Lichelele libertatii – replica doamnei Lucia Hossu Longin
Multumita lui @Shadow care mi-a transmis linkul, va pot prezenta in continuare replica doamnei Lucia Hossu Longin la incalificabilul articol al doamnei Brandusa Armanca intitulat “Prostitutie TV cu premii APTR”, articol la care se refera si comentariul meu de astazi.
Lichelele libertăţii
Autor: Lucia HOSSU-LONGIN |
În revista 22, nr. 24, din 7-13 iunie 2011, Brînduşa Armanca a publicat articolul „Prostituţie TV cu premii APTR“, publicat în spaţiul rubricii „Media Culpa“.
Ne-am întrebat în ce calitate semnează doamna Brînduşa Armanca această rubrică „Media Culpa“ în revista 22?
În calitate de director al Institutului Cultural Român de la Budapesta, poziţie din care n-ar trebui să aibă partizanate politice?! Se ştie astăzi că revista 22, sub patronatul doamnei Andreea Pora (o ziaristă obscură devenită o fanatică a regimului Băsescu) nu mai e de mult ceea ce era în anii ’90: o revistă de cultură şi de dialog social, o luptătoare pe baricade pentru democratizarea societăţii româneşti.
Scrie această cronică doamna Brînduşa Armanca în calitate de specialist în audiovizual? Domnia sa, de peste 5 ani, a părăsit jurnalismul audiovizual, după o serie de eşecuri răsunătoare în încercarea de a deveni, ca reprezentantă a liberalilor, preşedinte al Televiziunii Publice. Nevrînd să-şi continue activitatea ca simplu realizator (pierduse poziţia de director al TVR Timişoara), doamna Brînduşa Armanca s-a înrolat în grupul de intelectuali dispuşi să defileze sub noul steag portocaliu al puterii. Răsplata jertfei patriotice a venit la scurtă vreme: postul de director al ICR Budapesta, un mandat de 4 ani, reînnoit de curînd. Această „Media Culpa“ care ţinteşte numai televiziunile Antenei, ostile regimului Boc-Băsescu, este, probabil, tributul plătit promovării.
Revin. A scris doamna Armanca această cronică mizeră în calitate de spectator la un eveniment media? Nici măcar atît. Autoarea şi-a însăilat calomniile după citirea unui palmares publicat, fără să fie prezentă la Gala APTR; nici măcar n-a mai avut buna-cuviinţă să vadă emisiunea pe post, programele premiate. A publicat cronica cu o săptămînă înainte de difuzarea Galei Premiilor APTR din 8 iunie a.c. E ca şi cum ai scrie despre un spectacol de teatru după ce ai citit doar distribuţia, fără să calci în sală! Toate ipostazele o descalifică. Şi arată doar angajamentul politic al diplomatei de la Budapesta, obligată să atace televiziunile mogulilor! Numai pe acestea şi într-un fason de agitator electoral. O persoană tocmită să zvîrle găleţi cu lături în capul confraţilor ei mai tineri.
Argumentele folosite sînt minciuni sfruntate. După domnia sa, Juriul Galei n-a avut criterii de valoare pentru că a premiat jurnaliştii Antenelor, dar acelaşi juriu nu s-a înşelat în acordarea celor 15 premii teleaştilor din TVR, cărora oricum doamna Brînduşa Armanca nu le acordă nici cinci rînduri, în felul acesta înglobîndu-i şi pe ei în „Prostituţie TV“…
„Ce mai înseamnă profesionist dacă APTR premiază impostura, se întreabă domnia sa, nu accidental, ci repetat, an de an de la Dan Diaconescu la Mircea Badea, Gâdea, Ciutacu etc.“
Să precizăm: Dan Diaconescu a luat un singur premiu de debut, acum 13 ani, pentru rubrica sa de la Tele7ABC „Dintre sute de ziare“. Victor Ciutacu este distins doar anul acesta, nu sistematic, iar Mircea Badea nu figurează în palmaresul ediţiei a 21-a.
