Scorul acestui articol
[Total: 24 voturi. Media: 4.1]

 

Cu oricât de mult adevăr ulterior ai încerca să camuflezi o minciună deja dovedită, minciuna crapă până la urmă  tencuiala camuflajului şi ţâşneşte ca o igrasie la suprafaţă pentru a împroşca distrugător.

Florentin Pandele interpretează de câteva zile, pe la toate televiziunile otevizate, un Don Quijote pe contrasensul normalităţii la bibilică. Ceva straniu, nefolositor până la comic, la limita parodiei involuntare. A ieşit la bătaie pentru Dulcineea lui cu gura plină şi cu capul gol, ceea ce a dus la un efect de stropi şi de stupoare culturală printre admiratorii cavalerului spaniol. Ore la rând, pe la diverse televiziuni, domnul Pandele se lamentează, se burzuluieşte, ameninţă, lăcrimează, blestemă, se jură, somându-ne să-l credem necondiţionat pe cuvânt, să închidem ochii la orice evidenţe şi contraargumente care ne-ar putea face să ne îndoim de spusele lui.

“Eu îmi apăr familia, eu îmi apăr copiii, copiii mei mă întreabă dacă toată lumea ne urăşte, am ajuns la limita răbdării, fac moarte de om pentru familia mea…”! Genul acesta de delir eroico – emoţionalo – maniacalo – patologico – caţavenciano – prostesc dă încredere în îndoielnica lor judecată până şi nebunilor. Iar pe sănătoşii la cap îi face să se închine şi să se întrebe scuipându-şi în sân: “da’ ce păţiră, maică, alde Pandele – Firea de au dat aşa în clocot? Îi lovi războiul, au rămas pe drumuri, i-a părăsit careva apropiat?”.

În toată dramoleta asta umflată peste măsură, cu buni şi răi, cu comploturi şi conspiraţii, cu şarade şi aproponturi, cu funcţionari vânduţi şi presă ticăloasă există un fapt de netăgăduit: doamna Firea ne-a minţit cu nesăbuinţă şi suspectă grabă, iscată probabil de panică, spunându-ne, în primă instanţă, că nu-l cunoaşte pe Godei, că nu are şi nu a avut de-a face cu el.

A fost atât de evident că minte şi atât de uşor de demonstrat încât efectele s-au dovedit , imediat, devastatoare.

După o astfel de gogomănie nicio scuză, oricât de adevărată ar fi fost, nu mai putea repara stricăciunile.

De-asta vocalizele lui Pandele, gargara lui de şmecher descurcăreţ învăţat să-i facă pe creduli din vorbe şi să câştige mandat după mandat cu texte aburitoare au dat chix la primul examen adevărat cu viaţa surdă la vrăjeli.

Asistând la acest spectacol de sinucidere prin vorbire, gândul ne duce, inevitabil, la multele aforisme, profunde, despre valoarea tăcerii.

Iată două dintre ele, mai puţin cunoscute, dar potrivite cazului în discuţie:

 Tăcerea bine plasată este mai elocventă decât orice discurs. Martin Fraquhar Tupper

E mai bine să tăcem decât să întoarcem cuiva vorba, mărind greșeala noastră prin nepricepere. Clement Alexandrinul.

Contele de Saint GermainEditorialeazilele gorazei,Firea,Godei,Pandele  Cu oricât de mult adevăr ulterior ai încerca să camuflezi o minciună deja dovedită, minciuna crapă până la urmă  tencuiala camuflajului şi ţâşneşte ca o igrasie la suprafaţă pentru a împroşca distrugător. Florentin Pandele interpretează de câteva zile, pe la toate televiziunile otevizate, un Don Quijote pe contrasensul normalităţii la...Blog politic si polemic