Scorul acestui articol
[Total: 58 voturi. Media: 4.6]

 

Înverșunarea cu care președintele Iohannis se opune grațierii, oricărui fel de grațiere, depășește limitele luptei politice. Seamănă, mai degrabă, cu patima pusă în consumarea până la capăt a unui viciu, atunci când ceva încearcă să i se opună.

S-a năpustit peste ședința de guvern așa cum un atins de sevraj sparge o farmacie ca să-și ostoiască starea.

Apoi, după nici două zile, deși el însuși ceruse dezbatere publică, edictează: „Proiectele de ordonante de urgenta privind gratierea si modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile! „¦ Sunt suficiente argumente care sa determine Guvernul sa retraga aceste ordonante de urgenta”!

O astfel  de luptă încrâncenată pentru ținerea cu orice preț a unor oameni în pușcărie, în condiții de gulag, de lagăr de exterminare, de dezumanizare totală și nicidecum de reeducare (cum ar trebui să fie),  are un motor pe care mi-e imposibil să-l justific rațional.

Există un public în țara asta care, ca la o luptă de câini sau de cocoși, vrea să vadă sângele țâșnind, vrea să deguste uciderea în direct, vrea să se delecteze cu chinul și agonia vânatului. Și toată această cruzime în numele setei de dreptate, al luptei anticorupție, al edificării unei lumi „mai bune și mai drepte”.

Să nu scape corupții! Să putrezească toți după grații dacă s-au atins și de un singur leu din banul public! Să fim fermi, să fim nemiloși, să dăm o lecție! Dacă nu au conștiință, măcar să știe de frică!

Cam acesta este strigătul de luptă.

Creștineasca milă și dragostea față de semeni au fost abrogate din decalogul acestei subspecii de samariteni români.

Intransigență, intoleranță, inumanitate! Iată noua triadă a falangei justițiariste în fruntea căreia defilează, semeț și teuton, Klaus Iohannis.

În vremea asta în pușcăriile românești se doarme câte doi în pat, câte 60 în celulă (aici), de-a valma, infirmi, bătrâni, bolnavi incurabili în stadiu terminal, lăuze, mame cu mai mulți copii lăsați acasă de izbeliște, fără vreun tutore.

Klaus Iohannis rămâne de neînduplecat. „Ordonanțele sunt făcute cu dedicație”! Ä‚sta e marele deranj. Că odată cu 2000 de nefericiți cărora li s-ar scurta blestemul cu anul care să le permită să moară acasă, s-ar putea să scape mai repede din pușcărie și 20 de politicieni corupți, pentru condamnarea cărora sistemul a făcut atâtea eforturi. Cam ăsta e procentul cruzimii: pentru 20, sacrificăm 2000!

Atâta sadism pe timp de pace mai greu se poate vedea. Atâta ură patologică față de semeni, când, în plus, aceștia sunt și de același sânge, de aceeași limbă, din același popor cu tine, trădează o infirmitate sufletească care face diferența dintre om și monstru.

Poți fi aspru și bun și drept în același timp. Aspru cu răul personificat, cu cel împovărat de păcate grele, bun cu oropsitul căzut în greșeală minoră din cauza sărăciei sau lipsei de carte.

A grațiat-o președintele Iohannis pe femeia aceea, prezentată la televizor, care a furat mâncare dintr-un magazin pentru a-și hrăni copiii? Sau pe alții ca ea? Nu! În schimb pe sine incearcă să se amnistieze după condamnarea definitivă cu casa obținută prin fals, pentru care a făcut recurs extraordinar, după modelul favoritelor lui în materie de justiție, Kovesi și Stanciu, în cazul Rarinca.

Dacă ar avea un minim de empatie, de compasiune creștină pentru românii amărâți, în situații limită, aflați în închisoare pentru vinovății minore și pentru că, pur și simplu, nu și-au putut permite, la momentul potrivit, un avocat, Klaus Iohannis ar putea cere specialiștilor săi să redacteze textul unei ordonanțe de grațiere, în favoarea acestor amărâți, cu care să fie și el de acord și pe care să o semneze. Ar comunica guvernanților că nu se lasă păcălit de intențiile lor ascunse, de a-și favoriza, eventual, colegi de partid, și ar comunica totodată poporului că are un președinte cu suflet.

De ce nu face asta? Pentru că nu-și iubește semenii. Mai mult decât atât, pentru că, pe mulți dintre aceștia, îi urăște.

Da, președintele românilor este suspect de o infirmitate sufletească periculoasă: prezintă simptomele unei uri patologice față de semeni.

Contele de Saint GermainEditorialecazul Rarinca,gratiere,gulag,infirmitate sufleteasca,Klaus Iohannis,lagar de exterminare,lupta anticoruptie,ordonante de urgenta,recurs exceptional in anulare,sevraj,ura patologica fata de semeni  Înverșunarea cu care președintele Iohannis se opune grațierii, oricărui fel de grațiere, depășește limitele luptei politice. Seamănă, mai degrabă, cu patima pusă în consumarea până la capăt a unui viciu, atunci când ceva încearcă să i se opună. S-a năpustit peste ședința de guvern așa cum un atins de sevraj...Blog politic si polemic