Iată unde duce, doamnă diplomat, ignorarea deontologiei şi pierderea standardelor (lipsa de informare, de onestitate, de poziţionare obiectivă, de bună credinţă)… Comanda politică e atît de presantă încît doamna Armanca nu-şi mai poate controla frazele, judecăţile, adjectivele. E de nerecunoscut. Autoarea acuză în bloc „jurnalismul de haită“ de la Antena 3 şi Realitatea TV, jurnalism care s-ar traduce prin „golăneală, manipulare, cinism, mitocănie“…
Dar dacă răsfoiţi paginile revistei22, veţi descoperi în editorialele doamnei Pora şi ale altora un jurnalism de gang, atacuri hidoase la adresa şi numai la adresa liderilor opoziţiei şi a susţinătorilor acesteia. Cronica aceasta, la Gala Premiilor APTR, nu e singura în care abordarea doamnei diplomat e strîmbă, sucită, „intens manipulatoare“. Iată cîteva exemple. Scrie indignată doamna Armanca într-o altă „Media Culpa“ că televiziunile au transmis ceremonia nunţii regale de la Londra într-un „reality-show exacerbat, care subminează valorile clasice ale ştirilor, fiindcă acaparează atenţia românilor fără să aibă un impact asupra vieţii lor“. Ca să vezi, ce-o deranja pe distinsa diplomată! N-a plictisit-o Convenţia PDL care ne-a intoxicat 12 ore, în direct, cu un fel de nuntaşi fericiţi, aceiaşi pe care-i vedem zile şi nopţi întregi, asezonaţi cu meşe pe cap şi laptopuri-fiţuici, ei veseli, cetăţenii trişti, ei sătui, cetăţenii flămînzi. Nunta regală a fost un eveniment strălucit. Dacă te uitai atent, dincolo de mondenităţi ai fi văzut un popor în stradă iubindu-şi şi aclamîndu-şi regii! Nici un poliţist nu arunca cu şapca în Palatul Buckingham!!!
Tot la „Media Culpa“, doamna diplomat se ocupă, incredibil (Dumnezeule!), de „falsele eroisme de la Realitatea TV“. Domnia sa apreciază că „nu pot fi declaraţi eroi autorii unor gesturi radicale, lipsite de raţiune“. Şi exemplul cel mai la îndemînă (care-i doare şi pe guvernanţi) este Adrian Sobaru, „acel cameraman aproape sinucigaş, cu o instabilitate emoţională“… Nu e cameraman, e electrician. Şi nu e nebun. E revoltat, e disperat, e fără speranţă, asemenea lui Liviu Babeş, căruia 22 i-a dedicat un site. Pe cînd şi un alt site: Sobaru?
Să prezentăm delicat, ne sfătuieşte doamna diplomat, cu moderaţie, subiecte ca suicidul, automutilarea, chiar şi atunci cînd acestea reprezintă forme de protest la adresa puterii portocalii. Parcă ne-ar dojeni stafiile Securităţii care îi prezentau opiniei publice pe Paul Goma, pe Vasile Paraschiv, pe Liviu Ba-beş şi pe mulţi alţii drept scrîntiţi la cap… După iubitul conducător, Ceauşescu, numai un nebun mai putea contesta binefacerile Epocii de Aur… Mulţi cunosc bine această replică, atît de actuală şi azi.
Ar trebui, spunea Steinhardt, dacă eşti intelectual, să urli cît te ţine coşul pieptului şi să spui că e o nedreptate strigătoare la cer ca oamenii să-şi dea foc. Sau, mai nou, să intre în greva foamei, să se stropească cu benzină în faţa Palatului Cotroceni, să se arunce din balconul Parlamentului, după ce aud şi văd zilnic atîtea mişelii legiferate sub cupola lui.
Dar nu! Doamna diplomat – ca şi revista 22 – apreciază că aceste gesturi sînt lipsite de raţiune. Eu cred că numai şi numai aceste susţineri, într-o societate morală, ar împiedica-o pe doamna Armanca să mai fie diplomat, profesor şi jurnalist. Un intelectual este întotdeauna de partea victimei, şi nu de partea opresorului. De altfel, îmi permit să apreciez că revista 22 este autistă, nu mai aude, nu mai înţelege suferinţele şi ruina acestei societăţi româneşti, tot glorificîndu-i pe Boc şi pe Băsescu. Oricum, doamna Armanca se află sub standardele profesionale ale lui Mihai Gâdea, care a realizat un portret excepţional al acestui tînăr, portret ce ne-a ajutat să înţelegem mai profund motivaţiile gestului său eroic.
Există azi bieţi mercenari, o specie aparte, lichele ale libertăţii, cum îi numea Voltaire pe cei care. de bunăvoie, în libertate, se alătură puterii discreţionare, devin complicii şi avocaţii ei în susţinerea dezastrului ţării.
