Scorul acestui articol
[Total: 3855 voturi. Media: 5]

 

 

O invazie se pregăteşte îndelung. Invadatorul imaginează, analizează, evaluează: când, cum, unde. Sunt decizii şi atuuri care îi aparţin şi care, din start, îi conferă un avantaj major: elementul surpriză.

Atacarea Ucrainei a fost premeditată de Putin cu ani înainte. Cum ruşii sunt geniali la şah, te-ai fi aşteptat ca invazia să le meargă ca pe roate. Un război tăios, scurt, amuţitor. Zelenski, luat ca din oală, să nici nu aibă timp să înţeleagă ce i se intâmplă, iar americanii şi europenii, cu NATO-ul lor cu tot, să se rezume la clasica bombăneală despre principii şi drepturi, înţelegând (ca în cazul Crimeii) că nu e cazul să-şi irosească bunăstarea pe o cauză pierdută.

Spre surprinderea generală nu a fost deloc aşa. Colosul rus s-a dovedit umflat cu pompa, incapabil să-şi convertească dimensiunea în forţă triumfătoare. Iar clarviziunea lui Putin s-a ridicat până la piciorul broaştei. Nimic din ce-a anticipat nu s-a împlinit. Cu soldaţi încă storcându-şi coşurile de pubertate, neinstruiţi, nemotivaţi şi incapabili să priceapă ce li se intâmplă, cu echipamente învechite şi generali fără viziune, cu un preşedinte îmbătat de preaputernicie, armata rusă s-a făcut de râs ca un boxer de super-grea cu bărbia de sticlă.

La început, după primele zile, toţi credeau că este o tactică a Moscovei de a nu-şi tura din prima motoarele la maximum. Că Putin vrea să îi menajeze pe civilii ucrainieni, că vizează doar obiective militare şi de infrastructură şi de-asta nu progresează, că dacă şi-ar pune mintea cu recruţii de strânsură ai lui Zelenski i-ar termina dintr-un singur asalt.

Iată că au trecut 70 de zile de la începutul războiului şi cei care par mai proaspeţi şi mai zglobii pe câmpul de luptă sunt ucrainienii şi nicidecum ruşii. Iar cei care înregistrează pierderi uriaşe (în jur de 20 de generali morţi, crucişătorul Moscova scufundat, plus zeci de avioane şi sute de tancuri distruse) sunt ruşii, nu ucrainienii.

Încet – încet perplexitatea se transformă în dumirire. Devine tot mai clar pentru observatorii atenţi că imaginea impresionantă pe care Putin şi armata sa şi-au construit-o de-a lungul ultimelor decenii nu a fost altceva decât o potemkinadă. O faţadă înşelătoare, generată de grandomanie, mascând o precaritate greu de bănuit cu trei luni în urmă.

Ce face un deghizat când îi cade masca? Şi când faţa lui adevărată oripilează? În primul rând se sperie de devoalare, după care, dacă deţine elemente de putere, devine paranoic, agresiv, violent.

Aşa ni se înfăţişează Putin în aceste zile. Speriat, dezbrăcat de aparenţele de superman, hidos prin samavolniciile pe care le ordonă, captiv al panicii că va pierde totul. Faptul că în jurul lui tot mai mulţi oligarhi “se sinucid” din senin, cu neveste şi copii cu tot, că generali de la vârful armatei dispar cu săptămânile din peisaj, fără nicio explicaţie, că apropiaţi ai lui din serviciile secrete sunt arestaţi demonstrativ ca nu care cumva să le vină vreo idee subversivă, toate acestea indică o pâlnie de tornadă care se apropie.

Scena cu păturica pe care Putin şi-o aşterne peste genunchi la defilarea de 9 mai din Piaţa Roşie a fost interpretată în fel şi chip: ba că omul e bolnav, ba că e o pătură antiglonţ, ba că e menită să ascundă o incontinenţă urinară etc.

Interpretarea mea este alta: nişte “binevoitori” din anturajul lui zero au vrut să-i aplice o lovitură de imagine care să-l vulnerabilizeze major şi l-au convins să accepte gestul cu păturica. Să-l facă astfel să apară în faţa poporului rus (mai ales) ca un personaj îmbătrânit, anchilozat, expirat care nu mai deţine calităţile necesare de a conduce şi câştiga un război.

Un moş printre moşi (chiar aşa fusese plasat în tribună), doar că cei din stânga şi dreapta lui erau fără păturică.

Marele karatist, marele hocheist, pilotul de avioane de vânătoare şi posesorul de virilităţi dintre cele mai diverse să ajungă într-un aşa hal? Să aibă nevoie să se încălzească în felul acesta umilitor?

Dacă ar fi folosit toţi din jur păturicile din dotare, ca un fel de uniformă, se mai estompa nedumerirea. Dar aşa?

Sau, dacă într-adevăr îi era frig, să-şi fi pus naibii nişte izmene groase. Măcar alea nu s-ar fi văzut…

Ipoteza mea, că Putin a fost “lucrat” întru decredibilizare (şi cu păturica şi cu discursul absolut anost şi cu anularea paradei aeronautice), este alimentată de o asemănare stridentă cu nişte fapte destul de recente petrecute la noi în ţărişoară. Vă mai amintiţi când, în plină criză politică şi de pandemie, Klaus Iohannis a fost filmat petrecând la schi? Sau când tot domnia sa, mare amator de weekend-uri în aer liber, ne recomanda să jucăm golf? Să nu fi fost în spatele acestor luminoase gesturi de imagine nişte influenceri “binevoitori”? Eu sunt convins că da!

Sunt tot mai multe semne că valuri concentrice se apropie ameninţător de Putin precum undele, filmate invers, atunci când arunci o piatră în apă şi la final piatra este rejectată în sus.

Parada asta de 9 mai a înşelat toate aşteptările. S-a transformat din evenimentul grandios aşteptat în nişte semne de întrebare şi o premoniţie.

Discursul, păturica, lipsa avioanelor? Să prezică toate acestea ceva?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/05/Putin-patura.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/05/Putin-patura-150x150.jpgContele de Saint GermainEditoriale9 mai Piata Rosie,Iohannis golf,parada militara,patura,Putin    O invazie se pregăteşte îndelung. Invadatorul imaginează, analizează, evaluează: când, cum, unde. Sunt decizii şi atuuri care îi aparţin şi care, din start, îi conferă un avantaj major: elementul surpriză. Atacarea Ucrainei a fost premeditată de Putin cu ani înainte. Cum ruşii sunt geniali la şah, te-ai fi aşteptat ca...Blog politic si polemic