Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Nimeni nu contestă rolul de superputere al SUA și anumite drepturi subintelese care decurg de aici. Lecțiile istoriei sunt clare și, că ne place sau nu, ori ținem cont de ele ori introducem în buget o linie nouă de finanțare pentru hrănirea excesului de orgoliu național. Nicolae Ceaușescu ne-a supus unui astfel de experiment când a decis ca în numele independenței politice să reducă dependența economică a țării prin plata anticipată și forțată a tuturor datoriilor externe. Consecințele se cunosc: un popor întors cu câteva decenii în urmă pe axa civilizației, incluzând aici nu doar limitarea drastică a dreptului la informare (program TV de 2 ore pe zi, cenzurarea comunicării și a circulației libere) ci și privarea acestuia de o alimentație normală și de un planing familial autodeterminat.
De când și-au pierdut pe drum polul de contrapondere în exercitarea influenței geo-politice care multă vreme a fost URSS, SUA și-au concentrat gradual și obsesiv strategiile de politică externă pe două principii cardinale: prezervarea unipolarității primită în dar de la Gorbaciov și Elțin prin destructurarea URSS și menținerea oricărui conflict deschis cât mai departe de propriile teritorii.
Așa se explică interesul major pe care SUA îl demonstrează în ultimii ani (dar mai ales după inflamarea situației din Ucraina) față de Polonia și România. Construirea, pe teritoriul acestor țări, de baze militare (aeroporturi, scuturi antirachetă, structuri operaționale), dislocarea de trupe și tehnică de luptă, organizarea de manevre comune etc. sunt realități de netăgăduit care presupun costuri uriașe și reformularea unor ecuații globale de securitate. Inevitabil, odată cu acceptarea unui rol din ce în ce mai interactiv în cadrul NATO, și Polonia și România au consimțit să cedeze o parte din suveranitatea lor națională comandantului suprem al acestei structuri mamut care trebuie să beneficieze de consistente libertăți transteritoriale pentru a-și îndeplinii misiunile în cele mai bune condiții.
Doar că, în schimbul acestei cedări de suveranitate, cele două țări (și veți vedea de ce le analizez la pachet) primesc prea puține beneficii și enorm de multe constrângeri. SUA le tratează cu autoritarism, comportamentul americanilor fiind adeseori mai aproape de unul propriu cuceritorilor decât de unul fratern binevoitor.
În schimbul unor promisiuni de protecție militară totală (pe care, până acum, nu le-au demonstrat decât prin angajamente bine împănate retoric), SUA au supus România la sacrificii disproporționate. Nu voi insista asupra contractelor oneroase privind achiziționarea unor avioane de luptă la mâna a doua și nici asupra altor aranjamente economice cel puțin la fel de dubioase (Bechtel, Chevron etc.); voi aminti doar de impunerea nedemocratică a unui președinte ilegitim după referendumul din 2013. Nu le-a păsat americanilor de voința a 7.5 milioane de români, nici de experimentul lor contra naturii de a crea în România un sistem de așa zisă justiție independentă în jurul unor monumente de corupție și vulnerabilitate la șantaj.
Printr-o aroganță tipică stupizilor vremelnic invulnerabili, cei de la Departamentul de Stat al SUA au ales să răspundă poporului român dându-i cu tifla, nesocotindu-i voința zdrobitor exprimată. Acestui popor român care, după ce i-a așteptat zadarnic pe americani o jumătate de secol, a găsit totuși forța de a le deschide porțile cu cel mai consistent entuziasm dintre toate țările europene fost comuniste.
M-am tot întrebat cum de o superputere care e recunoscută pentru modul în care își respectă propriii cetățeni alege, într-o țară precum România, să stimuleze oprobriul popular? Și asta în condițiile în care i-ar fi extrem de ușor, lăsând lucrurile să evolueze în matca lor firească, să-și atragă de partea ei majorități consistente. Am găsit niște explicații, la vremea respectivă,pentru comportamentul agresiv și sfidător a doi triști vechili ai Washington-ului: Mark Gitenstein și Philip Gordon. Pur și simplu ne disprețuiau. Pur și simplu nu-i interesa democrația decât ca pretext propagandistic.
Citind presa de azi am avut însă surpriza (într-un fel consolatoare) să constat că nu doar cu România se poartă americanii astfel. Când un ministru de externe al Poloniei (încă în funcție) declară „žAlianța cu SUA nu valorează doi bani. Mai rău ne face, creează un fals sentiment de securitate. Un rahat! O să ajungem să ne certăm cu nemții, cu ruÈ™ii, dar o să credem că totul e super fiindcă le-o sugem americanilor. NiÈ™te ratați”, parcă tabloul nu se mai rezumă doar la un răzleț nor negru deasupra României . Din cauza nesăbuitei aroganțe americane o încărcare electrică de furtună pare a se extinde pe o zonă europeană mult mai largă (să nu uităm că nici compatrioții doamnei Merkel nu au fost foarte fericiți când au aflat că telefoanele cancelarului lor au fost ascultate ilegal de CIA).
Fac un apel către reprezentanții SUA la București: încetați să ne mai disprețuiți. Încetați să ne mai mințiți că justiția adevărată ar fi reprezentată de acest comando de gangsteri care o conduce astăzi, navigând printre clanuri și rețele infracționale nu ca un spărgător de ghiață, cum ar trebui, ci ca un factor nutrițional dispus să le fortifice. Mizați pe solidaritatea poporului român și nu pe complicitatea unor conducători vremelnici care sunt dispuși să-și vândă frați, nație, suflet, doar ca să mai rămână o zi în plus în jilțuri pe care le-au compromis.
Ce-o să faceți dacă vor apărea (așa cum se sugerează) înregistrări compromițătoare cu personajele voastre fanion în ale „justiției independente și luptei anticorupție din România”? Le veți apăra în continuare, în pofida evidențelor, bunului simț și a dreptății, legându-vă numele de o farsă sinistră cu care deja v-a asociat până peste cap Traian Băsescu?
Vreți credibilitate pentru declarațiile voastre pline de emfază privind apărarea justiției? Cereți-i lui Traian Băsescu să demisioneze și să se supună deîndată rigorilor acesteia. Å¢inându-l în brațe după tot acest scandal în care știți mai bine decât noi cât este de implicat, nu faceți altceva decât să pierdeți în continuare încrederea și simpatia românilor.

Contele de Saint GermainEditorialeBechtel,Chevron,CIA,Departamentul de Stat al SUA,Eltin,Gorbaciov,NATO,Nicolae CeauÅŸescu,PoloniaNimeni nu contestă rolul de superputere al SUA și anumite drepturi subintelese care decurg de aici. Lecțiile istoriei sunt clare și, că ne place sau nu, ori ținem cont de ele ori introducem în buget o linie nouă de finanțare pentru hrănirea excesului de orgoliu național. Nicolae Ceaușescu ne-a...Blog politic si polemic