Revenind la articolul „Prostituţie TV cu premii APTR“, asociaţia noastră, fondată în anul 1990, a decernat în 21 de ediţii circa 400 de premii. În palmaresurile APTR se regăseşte tot ceea ce a fost valoros în creaţia audiovizuală. Fireşte, am premiat curajul şi verticalitatea jurnalistică, pentru că au fost două decenii în care era nevoie de curaj şi de libertate a cuvîntului. În vremuri grele, APTR a susţinut publicistica lui: Vartan Arachelian, Ştefana Bratu, Marian Voicu, George Borcescu, Camelia Robe, Radu Nicolau, Irina Szasz, Tudor Artenie, Marius Gongea, Radu Coşarcă, Alina Amza, Luminiţa Sălăgean, Dana Deac, Cătălin Apostol, Horia Ţurcanu, Cornel Mihalache, Adelin Petrişor. Şi mulţi alţii.
Ce li se întîmplă astăzi lui Mihai Gâdea, lui Adrian Ursu, lui Mircea Badea, Danei Grecu, lui Radu Tudor am trăit şi noi, cîţiva, în Televiziunea Publică. Şi mie personal mi se dedicau editoriale cu titlul „Crima de la TVR“ numai pentru că aduceam în actualitate drama foştilor deţinuţi politici. Şi doamna Armanca a fost pusă la zid de alţi complici ai puterilor de după ’90. A uitat această parte a biografiei sale.
APTR i-a decernat multe premii doamnei Brînduşa Armanca. Ultimul, în anul 2004, cînd era în proces cu Televiziunea Publică. Am fost avertizaţi de conducerea TVR de atunci să nu cumva să apară Brînduşa Armanca în emisie. Era un fapt nemaiîntîlnit ca un om care se judeca cu instituţia să fie prezentat pe postul public, ca o valoare a lui.
Şi am riscat. Nu am scos-o din emisie. Dar de la ora 21, ora de programare pe post, am fost difuzaţi după ora 12 noaptea. Şi am avut nenumărate alte represalii. E adevărat, nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită.
Mă gîndesc însă cu tristeţe, aceasta ar fi morala răspunsului de faţă, cum descoperă puterea trepăduşul ascuns în unii oameni, licheaua gata să se vîndă, chiar dacă tîrgul îi schimonoseşte chipul şi-l face de nerecunoscut. Chiar dacă trădarea lui multiplică nefericirea lumii în care trăieşte, nu-i pasă!
În acest sens, doamna diplomat Brînduşa Armanca poate fi un studiu de caz.
Lucia HOSSU LONGIN – director al Galei APTR
P.S. APTR a făcut plîngere penală împotriva doamnei Brînduşa Armanca. Daunele solicitate ar putea acoperi cheltuielile unui simpozion internaţional despre „Libertatea Presei“.
https://www.conteledesaintgermain.ro/lichelele-libertatii-replica-doamnei-lucia-hossu-longin/20-06-2011Lecturi impartasiteBrandusa Armanca,ICR,Lucia Hossu Longin,Premiile APTR Multumita lui @Shadow care mi-a transmis linkul, va pot prezenta in continuare replica doamnei Lucia Hossu Longin la incalificabilul articol al doamnei Brandusa Armanca intitulat 'Prostitutie TV cu premii APTR', articol la care se refera si comentariul meu de astazi. Lichelele libertăţii Autor: Lucia HOSSU-LONGIN | În revista 22, nr. 24,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Text postat la articolul Agenda lui Traian Băsescu, de Cristian ghinea, RL de azi. Nu ştiu dacă va apărea.
Superficial vorbind, e o prostie să te-mpiedici în propria-ţi inteligenţă. Atent privind, poate fi o dramă – arată pierderea contactului cu realitatea, de dragul proiecţiilor seducătoare dar neadecvate contextului. Cum să fie Băsescu lame duck – “părăsit de maşinăria guvernamentală, care-i caută un înlocuitor fiindcă e pe final de mandat” cînd maşinăria aceea e-n mîna lui, o (con)duce cum şi unde vrea?
Dar poate fi o dramă şi din altă perspectivă, cînd arată nu inadecvarea ci adecvarea insidioasă a textului la nevoile unei argumentaţii părtinitoare. Asta indică dublul standard: pe de o parte, Boc nu pune o armată de guvernanţi să umple lumea de vorbe lămuritoare, şi asta nu e bine. O concluzie obligatorie, la presa probăsistă, care şi-a ales mascota – bocul ispăşitor; pe de altă parte, Opoziţia umple lumea de vorbe de clacă, servindu-l – chipurile – pe Băsescu, în efortul de a impune agenda publică. Atunci, poate-ar fi mai bine invers: Puterea să umple lumea de vorbe, iar Opoziţia să tacă mîlc. Întrebarea ar fi: Şi-ar mai impune Băsescu agenda? Culmea ar fi ca răspunsul să fie negativ.
