Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

REVISTA PRESEI DE SAMBATA

8 – 13 noiembrie 2010

Foarte rar şi doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică):  Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Naţional (JN), România Liberă (RL) şi Dilema Veche (DV).

Preferatul meu pentru conţinut, dar mai ales pentru editoriale, este Gândul. Găsesc aici şi corozivitatea băilor de acid ale lui CTP, şi umorul suprarealist, mereu proaspăt, al Leliei Munteanu, şi analizele pline de materie activă ale lui Florin Negruţiu. Există însă şi ceva care mă agasează la acest ziar, altfel bine decupat în peisajul cu multe locuri comune al presei de la noi: forumurile. Nu pot pricepe cum administratorii G se încăpăţânează a păstra o ordine a postărilor cu prima postare mereu în deschiderea forumului, când, din o mie de motive,  ar trebui să adopte metoda ultimul postat primul publicat. Le-am scris, le-am explicat, n-au înţeles, nu insist.

Pe locul doi e Adevărul, deşi eu stau mai mult pe EVZ. A şi-a făcut stindard din “noi nu facem politică” sau cam aşa ceva, găselniţă de nişă (explică ei) care mi se pare complet idioată în condiţiile în care azi, a nu face politică, este o laşitate, nu o virtute. Ceea ce totuşi mă atrage la acest ziar este un anume masochism al echipei redacţionale care, prin voci contradictorii, te bagă într-o ceaţă din care eşti obligat să ieşi pe cont propriu.  Despre editorialişti, separat Pleşu. Este rafinat, calitatea scrisului său seducând peste orice compromis al comodităţii pe care adesea îl face, exasperându-te. De citit cum ai bea o şampanie originală, chiar dacă după trezire poate da remuşcări de tip adulterin. În rest, Patriciu mi se pare ilizibil şi fără relief afectiv, Cartianu detaşat de la B1TV, Cristoiu refugiat în istorie ca într-un alibi,  ceilalţi amorfi, într-o logică editorială pe care nu o înţeleg.

Pe locul trei aş plasa EVZ. Pentru că mă enervează creator şi pentru că au cel mai antrenant forum. Bravo lor că şi-au călcat pe suflet să nu facă cenzură (pe forum), pentru a face audienţă. Le-a reuşit. Am zis că pe EVZ stau mai mult decât pe A. De ce? În primul rând pentru că, în planul primitivităţii de gândire şi exprimare, Mihăieş este mult peste Cartianu ceea ce, repet, mă inspiră şi compensează decalajul, la extrema cealaltă, dintre Pleşu şi Cărtărescu. În plus, EVZ fiind varianta vizuală a B1TV, deşteaptă în mine satisfacţii dintre cele mai ruşinos de recunoscut dar, cu atât mai intense, atunci când se compromite cu specimene ca inegalabilul şi niciodată îndeajuns de ridiculizatul Mihăieş, ori ca tânjitorul după un paspartu pentru accesul în lumea bună Tismăneanu, ori ca olegianosul Mircea Marian, gresând cu sârg angrenajul concubinajului pervers dintre servicii şi presă.

Jurnalul Naţional mi-ar plăcea mai mult decât România Liberă ca orientare şi combativitate  dacă  forumurile sale n-ar fi sectare şi n-ar transmite crispare administrativă. Moderarea acestora foarte strictă permite doar apariţia comentariilor convenabile, ceea ce subminează încrederea celor ca mine, doritori de diversitate şi dueluri de idei, în curajul acestui ziar de a fi exemplar de democratic. La capitolul editorialişti, Ciutacu de pe hârtie mi se pare sub Ciutacu de pe ecran, Tudor Octavian cam prea egal cu el însuşi şi nu îndeajuns de tranşant iar restul, după răpirea lui Păunescu, indetectabili.

O vorbă despre Marius Tucă. Am susţinut, şi încă mai cred, că el ar putea fi noul Marian Munteanu al unei renăscute Pieţi a Universităţii, izbăvitoare de răul actual, demolatoare de portocalii (sau de băsişti, cum preferaţi) şi capabilă a ne restitui speranţa. Apelurile mele fie nu au ajuns la el, fie nu i-au plăcut, fie le consideră “vânare de vânt”. Oricum, rămân la părerea că cea mai rapidă şi meritată formă de a scăpa de actualii conducători, cei mai antinaţionali şi antipopulari de după revoluţie, ar fi redeschiderea Pieţei Universităţii şi confiscarea ei de către bucureşteni până la victoria finală.

România Liberă, care odată însemna Băcanu, acum nu mai înseamnă pentru mine decât un disc compact de ziarişti şi idei terne, conglomerate de  materiale de umplutură, din care apar două proeminenţe, ca la titirez: una în jos, Turturică, axul întregii maşinării pro – putere de la RL (asta ca să putem suspina cu acoperire “ce-a fost şi ce-a ajuns RL” ) şi alta în sus, Alina Mungiu Pippidi, francă, bun diagnostician dar nehotărâtă la capitolul soluţii şi, mai ales, la capitolul diferenţiere prin cântărire. Forumul RL este moderat cu discreţie şi în beneficiul utilizatorilor de tonuri civilizate, singurul mare reproş fiind acela ca afişează direct doar primele 3 rânduri din mesajele postate, descurajându-i pe cei mai mulţi cititori în a căuta continuarea şi în a afla, astfel, punctele de vedere până la capăt.

Cotidianul este azi, din păcate, doar Cornel Nistorescu. De unde, înainte de dispariţia formei tipărite, avea una dintre cele mai bune şi diverse echipe de editorialişti, acum a rămas atât, un teren de manifestare a unui hobby pentru nişte aspiranţi la presa mare. Dacă ar fi să mai dau o raită prin tranşeele şi catacombele jurnalismului, poate că acesta ar fi ziarul  la revitalizarea căruia aş pune umărul. Nu este însă cazul.

În fine, Dilema Veche. Depozitara speranţelor noastre nouăzeciste de renaştere a României prin înţelepciunea nativă a poporului şi inteligenţa cultivată a elitelor. Din păcate, viciile tipic româneşti ale ineligenţei cultivate au reuşit să torpileze bunele intenţii ale înţelepciunii native. Ce cred eu că a ajuns azi DV puteţi afla citind editorialul prezent pe acest blog, intitulat “ Andrei Pleşu – cenzor de curte nouă”.

Pe săptămâna viitoare!

P.S.

Nu uitaţi: mâine câştigătorul primului concurs de la rubrica Ziua Ludicului şi lansarea noului concurs, pentru săptămâna viitoare.

Contele de Saint GermainRevista presei de sambataAlina Mungiu Pippidi,cartarescu,CTP,Dilema Veche,Nistorescu,Plesu,Revista presei,TucaREVISTA PRESEI DE SAMBATA 8 – 13 noiembrie 2010 Foarte rar şi doar din motive punctuale, citesc alte ziare decât următoarele (în ordine alfabetică):  Adevărul (A), Cotidianul (C), Evenimentul Zilei (EVZ), Gândul (G), Jurnalul Naţional (JN), România Liberă (RL) şi Dilema Veche (DV). Preferatul meu pentru conţinut, dar mai ales pentru...Blog politic si polemic