O infirmitate sufletească periculoasă: ura patologică faţă de semeni
Înverşunarea cu care preşedintele Iohannis se opune graţierii, oricărui fel de graţiere, depăşeşte limitele luptei politice. Seamănă, mai degrabă, cu patima pusă în consumarea până la capăt a unui viciu, atunci când ceva încearcă să i se opună. S-a năpustit peste şedinţa de guvern aşa cum un atins de sevraj sparge o farmacie ca să-şi ostoiască starea. Apoi, după nici două zile, deşi el însuşi ceruse dezbatere publică, edictează: “Proiectele de ordonante de urgenta privind gratierea si modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile! … Sunt suficiente argumente care sa determine Guvernul sa retraga aceste ordonante de urgenta”! O astfel de luptă încrâncenată pentru ţinerea cu orice preţ a unor oameni în puşcărie, în condiţii de gulag, de lagăr de exterminare, de dezumanizare totală şi nicidecum de reeducare (cum ar trebui să fie), are un motor pe care mi-e imposibil să-l justific raţional. Există un public în ţara asta care,…