D-l Ghinea mimează uimirea deşi nu-i deloc recomandabil pentru directorul CRPE, decît dacă ar urmări un efect retoric antifrastic – ceea ce nu e cazul, în acest text. Astfel, se uimeşte de naivitatea lansării unor proiecte imposibil de pus în operă, în actula formulă parlamentară. Cu aerul de a critica, lasă de fapt nesancţionată nesăbuinţa prezidenţială. Ar fi fost critic arătînd că Băsescu aruncă pe piaţă tot felul de prăpăstii reformatoare – în numele reformării statului român – numai şi numai pentru a compromite Opoziţia, pentru a induce ideea că acesta se opune modernizării şi eficientizării statului român.
Îi dau d-lui Ghinea un exemplu de jalnic tertip prezidenţial: După întîlnirea de la Cotroceni – unde i s-a prezentat varianta de lucru a Opoziţiei (guvern tehnocrat, alegeri anticipate, formarea unui parlament capabil să pună în operă revizuirea constituţiei şi reforma administrativă) – “Preşedintele” iese public şi acuză imaturitatea politică a Opoziţiei, care-şi doreşte instabilitate politică în locul stabilităţii pe care guvernarea pe care o păstoreşte a obţinut-o cu imense eforturi financiare. Aşa, sfruntat, cu perfectă neruşinare şi chiar în condiţiile în care stabilitatea pe care o apără cu dinţii se clatină sub asaltul UDMR, care-i pune sula-n coaste stabilizatorului, şantajîndu-l cu ameninţarea ieşirii de la guvernare. Deci, datoria noastră la FMI a ajutat doar atît cît să ne rugăm de unguri să rămînă la guvernare – aşa vede Băsescu stabilitatea politică.
Anecdotic, d-le Ghinea, doar anecdotic: Înainte de ieşi cu aşa declaraţie, “Preşedintele” îl trage de mînecă pe Anontescu: Cît mai ai de gînd să rămîi în opoziţie? Dar astfel încît să se audă şi să se vadă asta, cît să-nţeleagă naţia că ei jucaseră o piesă acolo şi că, spectacolul odată terminat, duşmanii de pe scenă sînt gata să iasă la o bere.
Pînă la urmă, d-l Ghinea nu se-mpiedică în propria-i inteligenţă şi nu o insultă pe a noastră – o insultă pe a d-lui, o foloseşte jenant de mult sub standardul la care ar avea drepturi depline.
Hehe, v-ati prins. @Inima Rea si @luc fac parte din categoria “good cop”, aia care te iau cu vorba dulce si zic ca toti e hoti, o apa si-un pamant, deci tot mai bine ramanem cu oamenii aluia de modernizeaza statul. In orice regim autocratic, cei care fac gesturi extreme de opozitie sunt numiti nebuni. Probabil si aia care ies in strada si protesteaza in loc sa stea acasa si sa moara decent, nu-i asa, @Inima Rea?
Aflu ca Oana Stancu si Adi Ursu n-ar fi curajosi, pt. ca, ne arata dna palade, au plecat de la realitatea la Antena 3. Nu, madam, au fost dati afara de la Realitatea de mana lunga a Udrei, prin partenerul ei de afaceri Sebi Ghita. Daca nu-i primea Antena 3 unde se duceau, la TVR, la TVR Info, la Culceroaia, labe unu teve? Pai, eu zic sa le dam premiul pt. curaj lui Micea Marean sau Porei, pentru cum se bat cu mogulii cei rai, din care a rams doar unul.
da
Conte, aia cu lenea cred ca este a mea, chiar daca sunt un om care munceste 10 ore pe zi , 7 zile din 7 chiar daca mitocanu’ a avut grija sa-mi mai ia din povara unei firme pe care am inchis-o anul trecut.
Conte, cred ca nu ar trebui sqa-l mai luam in considerare pe InimaRea decat cel mult sub numele de InimaSecurista. Aveam, (pentru ca s-a prapadit de inima rea ) o buna cunostinta ,o persoana de o rara moralitate, un revoltat care nu suporta nedreptatea chiar si atunci cand era oferita unor straini un om sanatos psihic , aviator batran ( eu ii spuneam inima de sindicalist ) pe care pentru ca nu au reusit securistii sa-l potoleasca nici dupa ce i-au scos 4 masele cu un cleste de cuie l-au declarat nebun si l-au internat intr-un ospiciu. De acolo a scapat numai dupa ce a acceptat sa paraseasca tara impreuna cu copii sai . A facut-o pentru ca sotia si copii sai nu mai suportau teroarea. Daca ar fi fost singur ar fi ramas .
