Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

A fost o hotărâre din categoria “Suntem mai inteligenţi decât ei”. Prin mai multe efecte.

În primul rând efectul  surpriză. Toţi (şi aici mă refer la membrii ruşinoasei antante dintre coprofagii băsişti şi ipocriţii lideri europeni) se aşteptau, din partea cuplului Ponta – Antonescu,  la tactici de tergiversare, la tertipuri de a menţine referendumul în cadrul stabilit de Ordonanţa de Urgenţă. O indignare progresivă era pregătită în acest caz, pentru a ridica tensiunea politică la cote insuportabile. Direcţiile principale de atac ar fi fost: Ponta mincinos – una promite la Bruxelles şi alta fumează la Bucureşti, Antonescu avid de putere – apelează la portiţe procedurale pentru a se înşuruba pe termen lung la Palatul Cotroceni, Europa, sfidată, va lua măsuri de izolare şi sancţionare drastică a României, lovitura de stat – temă reactivată la paroxism.

Toate aceste planuri de gherilă propagandistică, de hărţuire transfrontalieră, aparţin unui univers al cinismului şi lipsei de scrupule în care Traian Băsescu se simte el însuşi, expandat, n-dimensional. La fel cum s-a simţit ca piroman în portul Rouen, incendiind 37 de nave şi scăpând în final bazma curată graţie geniului pe care nimeni nu i-l neagă, neştirbit până azi, de a minţi cu naturaleţea cu care respiră.

Ei bine, prin promulgarea din prima a Legii Referendumului, Crin Antonescu îi lasă pe Traian Băsescu şi pe ambalaţii săi susţinători din cancelariile străine (singurii pe care-i mai are), fără principalul obiect al defulării, fără supapa menită a-i depresuriza. Erau atât de bine pregătiţi să împroaşte pe toate orificiile, înghiţiseră cu atâta conştiinciozitate iahnia de fasole, zeama de varză şi vomitivele servite de-a valma de doamna Macovei drept specialităţi ale bucătăriei româneşti, încât surpriza pe care le-a rezervat-o imprevizibilul preşedinte interimar îi năuceste, ba, mai mult, le pune în pericol propriile desuuri.

În al doilea rând generarea unui impas fără ieşire pentru Traian Băsescu. Ce să facă acum, când singura lui speranţă stă în neatingerea cvorumului? Să-şi mobilizeze sau nu susţinătorii la urne?

a) Dacă îşi demobilizează pe faţă susţinătorii. Primul  şi cel mai devastator efect va fi unul de imagine: el, temerarul, luptătorul neînfricat, cel care a clamat de atâtea ori întoarcerea la popor ca suprema formă de democraţie, dovedeşte, iată,  că e un laş, un mincinos (de fapt se ascunde de popor, nu se întoarce la acesta), că tot ce încearcă să apere e propria piele, nicidecum binele României. Dar există şi un al doilea efect negativ  al încurajării neparticipării la vot a susţinătorilor săi: rezultatul dezastruos la referendum care, pe cale de consecinţă, va fi înregistrat (ceva de genul 95% DA – 5% NU).  Se poate supravieţui politic cu un astfel de blestem pe suflet? Întrebarea este pentru stabilirea gradelor de comparaţie ale nesimţirii.

b) Dacă adoptă ca poziţie oficială apelul către susţinătorii săi de a ieşi la vot.  Aceştia oricum, în marea lor majoritate, vor alege să nu voteze.  Cei mai mulţi, cunoscându-şi idolul, vor înţelege că blufează. N-ar fi pentru prima oară. Alţii, vor dori să-i facă binele cu forţa stând acasă. Şi, în final, se va întâmpla că tot un rezultat catastrofal se va înregistra în contul lui Traian Băsescu. Dar de această dată cu agravanta că acest rezultat s-a întâmplat în pofida chemărilor de sprijin lansate de preşedintele suspendat. Părăsire totală. Insubordonare totală.

Într-un articol pe care îl voi posta în această după-amiază vă propun o anticipare proprie, cu cifre, a rezultatului referendumului din 29 iulie 2012, în două ipoteze de lucru. Veţi înţelege mai bine aprecierile mele de la varianta b).

În al treilea rând impresia că promulgarea a închis definitiv uşi, în timp ce, în realitate, mai există portiţe.

Ce-a depins nemijlocit de preşedintele interimar şi de premier s-a făcut cu deplina respectare a cerinţelor de la Bruxelles şi a angajamentelor luate. De azi intră în rol Parlamentul. Acesta va putea aduce ajustări (în sensul de adăugiri) legii tocmai promulgate, cum ar fi, de exemplu, stabilirea orarului de desfăşurare a referendumului, ajustări care să nu modifice condiţia de cvorum impusă de CCR dar să aibă capacitatea de a răspunde mai bine cerinţei CCR formulată prin fraza “Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/200o privind organizarea și desfășurarea referendumului este constituțională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente”.

Mie mi se pare că formularea subliniată lasă nişte portiţe spectaculoase nuanţărilor. Vă rog să sesizaţi diferenţa de condiţionare dintre  “Legea … ASIGURĂ participarea…”, cum apare în  textul Deciziei CCR şi “Legea …IMPUNE participarea …” cum, probabil, i-ar fi plăcut mai mult lui Traian Băsescu să apară.

Presimt că în zilele următoare surprizele vor veni de la Parlament. Ne trebuie doar puţină răbdare.

Contele de Saint GermainEditorialeAntonescu,Basescu,CCR,Macovei,Ponta,portite,referendumA fost o hotărâre din categoria “Suntem mai inteligenţi decât ei”. Prin mai multe efecte. În primul rând efectul  surpriză. Toţi (şi aici mă refer la membrii ruşinoasei antante dintre coprofagii băsişti şi ipocriţii lideri europeni) se aşteptau, din partea cuplului Ponta - Antonescu,  la tactici de tergiversare, la tertipuri...Blog politic si polemic