Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Motto
– Veniti sã vânãm în pãduri nepãtrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos…
(Șt. Aug. Doinaș „“ Mistrețul cu colți de argint)

Amenintarea cu moartea a Elenei Udrea mi-a adus aminte de o scenă: ditamai turmacul, oacheÈ™, briantinat, cu È™uncile jucându-i sub cămaÈ™a înflorată de mătase, se ascundea îndărătul unui camion cu prelată agitând o bâtă de baseball È™i răcnind din toți bojocii spre un SUV oprit nefiresc în mijlocul È™oselei: „žal meu eÈ™ti, frățică, ți-am luat numărul, eÈ™ti mort!”. Prin fereastra semi-deschisă a SUV-ului ieÈ™ea o mână cu un pistol îndreptat spre eroul nostru. Îi despărțeau 7-8 metri.Totul era de un nefiresc perfect chiar È™i pentru periferia colorată a BucureÈ™tiului. „žCe te c..i pe tine de niÈ™te cauciuce?” râdeau unii de pe margine. Și atunci căzu replica grasului: „žCe vrei bă, în p..a mea, doar n-o să mor ca Puskin”!
Să te freci la ochi? Sa-ți torni o găleată de apă cu gheață în cap? Să te holbezi spre acoperiÈ™uri doar-doar l-oi zări pe Bunuel la treabă?
N-om avea noi, românii, vocația crimelor politice dar te poți trezi, la o adică, cu un disperat gata să schimbe tradiția.
E de ajuns să te întrebi, pornind de la amenințarea pe care Elena Udrea mărturiseÈ™te că ar fi primit-o, că va fi înțepată cu un ac infectat cu HIV, cui i-ar folosi o astfel de nebunie? Iar răspunsul e simplu: teoretic, multora! Da, sunt mulți È™i puternici cei care, la o adică, ar avea de pierdut totul dacă ea ar vorbi: poziție, avere, libertate. Amenințarea e de luat în seamă. Vocație-nevocație, spaima depersonalizează. Poate produce mutații. Teoretic multora. Dar practic?
Unul dintre disperați e chiar Traian Băsescu. Rolul amorezului pălit de o iubire petrarchiană i se potrivește matelotului ca orbului gaura cheii. Cu cât suspină mai personalizat după damicela lui blondă, cu atât devine mai dubios. Efuziunile sale dedicate Elenei Udrea par din același repertoriu, de serenade cu schepsis, căruia îi aparține È™i faimoasa construcție „žpreacinstitul doctor Yassin”: scripeți de săltat sacii-n căruță È™i nimic mai mult. Când nurii Elenei îl pasionau cu-adevărat, își exprima preaplinul hormonal prin funcții și măriri generoase de buget, nicidecum prin declarații publice care să-i scandalizeze pe puritani È™i să o înlăcrimeze pe doamna Maria. Acum însă,

„žcând presiunea se ridică
din rizom spre lingurică”

declamă ipocrit sonete despre fidelitate, doar-doar o îndupleca-o pe destinatară, cu vraja rimelor îmbrățișate, să nu mărturisească.

E clar că azi, spre deosebire de vremurile tumultoase de altădată, fostul preÈ™edinte aflat la ananghie ar dori-o pe marea lui investiție vorbitoare cu gura mai mult pecetluită decât dezlănțuită. Dar s-o amenințe cu moartea și, pe deasupra, cu una lentă È™i ruÈ™inoasă, chiar că n-ar avea niciun sens. I-ar oferi „žinvestiției” și timp și motive să se destăinuiască È™i nicidecum să amuțească. Adică exact ce ar trebui evitat.