Li, simt nevoia sa-ti multumesc. Multi m-au diabolizat pe-aici cand i-am dat replica (doar atat) la indemnurile lui spre calma analiza si dulce resemnare. Cum tu stii (si ai fost marcata) de cazul pe care-l pomenesti, si eu stiu nenumarate cazuri de oameni ce si-au asumat sa plateasca pentru demnitatea lor. Eu nu-i critic pe cei care dorm linistiti pe acest fundal de nefericire. Ei sunt o rugina, efect al trecerii timpului peste materiale perisabile. Ii critic insa pe cei care vor sa-si prezinte lenevoasa voluptate ca pe un succes al minoritatii oportuniste asupra majoritatii neaparate. Ca pe un triumf al lipsei de scrupule. InimaRea se lauda epopeic cu lenea lui si cu faptul ca ce gandeste si scrie reprezinta doar o forma de ragaiala dupa o masa buna, care nu tine cont de disconfortul ce l-ar putea produce exteriorului ci doar de relaxarea intestinelor proprii.
Chiar te mai astept (daca poti crede)!!!
Ehei draga conte
Si intre timp a aparut si “non dreptul la replica” oferit dnei Hossu-Longin de catre una din marile “moraliste” ale grupului de dialog social. Suntem in plina “utopie”. Cititi pana unde poate ajunge “procesul de intentie” si “sustinerea pretenei” de catre “echipa” asa zis “intelectuala”.
http://www.revista22.ro/delictul-de-opinie-din-nou-despre-premiile-aptr-351i-r259spunsul-nervo-10790.html
Dupa cum se vede dna Hossu-Longin a trimis articolul de mai sus ca drept la replica exact la revista 22. Ce a facut insa dna palade (minusculele sunt voite ca si minisculele pt gds) cu acest drept de replica se poate masura.
Ipocrizie, rea credinta, proces de intentie, minciuni, acuze voalate (“opiniile nervoase ale autoarei, pline de exagerări”, “cei pentru care trebuie să dăm deseori explicaţii stânjenite unor diplomaţi străini uimiţi”, “Retorica inflamată a d-nei Hossu”,), bataie de joc (“Retorica inflamată a d-nei Hossu din acel articol de opinie s-ar fi înscris perfect, dacă ar fi beneficiat şi de efecte audio-video, în nota dramatică a genericului din Memorialul Durerii, cu câini turbaţi şi sârmă ghimpată”, etc), etc sunt arsenalul preferat al asa zisului “grup” care printr-un abuz de limbaj se mai numeste inca “de dialog social”. In realitate un grup pur politic de sustinere neconditionata a presedintelui “temporar”.
Acest articol reprezinta poate cel mai bine “delictul de opinie” al dnei Hossu si cum se aplica el in aceasta “organizatie” pseudo elitist intelectuala.
@ InimaRea
In primul rand, Mihai Gadea nu are nicio legatura cu Suzana Gadea, asa cum sugerati dvs. Cu adevaratul nepot al Suzanei Gadea vine de se leaga altfel lucrurile. El se numeste Laurentiu Mironescu (sper ca va amintiti scandalul de la MAI) si este fiul lui Tuchi Mironescu, comandant de nava si fost reprezentant Navrom la Istanbul. Om caruia Basescu ii era dator pentru cariera lui profesionala dinainte de ’89. Dupa ’89 Basescu i-a intors acestuia favorurile prin protectia oferita lui, dar mai ales fiului sau, Laurentiu Mironescu.
In al doilea rand, ar fi bine sa aflati ca APTR nu premiaza jurnalistii, ci productiile lor. Adica Mihai Gadea nu a luat premiul nici pentru ca este anti Basescu, nici pentra ca este deontologul Neamului, ci pentru emisiunea pe care a inscris-o in concurs: interviul cu Adrian Sobaru. Nu e vina APTR ca jurnalistii pro Putere, Turcescu&co au tratat cu indiferenta, sau chiar dispret APTR si nu si-au inscris nicio productie proprie in concurs.
In al treilea rand, spuneti ca APTR a dezechilibrat balanta si a premiat doar presa anti Basescu. Antenele au luat 8 premii, TVR a luat 15. Vi se pate ca TVR este o televiziune anti?
