Justiție bună, justiție rea
Dacă cea mai înaltă curte nu poate fi pusă în mișcare de cel mai umil individ, justiția este o batjocură.
(George Bernard Shaw)
Pentru a analiza cât de cât obiectiv un fenomen, trebuie să încercăm mai întâi să identificăm bruiajele emise de ființa noastră subiectivă sub efectul acestui fenomen È™i apoi să le ținem cât mai departe de judecățile reci, raționale pe care intenționăm să le construim.
Justiția, în absolut vorbind, este un atribut al divinității. Pentru că ea derivă din adevăr iar adevărul îi este îngăduit omului doar parțial. Sufletul È™i mintea noastră lucrează ca niÈ™te lentile. Deformând. Prin urmare nu ar trebui să avem niciodată trufia de a ne crede raționamentele infailibile.
Eu îmi cunosc foarte bine bruiajele subiective ce-mi pot distorsiona obiectivitatea. Când vine vorba de Traian Băsescu, mi-e imposibil să-l creditez pe acesta cu darul onestității sau cu altruism patriotic. Omul a nesocotit legi È™i precepte morale, a mințit È™i a nenorocit atât de mult în jurul său încât mi se pare diavolul întruchipat È™i de aceea nu-i pot acorda în nicio împrejurare prezumția de bunăcredință. În toți anii de pe urmă ai mandatului său ne-a împuiat capul cu justiția independentă pe care a edificat-o în România. Glorifica un soi de dreptate instituțională pe care doar el o vedea fără cusur È™i de care camarila lui nu era atinsă; crea forturi inexpugnabile în jurul ei, dându-i o diabolică intangibilitate (care-l excepta, evident, tocmai pe el, tartorul).
Or, ce constatăm în aceste luni post-băsiste? Paradoxul paradoxurilor. Marii contestatari din fostul PNL ai fostului preÈ™edinte au preluat exact, în proslăvire È™i ipocrizie, discursul despre justiție al lui Traian Băsescu cel de la Cotroceni; iar Traian Băsescu cel de azi, de la pensie, a preluat, la schimb, orchestrat È™i acompaniat de muza Elena Udrea, exact discursul lor din perioada uselistă despre abuzurile procurorilor È™i ale SRI. Si, pe deasupra, discursul Antenei 3 È™i al lui Mircea Badea despre poliția politică exercitată de instituțiile de forță prin intermediul cătuÈ™elor. Cum să-i crezi, È™i pe unii È™i pe ceilalți, oneÈ™ti?
Societatea românească este asaltată în prezent de o imensă manipulare în legătură cu „žexemplaritatea” luptei anticorupție de la noi, manipulare condusă chiar de cei pe care ea, societatea, i-a pus să o protejeze de înÈ™elătorii: preÈ™edinte, lideri politici, parlamentari. I se sparg timpanele non-stop, cu toate alămurile puterii, cum că vânătoarea deÈ™ănțată de capete pe care DNA o dezvoltă de ceva luni încoace, cu suportul de indiscreție abuzivă È™i brutalitate al SRI È™i cu obediența „žpartenerială” a ÎCCJ, ar fi Justiție (cu J mare). Reală, independentă, nepărtinitoare, sacrosanctă. Care nu poate greÈ™i, deci nu are rost să fie supusă judecății È™i, cu atât mai puțin, pedepsirii. Iar concluzia care trebuie desprinsă din acest curent indus cu fățărnicie este că, dacă netemeinica Românie a reuÈ™it să facă ceva bun sub regimul Băsescu, atunci acest bun se cheamă „žtrinomul DNA „“ SRI „“ ÎCCJ”.
Să te cruceÈ™ti de atâta ipocrizie!
