Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Primele semne ale unei confruntări ce mocnea de mai multă vreme între puternicii aleși pe sprânceană cu care Traian Băsescu a împânzit parchetele din România pentru a-și teroriza dușmanii politici, au răsuflat în spațiul public odată cu arestarea comisarului Berbeceanu. Procurorii DIICOT l-au acuzat pe acesta de implicare intr-un grup infractional organizat iar procurorii DNA au afirmat că dosarul construit de colegii lor de la DIICOT este rezultatul unui abuz. Se întâmpla la sfârÈ™itul anului 2013.
Un an mai târziu, în noiembrie 2014, È™efa DIICOT Alina Bica era arestată de DNA în trafic, cu mascații, punerea în scenă a acestui spectacol de culturism instituțional dezvăluind țării conflictul la dimensiunea sa reală. În prima declarație de presă după această acțiune, È™efa DNA Laura Kovesi a ținut să precizeze că nu este vorba de o confruntare între instituții (se referea la DNA È™i DIICOT) ci, pur È™i simplu, de un act de justiție impus de faptele extrem de grave ale Alinei Bica. A fost o precizare ieșită din tiparele rigide ale comunicării de tip militarizat, ce a atras și mai mult atenția asupra aspectului fratricid al celor petrecute.
Acela a fost momentul în care mulți concetățeni au început să se întrebe care este, de fapt, ierarhia reală la nivelul ministerului public din România. Semnificația acțiunii în forță a DNA a fost că, deÈ™i DIICOT È™i DNA figurau în organigrama din legislația specifică (Ordinul 2632/C al Ministerului Justiție din 30/07/2014) pe acelaÈ™i palier, ca direcții autonome în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA ține cu tot dinadinsul să se recomande ca „žjupân” între ele, din moment ce a purces la decapitarea „žegalei”.
Apoi, dovezile de forță ale DNA s-au înmulțit. Un judecător de la Curtea Constituțională a fost însemnat cu fierul roșu al arestului preventiv pentru 24 de ore, președinta ÎCCJ, Livia Stanciu, a făcut o adâncă plecăciune în fața procuroarei Kovesi, asigurând-o de parteneriatul instanțelor supreme în lupta cu corupția și corupții iar doamna Elena Udrea ne-a explicat cu lux de amănunte despre frăția aproape carnală dintre DNA și SRI.
Totul progresa neperturbat în direcția consolidării impresiei de atotputernicie a DNA până când prințul traficului de blugi cu petrolierul și-a luat halebarda din cui și a început să spargă cu ea ziduri și tranșee pentru a-și elibera din temniță neprețuita „žpandantă”.
S-au înregistrat primele semne de înăbușire a fulminației DNA. Parlamentarii au început să respingă cererile de arestare preventivă cu mai puțină timorare, doamnelor Bica și Udrea nu li s-a mai prelungit izolarea la Târgșor și, cel mai neliniștitor semn pentru cuplul de succes național și internațional SRI „“ DNA, pe cerul justiției românești a apărut un concurent cu șanse mari de a-i lua locul în inimile avide de dreptate până la capăt ale românilor: procurorul general Tiberiu Nițu.
La cât de profesionist și-a condus până acum campania de imagine, este clar că binomul condus de Coldea și Kovesi aspiră nu doar la obținerea de performanțe spectaculoase anti-corupție ci și la depășirea tuturor recordurilor de popularitate atât la nivel de instituții cât și la nivel de persoane. Acest ambițios obiectiv nu va putea însă fi atins fără scalpul lui Traian Băsescu prins cu țepușa, la loc de cinste, în panoplia cu trofee. Aici însă binomul are o problemă: a pierdut startul. Prea concentrat pe aspectul cantitativ al arestării de mahări, a tot amânat, în așteptarea momentului ideal, punerea sub acuzare a fostului președinte, piesa de rezistență a oricărei galerii de mafioți autohtoni.
În schimb, Tiberiu Nițu, cu fața aia a lui de prepelicar posomorât, a spart ghiața tracului încleștarii cu diavolul și i-a deschis deja acestuia două dosare penale. La lihneala generală în materie de „žBăsescu la pușcărie”, cine pune primul aperitivul pe masă (și, iată, Tiberiu Nițu a făcut-o înaintea Laurei Kovesi) are toate șansele să devină favoritul asistenței.
Mulți spun că, de la cei 6 „žmagnifici”ai lui Băsescu (printre care Kovesi, Coldea, Stanciu sunt cuțitarii) nu ar trebui să așteptăm vreo inculpare sau denunțare a acestuia. Recunoștința, frica, „žscheleții” din dulap îi constrâng să nu meargă mai departe decât interpretarea neconvingătoare a farsei de conjunctură la care asistăm în aceste zile. Pe când de la Tiberiu Nițu, „žomul lui Ponta”, putem avea surprize plăcute. Ceva semne au apărut.
Întrebarea este: și dacă ne trezim într-o dimineață ca îl umflă și pe el, ca pe Bica, cu mascații? Până la urmă și creierul și mușchii, în tot acest basm cu justiția independentă, sunt la SRI. Schema ar fi simplă: îi găsesc băiatului ceva prin mijloace operative specifice și în primele 24 de ore după săltarea din stradă l-au compromis public de nu mai indrăznește nimeni să-i sară în apărare.
Printre procurorii din România nu există „žnăravul” solidarității de breaslă. Există doar constrângerea apartenenței la o anumită celulă (direcție, parchet) și interesele de putere ale șefilor acesteia. În afara respectivei structuri totul urmează legea junglei. Cel mai puternic ia totul, cel slab sau dezertează sau dispare.
Răfuiala procurorilor este mai mult decât o reglare de conturi. Este forma neelectorală și nedemocratică a alegerii conducătorilor de mâine ai României.

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Bica,Curtea Constitutionala,DIICOT,DNA,Elena Udrea,Florian Coldea,ICCJ,Laura Kovesi,Livia Stanciu,SRI - DNA,Tiberiu Nitu,Victor PontaPrimele semne ale unei confruntări ce mocnea de mai multă vreme între puternicii aleși pe sprânceană cu care Traian Băsescu a împânzit parchetele din România pentru a-și teroriza dușmanii politici, au răsuflat în spațiul public odată cu arestarea comisarului Berbeceanu. Procurorii DIICOT l-au acuzat pe acesta de implicare intr-un...Blog politic si polemic