In al patrulea rand, spuneti asa:” Din păcate pentru mine, nu sînt televizorist. Mai grav, nu sînt deloc amator de talk show, aşa că n-am cum judeca profesionalismul unora, în oglindă cu al celorlalţi…. Din această biată perspectivă, de un jalnic neprofesionalism, mă gîndesc că dacă Gîdea (pardon, Gâdea, Gîdea era bunică-sa ori mamă-sa) şi Ciutacu sînt printre campionii acestui an, al dracu’ de slabă recoltă avuserăm…”
De data asta chiar sunteti InimaRea 🙂 Pai daca recunoasteti ca nu ati vazut emisiunile premiate, de ce trebuie sa le desconsiderati, numindu-le “slaba recolta”?
In ultimul rand, va marturisesc ca va citesc cu interes comentariile.Insa de prea multe ori textele dvs contin omisiuni sau chiar inexactitati, care va aduc in situatia de a va construi un intreg rationament pornind de la premise false. Nu-mi place defel sa dau sfaturi, dar de la o sugestie nu ma pot abtine: din respect pentru statura dvs intelectuala, daca nu din respect pentru interlocutori, informati-va inainte de a comenta un subiect. Adevarul este la un click distanta. Eu stiu ca romanul se crede infailibil si comenteaza cu o siguranta de sine( demna de o cauza mai buna) naucitoare, de parca ar fi citit tomuri intregi pe marginea subiectului. Da-i vorba despre romanul de rand, nu despre dvs. Dvs. puteti mai mult.
Staţi să ne-nţelegem: eu n-am sugerat nimic în legătură cu Suzana Gîdea (Gâdea, dacă aşa doriţi dar eu n-o ştiu aşa caligrafiată). Eu am ce am cu Regulile Sextil Puşcariu, după care s-au adaptat pînă şi numele de persoane, de a trebuit să-şi scoată alte acte de identitate, poate că şi de botez, pentru ele şi pentru înaintaşi, eventual.
Apoi, faptul că a fost premiat “formatul” – cam tehnic spus, eu aş zice produsul – nu-nseamnă că a fost premiat şi autorul? Atunci, Bătrînul şi marea a luat Nobelul, nu Hamingway? Eu zic c-ar fi fost valabil raţionamentul dacă ar fi luat Biblia Nobelul literar.
În privinţa echilibrelor şi dezechilibrelor, scorul este 18-15 – dv o spuneţi. După ştiinţa mea, un rezultat echilibrat ar fi fost unul egal ori la un punct diferenţă – cînd s-ar fi spus că era o victorie la limită, după o-ntrecere echilibrată.
Cît priveşte afirmaţia că-mi dau cu părerea în necunoştinţă de cauză, nu că n-ar fi adevărată – dacă a fi în cunoştinţă înseamnă a urmări toate emisiunile dintr-un an măcar, de parcă aş fi CNA; dar e exagerată fiindcă dv nu sesizaţi ceva acolo.
Altminteri, vă mulţumesc pentru aprecieri, chiar dacă apar drept suport pentru urecheală. Ştiu că laudă fiecare cum poate, după cum îi e felul, şi-ntotdeauna apreciez intenţia omului – mi se pare chiar convenabil în unele cazuri. În altele, e doar din politeţe.
PS: În ce priveşte “cazul Sobaru”, nu m-am pronunţat la vremea aceea fiindcă n-aveam de ce – e un gest al unui dezechlibrat psihic, pe care s-a pedalat din raţiuni politicianiste, nu umanitare. Eu trăiesc printre oameni, nu în ceruri, nici pe sub pămînt, şi văd multă lume necăjită. Gesturi extreme fac doar cei duşi cu pluta – care-şi marchează eşecul cu “un gest”. Multa lume necăjită se stinge anonim, demn, decent.
Nu pot sa nu intervin pentru ca asta mi se pare cea mai mare ordinărie a lasilor, sa-i acuze pe temerari de nebunie.
Scuza-ma, InimaRea, pentru intoleranta, dar tu pari a fi un vestigiu bine conservat in straturile privilegiate ale geologiei literare din Romanica beniucilor si sadovenilor.
Sa-l faci pe Sobaru “dezechilihbrat psihic” mi se pare echivalent cu a te autodefini nu autist social ci instrument de manipulare liber consfiintit.
Să-ţi fie ruşine!
Probabil te-ai calificat cu brio pentru Basescu – Boc – Udrea, pentru mine te-ai descalificat fara recurs!
Dedica-te in continuare criticilor tale la emisiuni pe care nu le priveşti şi detaşarii tale dispreţuitoare faţă de oamenii care suferă şi de la care îţi întorci privirea pentru că imaginea lor îţi strică reveriile egolatre.
Erata: manipulare “LIBER CONSIMTITA”.
