Editoriale

Umanitarismul cyborgului Iohannis: 6 ani de mandat si nicio gratiere

  E o pedeapsă să guvernezi țara pe astfel de vremuri. Mai ales când vezi cum se prăbușește totul în jur: economia, sistemul medical, școala, încrederea oamenilor, speranța revenirii la normalitate. Se instaurează cu fiecare zi ce trece o stare de haos. Iar cei mai entropici dintre toți, cei care influențează în cea mai mare măsură gradul de nedeterminare a zilei de mâine sunt guvernanții. (mai mult…)
continuare...

O infirmitate sufletească periculoasă: ura patologică față de semeni

  Înverșunarea cu care președintele Iohannis se opune grațierii, oricărui fel de grațiere, depășește limitele luptei politice. Seamănă, mai degrabă, cu patima pusă în consumarea până la capăt a unui viciu, atunci când ceva încearcă să i se opună. S-a năpustit peste ședința de guvern așa cum un atins de sevraj sparge o farmacie ca să-și ostoiască starea. Apoi, după nici două zile, deși el însuși ceruse dezbatere publică, edictează: "Proiectele de ordonante de urgenta privind gratierea si modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile! "¦ Sunt suficiente argumente care sa determine Guvernul sa retraga aceste ordonante de urgenta"! O astfel  de luptă încrâncenată pentru ținerea cu orice preț a unor oameni în pușcărie, în condiții de gulag, de lagăr de exterminare, de dezumanizare totală și nicidecum de reeducare (cum ar trebui să fie),  are un motor pe care mi-e imposibil să-l justific rațional. Există un public în țara asta care,…
continuare...

Dan Voiculescu și criza penitenciarelor

    Hotnews: RAPORT Gradul de ocupare a penitenciarelor este de peste 151% / Avocatul Poporului recomanda mai putine arestari preventive si eliberarea detinutilor care ar mai avea de stat 3 ani dupa gratii.   În aceste zile societatea noastră este lovită în moalele capului de o problemă pe care nu știe nimeni să o rezolve: problema pușcăriașilor și a condițiilor din penitenciare. Deși nu se referă la pensii și salarii, chestiunea e de maxim interes pentru toată lumea căci atinge un punct extrem de sensibil pentru etosul românului statistic: plăcerea de a privi la necazul altuia. (mai mult…)
continuare...

„Un om (?) fără Dumnezeu” sau „un om (?) dat dracului”?

Deși a doua formulare are și conotatii laudative, de "decurcăreț", de "hopa-Mitică", de "bun la toate", eu aș prefera-o totuși pe aceasta primeia, pentru sensul ei propriu mai substanțial malefic. Un om "dat dracului" nu este doar un om" fără Dumnezeu" (fără credință) ci este mult mai mult: un om care face rău din vocație. Care face rău nu din nebăgare de seamă ci premeditat, cu voluptate, împins de natura lui tenebroasă, de otrava zmoalei care-i ancrasează venele. (mai mult…)
continuare...