Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mă simt ca într-un regim de ocupație, cu guvernanță străină.

Regimul de la Vichy mi se pare, până la un punct, un bun termen de comparație pentru ce se petrece acum în România. Instaurat după armistițiul franco „“ german din iunie 1940, Regimul de la Vichy a guvernat Franța până în 1944 împărțind-o în două zone: una sub ocupație direct germană, cealaltă sub control francez dar executând ordinele Berlinului. Infamul nume asociat acestei pete (sic!) din istoria mândrului Cocoș Galic este Petain. Generalul Philippe Petain. Iar termenul care, de la el, a devenit supranumele livrării tării pe tavă unei alte puteri  este „petainisme”.

Și România este împărțită azi în două zone: Å¢inutul Secuiesc și restul țării. Cum nu-i așa? Dar n-au acceptat chiar guvernanții noștri, prin pravoslavnică pasivitate, de conivență cu Laszlo Tokes și cu Kelemen Hunor, această segregare?  Consființită, nota bene,  prin deschiderea unei reprezentanțe a Å¢inutului Secuiesc la Bruxelles?

Nu mai este un secret pentru nimeni că maghiarizarea așa numitului Å¢inut Secuiesc, de la deromânizarea dramatică  a populației din zonă și până la generalizarea administrării tuturor treburilor comunității în altă limbă și cu alte priorități decât cele naționale, a înregistrat în ultimii ani o accelerare fără precedent în direcția dobândirii autonomiei totale.  Putem spune, așadar, că, într-un fel, Å¢inutul Secuiesc este, în comparația propusă la inceput, echivalentul zonei sub ocupație germană a Regimului de la Vichy.

Cealaltă zonă, sub control românesc (să zicem), este restul țării. Pecinginea portocalie a cuprins-o, a sufocat-o, a mutilat-o, a redus-o la tăcere, cu o eficacitate demnă de renumele Milițiilor de la Vichy. Echivalentul „petainismului”, a devenit „băsismul”,  un termen deja consacrat, al cărui sens, binecunoscut românilor și resimțit dramatic pe propria piele, concurează în maledicțiune cu „ciuma lui Caragea”.

Comparația nu se oprește aici. Generalul Petain era francez dar nu interesele francezilor le apăra prin autoritatea ce-i fusese dată ci tot interesele ocupantului german.  De ce? Pentru că puterea sa era în mâinile acestuia.

Tot astfel, puterea lui Traian Băsescu e în mâinile UDMR-ului. Adică a ungurilor. Mai trebuie cuiva dovezi că România de azi e victima paradoxului „5% mai puternic decât 95%”? Mă îndoiesc!

Și paralelismele ar putea continua. L-a avut Petain pe Celine? L-a avut! Iată că îi are și Băsescu pe Mihăieș, pe Tismăneanu etc.

Dar să revin la paradoxul 5>95. Nu doar opoziția (49%) este pusă în imposibilitatea de a face ceva, cât de puțin, din ce-și propune, măcar proporțional cu jumătate din procentele ei din parlament, dar nici partea puterii din care excludem UDMR-ul (46%) nu e în stare să-și promoveze proiectele majore. Și toate astea din pricina că UDMR (5%) spune „nem”. Doresc  guvernanții portocalii (PDL + PUNR) regionalizare, vot prin corespondență, revizuirea Constituției? Doresc! Nu că s-ar gândi la binele țării, știm cu toții la binele cui se gândesc,  dar doresc? Doresc!  Pot? Nu pot! De ce nu pot? Priviți spre 5%! Priviți buturuga mică.

Sunt unii care la acest punct mă vor mustra: „ai tu ce ai cu udemeriștii, îi critici și când fac lucruri bune. Uite, în cazul ăsta, când blochează legile pe care le-ai pomenit, toate gândite pentru fraudarea alegerilor, nu ar trebui să le mulțumim”?

Nu dragii mei, nu avem de ce să le mulțumim. Nu o fac pentru noi ci strict, egoist, cinic, consecvent, pentru ei.  Puțin le pasă de noi.  Cu acele legi adoptate opoziția ar face, să zicem,  doar 40%. PDL, prin urmare, s-ar putea chiar dispensa, la limită, de povara alianței cu UDMR (dezastrul suprem pentru Uniune). Oricum, forța de persuasiune (ca să nu zic de șantaj) a UDMR ar fi, în acest scenariu, redusă aproape la zero. Avantaj cine? Dezavantaj cine?

Dacă, fără acele legi, opoziția va face 49%, în ce barcă credeți că se va poziționa UDMR? A, nu știți? Păi atunci priviți situația actuală și veți avea răspunsul.

Am mai spus-o și o repet: singura mișcare inteligentă și câștigătoare a opoziției, în conjunctura politică actuală, este pornirea unei ofensive fără menajamente împotriva UDMR-ului. Fiecare zi ce trece, fiecare nou eveniment cu deznodământul arbitrat de UDMR, ne demonstrează falimentul politicii de cocoloșire de către opoziție a acestui partid „“ buric.

Târgul pentru șefia senatului a mai arătat o dată predilecțiile strategilor udemeriști.  Nu i-a interesat a doua funcție în stat, cu valoarea ei mai mult ornamentală. Au cuplat imediat la suculenta propunere de a prelua SGG: acolo sunt informațiile și banii. Iată ce-i seduce atât de mult la putere pe acești băieți cu musteața întoarsă semeț în sus, iată vânatul lor preferat: informațiile și banii. Exact în ordinea asta, credeți-mă!

Noi îi facem să se simtă buricul pământului, noi le alimentăm fantasmele revizioniste. Vrem revenirea la normalitate? Să începem atunci prin a lua lupa de pe ei, prin a-i readuce la dimensiunea lor reală: 5%, nu 95%!

Contele de Saint GermainEditorialeCiuma lui Caragea,Generalul Petain,Kelemen Hunor,Laszlo Tokes,presedintia senatului,Regimul de la Vichy,SGG,Tinutul secuiesc,Traian Basescu,UDMRMă simt ca într-un regim de ocupație, cu guvernanță străină. Regimul de la Vichy mi se pare, până la un punct, un bun termen de comparație pentru ce se petrece acum în România. Instaurat după armistițiul franco '“ german din iunie 1940, Regimul de la Vichy a guvernat Franța până...Blog politic si polemic