CSG: Ai ocazia de a-mi dovedi că ai dreptate, şi că Sobaru e normal la cap, nu eu – dacă produci şi tu un act aşa de normal. Fă şi tu o figură din asta – de rar eroism – şi-o să-mi fie ruşine toată viaţa c-am crezut că numai ţîcniţii se-aruncă de la balcon.
Actele de eroism nu sunt acte normale. Altfel, eroismul ar deveni un sport de masa. De-asta eroii au parte de eternitate în vreme ce normalii mor odată cu normalitatea lor.
Eşti atât de egocentric. Totul se învârte în jurul tău. Tu dai măsura normalităţii şi sănătăţii mentale. Cei care fac gesturi pe care tu nu le-ai face, sunt nebuni. Chiar nu ti-e puţin jenă, din fotoliul tău comod în care ziua de mâine nu ajunge cu nelinişti, să fii atât de sentenţios? Când ai scris că gestul lui Sobaru este gestul unui “dezechilibrat psihic” n-ai avut tresărirea că eşti trădat de cuvinte? Că devii odios fără ca măcar să te avertizeze ceva, în instanţele tale de alarmă, că eşti supus mesajului “atenţie, capcană”? Că tot ce-ai construit o viaţă, prin tehnica formulărilor, complotează împotriva ta, ca eventual reper moral, prin aceste enormităţi emise între două reprize de lenevie (te citez)?
De ce n-aş crede în pornirile mele profunde,care coincid cu evaluările unor oameni pe care-i respect pentru că au arătat demnitate in momente dificile (Doina Cornea, Lucia Hossu Longin, Mircea Dinescu) şi care, oameni, îi mulţumesc lui Sobaru pentru gestul lui şi te-aş credita pe tine cu deţinerea justei judecăţi? Ce-ai făcut tu? Ce acte de demnitate şi folos national te recomandă în comparaţie cu numiţii? Sper că nu te vei ascunde sub pulpana unor notoriatăţi pervertite ca Pleşu ori Cărtărescu! Eu vorbesc de tine, de opera ta, de contribuţia ta la portretul moral al poporului român, Cum îţi permiţi, fiind ca şi mine un nimeni al Romaniei, să jigneşti demersul puţinelor repere morale pe care le avem şi să dai nesimţite verdicte de nesănătate mentală unor oameni cărora nu le ajungi nici până la gleznă?
Liviu Babeş a fost nebun? Jan Palach a fost nebun? Doina Cornea, Elisabeta Rizea, Paul Goma au fost duşi cu capul? Care-s bunii după părerea ta? Cinicii ce-i judecă pe amărâţi din fotolii confortabile, cu un pahar în faţă şi iluzia că nimic pe lume nu are valoare în afara egoului lor gol dar hipergonflat?
Mă întrebi dacă eu aş face un gest de “rar eroism”. Poate că da, poate că nu. Timpul va arăta. Astfel de gesturi nu se fac la comandă ci în momente astrale. Dar eu, cel puţin, îi respect pe cei care le fac şi nu îi dispreţuiesc, ca tine, punându-le diagnostice anatemizante.
Anonimii japonezi care şi-au riscat iremediabil viaţa încercând să repare reactoarele centralelor nucleare avariate sunt nebuni sau eroi? Pentru că, după tine, având în vedere că tu n-ai face ce-au făcut ei, ar trebui încadraţi la “dezechilibraţi psihic”.
Te maI Întreb o dată: chiar nu ti-e puţin ruşine că ţi-ai permis să spui ce-ai spus despre Sobaru?
Avem de aface cu isteria “votului negativ” – cînd nu se votează “pentru” ci doar “împotrivă”. aşa ne explică politologii, de ani buni, că funţionează delectoratul românesc, care nu-l votează pe Geoană fiindcă-i mai bun decît Băsescu, ci votează anti Băsescu.
Isteria este amplificarea sentimentului – dacă asta o fi – “contra”: Dacă au fost premiate Antenele, e clar un acti anti Băsescu, anti PDL. Pe cale de consecinţă, partizanii lui Băsescu şi ai PDL – pleonasm, recunosc, mai ales după recentul Congres al PDL – reacţionează furibund, luînd ca afront personal personal nominalizarea Antenelor (Ciutaciilor etc) la premiile Galei APTR. Acest tip de reacţie ar trebui să semnalizeze “unde trebuie” – ataşamentul, devotamentul faţă de “cauza comună”, oricare-ar fi aceea, şi de-ar fi cîte una pe zi.
