Înverșunarea cu care președintele Iohannis se opune grațierii, oricărui fel de grațiere, depășește limitele luptei politice. Seamănă, mai degrabă, cu patima pusă în consumarea până la capăt a unui viciu, atunci când ceva încearcă să i se opună. S-a năpustit peste ședința de guvern așa cum un atins de sevraj sparge o farmacie ca să-și ostoiască starea. Apoi, după nici două zile, deși el însuși ceruse dezbatere publică, edictează: "Proiectele de ordonante de urgenta privind gratierea si modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile! "¦ Sunt suficiente argumente care sa determine Guvernul sa retraga aceste ordonante de urgenta"! O astfel  de luptă încrâncenată pentru ținerea cu orice preț a unor oameni în pușcărie, în condiții de gulag, de lagăr de exterminare, de dezumanizare totală și nicidecum de reeducare (cum ar trebui să fie),  are un motor pe care mi-e imposibil să-l justific rațional. Există un public în țara asta care,…
continuare...