Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Este o regulă nescrisă a serviciilor secrete, mai ales în regimurile dictatoriale, să aibă pregătiți oameni cu profilul necesar pe care, în caz de schimbare politică, să-i arunce în luptă și să-i susțină ocult pentru  preluarea puterii. Așa a apărut Ion Iliescu, așa a apărut Vladimir Putin, așa a apărut Traian Băsescu. Aparent ca emanați ai aspirațiilor populare, în realitate vârfuri de lance ale unor structuri de forță din trecut, impunându-și voința din umbră.

Aceste servicii, prin natura lor, simt mai bine decât oricine iminența unei eventuale răsturnări de la comandă a celor pe care oficial îi servesc. Iar atunci când  procesul răsturnării intră în faza sa ireversibilă, ele basculează spre tabăra victorioasă, decizând mai repede lupta și insinuându-și favoritul în cărțile noii competiții pentru putere.

Traian Băsescu știe din interior toate aceste strategii, el fiind unul dintre beneficiarii lor de după 1989. De-asta și este acum atât de preocupat.

Securitatea lui Ceaușescu l-a scos din joben pe Ion Iliescu, configurat după modelul perestroikist. Când acesta și-a epuizat rezervele de disimulare dar și mandatele, înlocuitorul său era deja pregătit  de aceeași securitate, rebotezată SRI, pe noul profil, cerut de evoluția societății românești: Traian Băsescu, anticomunistul!

Azi, monumentalele gafe și lipsa tot mai accentuată de autocontrol, l-au transformat pe Traian Băsescu din omul de succes al conspiraților  într-un pericol devastator pentru aceștia. A-i mai îngădui cei 2 ani până la finalizarea mandatului, timp în care ei să-i pregătească tacticos înlocuitorul și o retragere securizată, a devenit, se pare, tot mai greu de acceptat.

Tăcerea umilitoare de 2 săptămâni, după declanșarea protestelor, a indicat un TB terifiat de ce-i prevesteau sintezele serviciilor. Perspectiva că s-ar putea să fie lăsat din brațe de acestea, dar și de susținătorii din afara țării, l-a făcut să-și piardă capul. Ce-a urmat apoi trebuie interpretat ca improvizatii lipsite de coerență: tentative disperate de a demonstra că încă se poate conta pe el și propunerea unei soluții in extremis, pentru captatio benevolentiae, nominalizarea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca prim ministru.

Scoaterea intempestivă din retortele laboratoarelor securității a acestui embrion de viitor președinte pregătit cu atâta minuție de creiere din umbră, poate fi gestul ultim, de la Cotroceni, al lui TB. Depinde dacă la final această nouă trăznaie a sa va fi declarată naștere prematură sau avort. Pentru că dacă MRU va eșua ca premier, rejectat de populația furioasă, va fi compromisă și speranța de supraviețuire prin el, ca viitor președinte, a acestor matusalemice structuri descinse direct din tenebre. Iar atunci TB își va fi desăvârșit, fără să vrea, vocația sa distructivă.

Cât despre ce combinatorică vor adopta vectorii ideologici ai „structurilor” într-o atare situație de criză pentru ei, când s-ar trezi subordonați prin forța populară unor conducători pe care nu-i controlează, modelul există deja: Emil Constantinescu. Sper însă ca, în cazul unui nou președinte,  să nu mai auzim la finalul mandatului resemnata declarație „m-au învins serviciile”.

Contele de Saint GermainEditorialeCeausescu,Emil Constantinescu,Ion Iliescu,Mihai Razvan Ungureanu,securitatea,SRI,Traian Basescu,Vladimir PutinEste o regulă nescrisă a serviciilor secrete, mai ales în regimurile dictatoriale, să aibă pregătiți oameni cu profilul necesar pe care, în caz de schimbare politică, să-i arunce în luptă și să-i susțină ocult pentru  preluarea puterii. Așa a apărut Ion Iliescu, așa a apărut Vladimir Putin, așa a...Blog politic si polemic