Scorul acestui articol
[Total: 144 voturi. Media: 5]

 

Trăim în mijlocul unei hărmălăi politice şi sociale ca pentru dobitoace. Densitatea strivitoare de demagogie, minciună şi fals din jur tinde să ne blocheze reflexul gândirii libere şi să ne transforme în rumegătoare de turmă. Uneori, când nu mai putem îndura apăsarea transei, ne smulgem privirea din ecranele îndobitocirii (calculatoare, telefoane, televizoare) şi privim chiauni în jur.  Tragem adânc aer în piept şi, pentru câteva secunde,  găsim luciditatea de a ne recunoaşte şi de a ne întreba: ce dracu’ s-a întâmplat cu noi? Ce dracu’ se întâmplă cu noi de au luat-o toate razna în halul ăsta?

Pe mine nu mă deranjează  că nivelul de trai din SUA (ca să merg la modele planetare) este de zece ori mai fălos decât cel din România. Chiar nu mă deranjează deloc. De ce? Pentru că am fost obişnuit cu alte repere. Şi pentru că, vâslind cu iubita mea unică la o barcă de două persoane în Delta Dunării sau pe Lacul Snagov, nu mă simt deloc mai puţin fericit (ba din contra!) decât miliardarul american cu iaht propulsat atomic care îşi ia cu el în croazieră, anti splin, toate aspirantele stagionale la Miss Playboy.

Mă deranjează, în schimb, modul primitiv în care suntem conduşi. Duplicitatea conducătorilor noştri şi ţelurile lor egoiste. Asemănarea stridentă a sistemului lor de forţă şi control cu cel al clanurilor interlope.

Acum, când presiunea pandemiei a scos la suprafaţă toată spuma jegoasă ce se ascundea prin cotloanele infecte ale societăţii, avem o imagine mai realistă a dimensiunii adevărate a răului. Toate judeţele, toată ţara, supurează de şobolani organizaţi în clanuri infracţionale care luptă pentru putere zonală şi urmăresc, nici mai mult, nici mai puţin, să-şi extermine rivalii dacă aceştia îndrăznesc să le încalce teritoriile.

Având „privilegiul” să-i vedem acum, la lumină, la lucru, pe Duduieni, Spoitori, Cocalari, Ursari, Sportivi, Camătari, Ştocari, Corduneni etc. rămânem uluiţi să constatăm câte asemănări există între stilul acestora de operare şi apucăturile guvernanţilor noştri „democraţi”.

În primul rând, şi unii şi alţii vor să-şi distrugă rivalii. Nici vorbă de negocieri, de consultări, de compromisuri, de colaborare.

Apoi:

Nici unii, nici alţii, nu respectă legile şi Constituţia ţării când vine vorba de vânarea supremaţiei.

Şi unii şi alţii folosesc în mod nepermis arme ce pot lua vieţi ori distruge destine: pe de o parte pistoale, săbii, topoare, răngi, bâte, pe de altă parte procurori, judecători, servicii secrete, divizii de presă, comandouri de protestatari cu soldă.

Şi unii şi alţii şantajează şi fură în draci pentru profituri imediate şi ilicite. Unii sub forma taxelor de protecţie şi a traficului de de toate, alţii sub forma racolărilor de parlamentari, primari, consilieri locali, şi a traficului de influenţă.

Şi unii şi alţii dispun de falange în străinătate, care, în situaţii de criză, se mobilizează urgent şi pun, în slujba cauzei, resurse nebănuite.

Dar, peste toate aceste asemănări oribile, frapează în ultima perioadă afişarea pe faţă a frăţiei lor indestructibile şi limbajul identic, de imbecili cu protecţie. Nici măcar nu se mai străduie să se ascundă.

Temerarii şi cinstiţii şi moraliştii noştri guvernanţi, apărătorii cu clăbuci la gură ai Laurei Kovesi, ai  justiţiei, ai statului de drept, ai anticorupţiei, au fraternizat în clar cu clanurile de interlopi atât la faptă cât şi la vorbă. Se întâlnesc cu ele prin cotloane dubioase, numesc, din rândul lor, şefi inepţi (dar buni prădători) în instituţii bănoase, îi fac agenţi gălăgioşi şi ameninţători de campanie electorală şi le cumpără sprijinul la urne cu promisiuni din colţul ochiului, ca-n lumea lor.

Asta mă deranjează! Jigodenia lor şi pasivitatea noastră.

Derbedei! Gangsteri de cotlon! Caractere putrefacte ce se înveşmântă în Armani, se îmbălsămează cu batiste de buzunar multicolore şi parfumate, ronţăie trabucuri cubaneze şi gâlgâie whisky-uri scumpe ca pe bere, cu râgâieli. Ţopârlani cu aere, de nu se mai poate respire în preajma lor, care vin să ne înveţe corectitudinea şi să ne promită schimbarea în bine.

Uneori, un exemplu bun face mai mult decât o colecţie de argumente docte.

Acest exemplu, în cazul interlopilor nostri guvernanţi, este cuplul de farisei Nicuşor Dan – Rareş Bogdan. Nu doar fraternizarea lor cu distinsul „Câine” ce şi-a făcut coteţ ilegal în Parcul Tineretului, ci şi limbajul lor de golănaşi needucaţi, împrumutat, probabil, de la respectivul, îi recomandă ca excelenţi ambasadori ai clanurilor ce sunt puse pe prădarea acestei ţări.

Cine vrea să-i voteze, n-are decât! Trebuie să ştie, însă, cu cine se face complice. Cu nişte spilcuiţi slinoşi pe dedesubt, care vorbesc despre femei în termeni precum „panaramă”, „nenorocită ordinară”, „mizerabilă”.

„Ce dracu’ se întâmplă cu noi de au luat-o toate razna în halul ăsta?”

Iată un posibil răspuns: ne-au copleşit clanurile! Şi de interlopi şi de politicieni, ceea ce, cum se vede, e cam acelaşi lucru. într-o îmbârligătură pe care doar preşedintele şi primul ministru par a nu o sesiza.

Pentru domniile lor asta înseamnă „bună guvernare”!

Guvernarea clanurilor!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/09/Nicusor-si-Rares.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/09/Nicusor-si-Rares-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialealegeri,Avocatul poporului,buna guvernare,clanuri de interlopi,Firea,Nicusor Dan,panarama,Primaria Capitalei,Rares Bogdan  Trăim în mijlocul unei hărmălăi politice şi sociale ca pentru dobitoace. Densitatea strivitoare de demagogie, minciună şi fals din jur tinde să ne blocheze reflexul gândirii libere şi să ne transforme în rumegătoare de turmă. Uneori, când nu mai putem îndura apăsarea transei, ne smulgem privirea din ecranele îndobitocirii...Blog politic si polemic