Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Trebuie să recunoaştem că UE deţine o oarecare forţă de intimidare.  Atâtea guri de foc îndreptate simultan spre tine, pentru a slobozi interdicţii al căror calibru de stupiditate depăşeşte uneori şi 122mm,  pot avea darul să-ţi creeze ceva tahicardie. După ce-ţi trece însă prima emoţie, îţi aduci aminte că totuşi România este şi ea o ţară, e adevărat, mai periferică, mai săracă şi mai prost reprezentată în ultimii ani, dar totuşi o ţară, membră a UE şi nu colonie a acesteia.  stalpul infamiei, DNA, plagiatul lui Ponta,

Începi să redescoperi sensul unor termeni pe care-i considerasei până acum pur declarativi, molfăiţi abuziv de limba de lemn comunistă, cum ar fi suvernanitate şi independenţă.  Şi, pe măsură ce-i înţelegi, simţi că te copleşeşte un fel de fervoare patriotică, de mobilizare nobilă, de revoltă regeneratoare, în faţa aroganţei şi dublei măsuri  cu care nu se ruşinează să se afişeze, dacă propriile interese le-o cer, unii monştri, aşa zis sacri, ai democraţiei europene. De parcă România ar fi provincia lor, teleghidată prin conducători de mucava, conducători pe care un popor de rădăcinoase cutează a decide, constituţional, să-i surpe.

Sigur că pe Traian Băsescu îl mulţumeşte această ţintuire la stâlpul infamiei a ţării lui. Doar el a declanşat-o, voit, cu o minuţioasă pregătire şi cu o întreagă armată de mistificatori, unicul său scop fiind de a-şi salva pielea.

Există însă pentru el şi inconveniente ale acestei situaţii. Voi comenta doar trei.

Întâi de toate, cu o atât de severă şi internaţionalizată scrutare a scenei politice româneşti în aceste zile, este oarecum împiedicat să folosească în campania lui pentru referendum tot arsenalul securistic pe care l-a pregătit. Mă refer la dezvăluiri bombă bazate pe interceptări telefonice, la arestări spectaculoase regizate de DNA şi la alte potlogării gen dosare şi “plagiatul lui Ponta” pe care să le orchestreze cu uneltele lui subumane  infiltrate, în timp, în diverse motoare propagandistice.

Cât de frumos şi în inconfundabilu-i stil deschisese săptămâna trecută balul cu scandalul descinderilor procurorilor DNA la procurorii CSM. Totul însă a fost atât de cusut cu aţă albă (şi pe tema de campanie cu justiţia şi îndreptat cu argumente caraghioase împotriva lui Victor Ponta) încât efectul s-a dovedit de bumerang: toată lumea a înţeles cât de “independentă” este justiţia lui Băsescu dacă, exact la momentul acela, DNA-ul a acţionat cum a acţionat. Pură coincidenţă!

Al doilea inconvenient este că virulenţa reacţiei internaţionale, chiar dacă a avut la bază o uriaşă campanie de dezinformare, a forţat cumva ieşirea la suprafaţă şi a unor adevăruri extrem de neconvenabile despre Traian Băsescu. Mulţi dintre cei  care-l credeau pe acesta o victimă a încălcării Constituţiei şi a statului de drept au putut afla, cu acest prilej, cam ce hram poartă marinarul ajuns preşedinte de ţară şi cam cu ce gen de şarlatanii a reuşit el să se facă atât de iubit de popor.

În fine, aş menţiona efectul de maximă enervare pe care l-a avut asupra blajinului popor român pâra portocalie la înaltele porţi şi reacţiile internaţionale antiromâneşti care au urmat. Lumea nu a interpretat intervenţiile agresive ale unor cancelarii străine ca pe o mustrare individuală la adresa lui Victor Ponta ci ca pe o inacceptabilă obrăznicie la adresa poporului român.  Discursul de la Cotroceni al lui Crin Antonescu referitor la “poruncile lui Barosso” a fost excelent primit de compatrioţi. Aceştia s-au simţit, în fine, reîmproprietăriţi cu sentimentul demnităţii naţionale pe care îl crezuseră confiscat fără speranţă şi aruncat la groapa de gunoi de succesivi politicieni fără Dumnezeu.

Solidarizarea populară în jurul cuplului Ponta – Antonescu a crescut considerabil de când Europa ne atacă. Şi ştiţi de ce? Nu pentru că am fi antieuropeni ca naţie (dimpotrivă, cred că am fost cei mai entuziaşti  proeuropeni dintre candidaţii la aderare), ci pentru că bunul simţ şi instinctul oamenilor obişnuiţi le-au spus acestora că, de data asta, Europa ne atacă pe nedrept şi în detrimentul interesului naţional.

Contele de Saint GermainEditorialecuplul Ponta - Antonescu,DNA,plagiatul lui Ponta,poruncile lui Barosso,stalpul infamieiTrebuie să recunoaştem că UE deţine o oarecare forţă de intimidare.  Atâtea guri de foc îndreptate simultan spre tine, pentru a slobozi interdicţii al căror calibru de stupiditate depăşeşte uneori şi 122mm,  pot avea darul să-ţi creeze ceva tahicardie. După ce-ţi trece însă prima emoţie, îţi aduci aminte că...Blog politic si polemic