Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

A fost o hotărâre din categoria „Suntem mai inteligenți decât ei”. Prin mai multe efecte.

În primul rând efectul  surpriză. Toți (și aici mă refer la membrii rușinoasei antante dintre coprofagii băsiști și ipocriții lideri europeni) se așteptau, din partea cuplului Ponta – Antonescu,  la tactici de tergiversare, la tertipuri de a menține referendumul în cadrul stabilit de Ordonanța de Urgență. O indignare progresivă era pregătită în acest caz, pentru a ridica tensiunea politică la cote insuportabile. Direcțiile principale de atac ar fi fost: Ponta mincinos – una promite la Bruxelles și alta fumează la București, Antonescu avid de putere – apelează la portițe procedurale pentru a se înșuruba pe termen lung la Palatul Cotroceni, Europa, sfidată, va lua măsuri de izolare și sancționare drastică a României, lovitura de stat – temă reactivată la paroxism.

Toate aceste planuri de gherilă propagandistică, de hărțuire transfrontalieră, aparțin unui univers al cinismului și lipsei de scrupule în care Traian Băsescu se simte el însuși, expandat, n-dimensional. La fel cum s-a simțit ca piroman în portul Rouen, incendiind 37 de nave și scăpând în final bazma curată grație geniului pe care nimeni nu i-l neagă, neștirbit până azi, de a minți cu naturalețea cu care respiră.

Ei bine, prin promulgarea din prima a Legii Referendumului, Crin Antonescu îi lasă pe Traian Băsescu și pe ambalații săi susținători din cancelariile străine (singurii pe care-i mai are), fără principalul obiect al defulării, fără supapa menită a-i depresuriza. Erau atât de bine pregătiți să împroaște pe toate orificiile, înghițiseră cu atâta conștiinciozitate iahnia de fasole, zeama de varză și vomitivele servite de-a valma de doamna Macovei drept specialități ale bucătăriei românești, încât surpriza pe care le-a rezervat-o imprevizibilul președinte interimar îi năuceste, ba, mai mult, le pune în pericol propriile desuuri.

În al doilea rând generarea unui impas fără ieșire pentru Traian Băsescu. Ce să facă acum, când singura lui speranță stă în neatingerea cvorumului? Să-și mobilizeze sau nu susținătorii la urne?

a) Dacă își demobilizează pe față susținătorii. Primul  și cel mai devastator efect va fi unul de imagine: el, temerarul, luptătorul neînfricat, cel care a clamat de atâtea ori întoarcerea la popor ca suprema formă de democrație, dovedește, iată,  că e un laș, un mincinos (de fapt se ascunde de popor, nu se întoarce la acesta), că tot ce încearcă să apere e propria piele, nicidecum binele României. Dar există și un al doilea efect negativ  al încurajării neparticipării la vot a susținătorilor săi: rezultatul dezastruos la referendum care, pe cale de consecință, va fi înregistrat (ceva de genul 95% DA – 5% NU).  Se poate supraviețui politic cu un astfel de blestem pe suflet? Întrebarea este pentru stabilirea gradelor de comparație ale nesimțirii.

b) Dacă adoptă ca poziție oficială apelul către susținătorii săi de a ieși la vot.  Aceștia oricum, în marea lor majoritate, vor alege să nu voteze.  Cei mai mulți, cunoscându-și idolul, vor înțelege că blufează. N-ar fi pentru prima oară. Alții, vor dori să-i facă binele cu forța stând acasă. Și, în final, se va întâmpla că tot un rezultat catastrofal se va înregistra în contul lui Traian Băsescu. Dar de această dată cu agravanta că acest rezultat s-a întâmplat în pofida chemărilor de sprijin lansate de președintele suspendat. Părăsire totală. Insubordonare totală.

Într-un articol pe care îl voi posta în această după-amiază vă propun o anticipare proprie, cu cifre, a rezultatului referendumului din 29 iulie 2012, în două ipoteze de lucru. Veți înțelege mai bine aprecierile mele de la varianta b).

În al treilea rând impresia că promulgarea a închis definitiv uși, în timp ce, în realitate, mai există portițe.

Ce-a depins nemijlocit de președintele interimar și de premier s-a făcut cu deplina respectare a cerințelor de la Bruxelles și a angajamentelor luate. De azi intră în rol Parlamentul. Acesta va putea aduce ajustări (în sensul de adăugiri) legii tocmai promulgate, cum ar fi, de exemplu, stabilirea orarului de desfășurare a referendumului, ajustări care să nu modifice condiția de cvorum impusă de CCR dar să aibă capacitatea de a răspunde mai bine cerinței CCR formulată prin fraza „Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/200o privind organizarea È™i desfăÈ™urarea referendumului este constituțională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.

Mie mi se pare că formularea subliniată lasă niște portițe spectaculoase nuanțărilor. Vă rog să sesizați diferența de condiționare dintre  „Legea „¦ ASIGURÄ‚ participarea”¦”, cum apare în  textul Deciziei CCR și „Legea „¦IMPUNE participarea „¦” cum, probabil, i-ar fi plăcut mai mult lui Traian Băsescu să apară.

Presimt că în zilele următoare surprizele vor veni de la Parlament. Ne trebuie doar puțină răbdare.

Contele de Saint GermainEditorialeAntonescu,Basescu,CCR,Macovei,Ponta,portite,referendumA fost o hotărâre din categoria 'Suntem mai inteligenți decât ei'. Prin mai multe efecte. În primul rând efectul  surpriză. Toți (și aici mă refer la membrii rușinoasei antante dintre coprofagii băsiști și ipocriții lideri europeni) se așteptau, din partea cuplului Ponta - Antonescu,  la tactici de tergiversare, la tertipuri...Blog politic si polemic