Cu totul altfel stă situația privită din terenul de dublu al binomului justițiarist SRI – DNA. Rezistența sfidătoare a fostului cabinet doi în fața infailibilelor tehnici guantanamice de descleștat fălci, tehnici cărora nu le-au rezistat nici Cocoș, nici Pinalti, nici alți cioflingari cu pretenții de gansteri emeriți, poate fisura încrederea galeriei avide de sânge față de ELE, „žinstituțiile de forță ale statului”. În plus, nerăbdarea socială de a-l vedea încătușat pe Traian Băsescu crește de la o zi la alta. Deja arestarea unor dregători de rang doi, până ieri considerați trofee, gen Mazăre, Vâlcov, Georgescu, nu mai produce emoții ci doar întreține suspansul. Românii și-au fixat așteptările la superlativ, și-au calibrat pretențiile pe marele scalp: al mistrețului cu ochiul sticlos. Abia după capturarea acestuia comuniunea Coldea „“ Kovesi va putea fi calificată drept una de succes, examenul „žjustiției independente È™i credibile” va putea fi considerat luat cu brio. Fără colții lui în panoplie, colți ce-au însângerat atâtea vieți È™i-au îmbrâncit o țară în abisul lipsei de speranță, toate izbânzile de până acum vor fi taxate drept gablonzuri amăgitoare, falsuri de adormit vigilența populară. Iar autorii lor niște impostori în slujba fiarei, tocmai buni de alungat cu pietre smulse din caldarâm.

Intimidarea Elenei Udrea printr-o astfel de manevră rocambolescă este specifică È™i le poate folosi doar lor, anchetatorilor. O sârmă a somierei sau o nevinovată înțepătură de țânțar, lăsând un banal punct roÈ™u pe pielea fină a doamnei Udrea, poate declanșa un cataclism în moralul acesteia, cu urmări dintre cele mai spectaculoase la nivelul mărturisirilor. Până la urmă, este istorie confirmată: destabilizarea psihică a adversarului a decis soarta multor războaie.

În mintea turmacului pe care l-am invocat la început, „žsă mori ca Pușkin” înseamnă, de fapt, „žsă mori ca prostu”™”. Pentru unii din specia asta de primate, a-ți apăra onoarea și demnitatea chiar È™i cu prețul vieții înseamnă a fi un dobitoc.

Eu simt că rezistența doamnei Udrea în a nu-l trăda pe Traian Băsescu are, pe lângă limpezi rațiuni de autoprotecție, È™i o componentă exemplară: să demonstreze denunțătorilor ei cât de ticăloÈ™i au fost încercând să se salveze sacrificând-o. Până la urmă, atât fidelitatea cât È™i exemplaritatea în bine sunt înălțătoare. Rămâne însă o întrebare fundamentală: cel sau cei pentru care te sacrifici chiar merită jertfa ta? Dacă o faci, de pildă, pentru diavol, gestul tău e de lăudat sau de criticat?

De aceea, dragă Elena Udrea, îmi permit să vă adresez direct o reflecție de final: dacă vreți să muriți cu adevărat ca Pușkin, dând onoarei prețuirea supremă, sunteți liberă s-o faceți. Depinde doar de domnia voastră È™i, în plus, aveți È™i o mică È™ansă: ca glonțul carcerei să nu vă ucidă. Iar dacă răul major totuÈ™i se va produce, măcar veți avea parte de o moarte mai frumoasă decât cea de bătrânețe, cu riduri, piei și gută.

Rămâne însă în discuție valoarea jertfei: este Traian Băsescu o divinitate care să vă merite ca ofrandă? Nu cumva v-ați ales un idol fals,

„žce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos…”?

Și atunci, n-ar avea temei să vă mustrați o clipă, aÈ™a, adresându-vă la persoana a doua cum vă place uneori să vă jucați cu sinele?

Elena Udrea: doar n-o să mori ca Puskin!

Contele de Saint GermainEditorialebinomul SRI-DNA,Bunuel,Coldea - Kovesi,crime politice,George Valcov,Guantanamo,HIV,Horia Georgescu,jertfa,mistretul cu colti de argint,ofranda,Petrarca,preacinstitul doctor Yassin,puritani,Puskin,Radu Mazare,rocambolesc,scripeti,serenada,sonete,St. Aug. Doinas,turmacMotto - Veniti sã vânãm în pãduri nepãtrunse mistretul cu colti de argint, fioros, ce zilnic îsi schimbã în scorburi ascunse copita si blana si ochiul sticlos... (Șt. Aug. Doinaș '“ Mistrețul cu colți de argint) Amenintarea cu moartea a Elenei Udrea mi-a adus aminte de o scenă: ditamai turmacul, oacheÈ™, briantinat, cu È™uncile...Blog politic si polemic