Mai avem doar un pas, probabil se aÈ™teaptă vreun curcubeu pe care să se pogoare din ceruri îngeri cu balanțe de cristal, È™i o s-o vedem sanctificată pe Laura Kovesi. Confuzie È™i blasfemie. Mai nimeni din elita politică a României nu vrea să accepte, în virtutea principiilor cu care am deschis acest articol, că procurorii, judecătorii, lucrătorii SRI, doamna Kovesi, doamna Stanciu, domnul Coldea nu sunt dumnezei. Sunt È™i ei oameni, deci sunt supuÈ™i greÈ™elii, cu voie sau fără de voie. Prin urmare ar fi bine să poată fi È™i ei controlați (pe bune È™i nu aÈ™a, la È™to, cum se procedează acum, de către subordonații lor din CSM sau din Comisia de Control Parlamentar ) È™i, la rigoare, chiar sancționați.
Pe preÈ™edintele Johannis pot să-l înțeleg când vine vorba despre discursul său public. El nu mai are libertatea totală a unui punct de vedere personal, a devenit o instituție: dă semnale È™i indică direcții. Iar direcția justă este, într-adevăr, toleranță zero față de corupție. Cât despre implicarea sa în a corecta din mers unele nereguli din justiție, se pare că ea a început să se manifeste. Discret însă, fără exhibiționismul băsescian cu care fusesem obiÈ™nuiți. Gestul de autoritate față de CSM, în legătură cu numirea procurorului È™ef DIICOT, chiar È™i atitudinea Parchetului General care a început să-i deschidă pe bandă rulantă dosare penale fostului preÈ™edinte, mi se par semne încurajatoare, de care Klaus Johannis nu este străin.
Pot înțelege È™i excesele de inițiativă ale ambasadelor străine: interesele lor nu se pot împiedica aici, pe teritoriu străin, de reguli ce în țara lor nu ar fi cutezat nicicând să le violeze. Problema este însă la noi. CE È™i CÂT le îngăduim. Chemarea la ordine, de ieri, a È™efilor celor două camere ale Parlamentului, de către câțiva ambasadori mai musculoÈ™i, a avut È™i partea ei luminoasă. Călin Popescu Tăriceanu nu a acceptat să aibă respectiva întâlnire la locația propusă inițial de reprezentantul SUA (reÈ™edința acestuia la BucureÈ™ti), solicitând È™i obținând respectul față de normalitate: discuțiile s-au purtat la Parlament.
Ce nu pot înțelege însă este complacerea celorlalți, pe care i-am împuternicit cu vocile noastre, în acest joc artificial È™i amăgitor al iluziei È™i deziluziei. Justiția noastră de azi este una în a cărei fiÈ™ă clinică găsim zone vaste de umbră ce ar trebui urgent clarificate; pete suspecte la radiografie. Dosare ținute ani de zile la sertar, probe audio-video sustrase È™i apoi dispărute, crime de mare corupție neinvestigate, abuzuri comise de procurori în complicitate cu alte instituții, implicare în răfuieli politice la ordinul lui Traian Băsescu È™i, mai presus de toate, protejarea fără noimă constituțională a acestuia.
Despre instrumente se spune că sunt bune sau rele, în funcție de satisfacția utilizatorului. Spunând asta È™i despre justiție, înseamnă să acceptăm rolul ei de instrument în mâna cuiva, adică exact ce nu ar trebui să fie.
Prea mulți dintre lăudătorii „žjustiției independente” s-au transformat în acuzatorii ei deîndată ce răceala dreptății sau tăiÈ™ul abuzului i-a atins personal, ca să nu sară în ochi adevărul din spatele intereselor propagandistice. Justiția noastră nu e nicidecum perfectă! Și e o mare eroare să o considerăm astfel atâta vreme cât mai sunt atâtea de îndreptat. Există È™i justiție bună, È™i justiție rea. De aceea laudele trebuie măsurate, acuzele probate È™i vigilența pusă să ne ferească de excese.
Justiția umană trebuie practicată cu grija primordială a împuternicitului de a nu se crede sau substitui lui Dumnezeu. Ea nu poate fi nici mai bună nici mai rea decât cei care o fac. Iar exaltații care nu sunt conÈ™tienți de asta, păcătuiesc de două ori: întâi că încalcă porunca a II-a („žsă nu-ți faci chip cioplit”) È™i apoi că resping îndreptarea.