Nenorocirea – căci e o nenorocire, clar! – este că şi de-ar fi dat APTR premiile invers (lui Turcescu, Cristoiu sau ăluia de a dispărut din peisaj, de la B1TV, c-am şi uitat cum îl chema; Moraru, domn’e, aşa-l chema!) tot n-ar fi fost bine, ar fi sărit la fel de îndîrjit Antenele, Realităţile şi Irealităţile, başca presa scrisă agreînd Opoziţia.
Cea mai neinspirată îndeletnicire din România de azi este premierea căci nepremiaţii nu-şi înghit amarul ci-şi strigă indignarea. Soluţia ar fi să se premieze toţi, fiecare pe fiecare, bob cu bob. Cam aşa era “înainte”, cînd prime lua toată lumea, că aveau şi oamenii familie, rate la CAR, alea-alea.
Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România (bănuiesc că aşa se citeşte acronimul) nu-şi poate permite o premiere generalizată. După cum s-a văzut, nici una “echilibrată” nu-şi poate permite, totul merge într-o parte, dezechilibrînd decisiv balanţa: eşti profesionist adevărat dacă eşti anti Putere – cum zice şi madam Longin, la un moment dat. De unde ar reieşi că profesionalismul este de tip Gică-contra. Adică, Turcescu – de pildă – nu e profesionist adevărat, măcar anul acesta, fiindcă nu s-a dus la Antene de la Realitatea, s-a dus la Păuneşti. Cînd o reveni unde trebuie, o avea şi şansa premierii.
Madama aia de la Budapesta e de înţeles. Ce-ar fi fost să fi zis că bine-a mai premiat APTR, ori chiar să nu fi zis nimic, cum atîţia alţii n-au, c-or mai fi directori în ICR, în afara d-ei ori a lui Mihăieş. Ar fi fost bai dacă tocmai d-ei a fost nominalizată pentru a da replica indignatei Elite. Aşa ceva nu se refuză, se-ndeplineşte “întocmai şi la timp” (citat din Regulamentul Disciplinei Militare pe stil vechi, despre executarea ordinului). În plus, se-ndeplineşte cu-nsufleţire, fără milă, pînă la “neutralizarea sau nimicirea inamicului (tot din zona cazonă, dar despre rostul luptei militare).
Aici, cu sfială şi modestie, remarc că d-l Patapievici a tratat superificial acest moment al luptei de clasă. Eu zic că mergea un protest oficial al ICR, împotriva jurizării APTR – completat, deisgur, de o listă deschisă de semnături care să ateste întinderea indignării în massa intelectuală “adevărată, anticomunistă, antisecuristă, antioligarhică şi anti mogulică” (“patriotică” mai trebuia dar n-am ajuns, încă, pe nivelul patriotic, în care inamicii noştri sînt inamicii ţării, poporului, Europei, ai NATO şi ai omenirii. Îmi exprim încrederea că această despărţire a apelor se va produce mai devreme decît campania electorală, poate chiar de săptămîna viitoare).
Din păcate pentru mine, nu sînt televizorist. Mai grav, nu sînt deloc amator de talk show, aşa că n-am cum judeca profesionalismul unora, în oglindă cu al celorlalţi. Mai nimeresc şi eu, cînd şi cînd, pe la cîte-o televizie pusă pe taclale, dar o fac pentru a-mi cultiva idiosincrasia pentru personajele eternizate pe-acolo. Din această biată perspectivă, de un jalnic neprofesionalism, mă gîndesc că dacă Gîdea (pardon, Gâdea, Gîdea era bunică-sa ori mamă-sa) şi Ciutacu sînt printre campionii acestui an, al dracu’ de slabă recoltă avuserăm – e un an cum mai prost doar optimiştii pot aştepta. E chiar mai rău ca-n fotbal, or – eu speram că acolo e cel mai rău posibil, în Ţara Românească. Uite că m-am înşelat.
Dar aşa pafarist cum mă declar, m-a uns la inimă anunţul că madam Longin o dă în judecată pe madama de la Budapesta. Mi se pare corect: dacă “orice faptă bună se pedepseşte”, atunci şi orice ingratitudine trebuie sancţionată juridic. Ce dacă madam Armanca pierde procesul, plăteşte ICR “daunele morale”, nu? Şi nu – nu era cazul ca Brînduşa Armanca să fi fost pur şi simplu exclusă din APTR – era prea simplu. Şi s-ar mai fi şi-ncălcat libertatea de expresie, ar fi-însemnaz că se extindea Metoda Manolescu, singura stabilind cine merită şi cine nu să fie membru al USR.
Dar se va extinde şi asta, îmi pun nădejdea în spiritul justiţiar al românului intelectual de elită.