmă s-a dovedit corectă). Este un bun exemplu că nici lupul Băsescu nu a devenit  animăluţ de companie şi nici MRU nu este altceva decât o bilă pe masa de biliard, un prelungitor, o curea de transmisie, o mantă fără iniţiativă proprie, a voinţei preşedintelui.

Aştept cu condamnabilă nerăbdare  momentul în care năravul lupului Traian Băsescu, deghizat acum, de conjunctură, în câine Ungurean, îşi va cere dreptul la reconfirmarea propriei legende. Primul devorat va fi atunci chiar pupilul lui Andrei Pleşu, MRU,  ceea ce, probabil,  va trezi, în fine, şi în tutore, intransigente trăiri umane.

Până atunci însă să ne abţinem patriotic a reteza “elanul unui reînceput “ şi să-l contemplăm pe Traian Băsescu cum “nu se bagă”!

Contele de Saint GermainPolemiceandrei plesu,Basescu,Dilema Veche,Franta,MRU,Piturca(Comentariu propus spre postare in Dilema Veche, la editorialul lui Andrei Plesu intitulat ' Dialogul ca amenintare'. Link http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/dialogul-amenintare) Ca şi-n poveste, lupul înfulecase deja doi iezi.  Mai cu vorba dulce, mai cu şiretlicuri, i-a prostit şi i-a halit. Rămăsese doar ăl  mic, cel mai dulce la pohteală dar si...Blog politic si polemic