Editoriale

Umanitarismul cyborgului Iohannis: 6 ani de mandat si nicio gratiere

  E o pedeapsă să guvernezi ţara pe astfel de vremuri. Mai ales când vezi cum se prăbuşeşte totul în jur: economia, sistemul medical, şcoala, încrederea oamenilor, speranţa revenirii la normalitate. Se instaurează cu fiecare zi ce trece o stare de haos. Iar cei mai entropici dintre toţi, cei care influenţează în cea mai mare măsură gradul de nedeterminare a zilei de mâine sunt guvernanţii. (more…)
continuare...

O infirmitate sufletească periculoasă: ura patologică faţă de semeni

  Înverşunarea cu care preşedintele Iohannis se opune graţierii, oricărui fel de graţiere, depăşeşte limitele luptei politice. Seamănă, mai degrabă, cu patima pusă în consumarea până la capăt a unui viciu, atunci când ceva încearcă să i se opună. S-a năpustit peste şedinţa de guvern aşa cum un atins de sevraj sparge o farmacie ca să-şi ostoiască starea. Apoi, după nici două zile, deşi el însuşi ceruse dezbatere publică, edictează: “Proiectele de ordonante de urgenta privind gratierea si modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile! … Sunt suficiente argumente care sa determine Guvernul sa retraga aceste ordonante de urgenta”! O astfel  de luptă încrâncenată pentru ţinerea cu orice preţ a unor oameni în puşcărie, în condiţii de gulag, de lagăr de exterminare, de dezumanizare totală şi nicidecum de reeducare (cum ar trebui să fie),  are un motor pe care mi-e imposibil să-l justific raţional. Există un public în ţara asta care,…
continuare...

Dan Voiculescu și criza penitenciarelor

    Hotnews: RAPORT Gradul de ocupare a penitenciarelor este de peste 151% / Avocatul Poporului recomanda mai putine arestari preventive si eliberarea detinutilor care ar mai avea de stat 3 ani dupa gratii.   În aceste zile societatea noastră este lovită în moalele capului de o problemă pe care nu ştie nimeni să o rezolve: problema puşcăriaşilor şi a condiţiilor din penitenciare. Deşi nu se referă la pensii şi salarii, chestiunea e de maxim interes pentru toată lumea căci atinge un punct extrem de sensibil pentru etosul românului statistic: plăcerea de a privi la necazul altuia. (more…)
continuare...

“Un om (?) fără Dumnezeu” sau “un om (?) dat dracului”?

Deşi a doua formulare are şi conotatii laudative, de “decurcăreţ”, de “hopa-Mitică”, de “bun la toate”, eu aş prefera-o totuşi pe aceasta primeia, pentru sensul ei propriu mai substanţial malefic. Un om “dat dracului” nu este doar un om” fără Dumnezeu” (fără credinţă) ci este mult mai mult: un om care face rău din vocaţie. Care face rău nu din nebăgare de seamă ci premeditat, cu voluptate, împins de natura lui tenebroasă, de otrava zmoalei care-i ancrasează venele. (more…)
continuare...