Comentarii prin Facebook:
de acord intrutotul, justitia omeneasca este partiala si subiectiva, iar aplicata la cazul romanesc, trebuie privita cu si mai multa rezerva … de douazeci si cinci de ani si mai bine suntem obisnuiti cu spectacole grandioase, care incep in tromba si se incheie in fis, cu distributii si butaforii generoase, dar care se dovedesc ulterior a fi fost doar spectacole de sunet si lumina banale, pentru prostirea si inselarea publicului … a se vedea rrrevolutia, mineriadele, diversele dreptati si adevaruri, sa traiti bine, useleuri, exemplificarile sunt dintre cele ce-mi vin in minte primele … se pare ca la rind a venit Romania justitiei bine facute, cu decapitari rituale in piata media, la paritate, dati voi plevusca, dam si noi la fel, hai sa lasam si noi cite un biban, ochiti si voi, la deruta, sa para ca se lucreaza … personal nu am nimic impotriva sa se faca justitie, chiar si asa, daca asta e voia dela Poarta, dar nu pot fi convins ca e altceva decit un alt spectacol, care nu va vindeca Tara Romaneasca nici de hotia endemica si nici nu va asana mlastina autoritatii statului … pe fond lucrurile ramin la fel, avem aceeasi clasa politica, acelasi sistem de partide, aceleasi institutii ale statului incapabile sa miste ceva, aceeasi lipsa de proiect, aceeasi improvizatie permanenta, zurbageala dela prima ora pina la stingere … senzatia de lehamite generalizata, ma opresc, tabloul e arhicunoscut … concluzionez, ramin sceptic si circumspect, mai ales cind piesa e interpretata cu atita aplomb de actori care in spoectacolul trecut nu au jucat nimic …
Dupa ziua de azi, ce-ar fi mai potrivit decat o celebra replica a lui Victor Petrini: „Corect, zisei eu, pentru nimic se da trei ani”? Ma consolez insa cu faptul ca la sfarsitul mandatului dlui Johannis, starea noastra psihica se va fi imbunatatit radical. Ce e mai placut decat sa vezi mitul neamtului corect, cinstit si harnic pravalindu-se cu zgomot de pe soclu? 🙂
Cica:”Marii contestatari ai fostului preÈ™edinte au preluat exact, în proslăvire È™i ipocrizie, discursul despre justiție al lui Traian Băsescu cel de la Cotroceni”.
La cine te referi?
Care mari contestatari au preluat discursul despre justitie?
Badea? Gadea? Ciuvica?Mazare? Nastase?
Eu cred ca fraza asta ai bagat-o asa, ptr efect.
Din pacate ptr tine nu are nici o acoperire in realitate.
Nici un contestatar al lui Basescu nu i-a preluat acuma discursul.
Ce s-a intamplat e f simplu.
Fostele slugi ale lui Basescu au primit ordin de la Licu sa mai salte si din camarila lui.
Asa ca acuma salta si de la ei si de la voi.
Fapt e ca TOTI astia pe care-i salta sunt niste interlopi ptr simplul motiv ca TOTI sunteti niste interlopi. Sunteti ca o balta cu crapi. Oriunde ai baga navodu scoti crapi, nu pastravi.
Ca insasi gasca lui madam Guantanamo e o gasca de interlopi, asta e alta poveste.
Problema voastra e ca, momentan, gasca ei e premiata de Licu.
Cat despre contestatari e simplu.
Badea contesta justitia cand e vorba de nensu Voiculescu si o aproba cand e vorba de muza lui Basescu.
Carnaciorii cu epoleti de la 22, Adevaru, Gandul etc aproba justitia cand e vorba de Voiculescu si Pesede si tac precum carnatii in buda cand e vorba de muza lui Basescu.
De aici din Refege spectacolul vostru e fascinant, sincer.
Ma pipai la taxe si impozite, ma fascinez, dupa aia iar ma pipai, iar ma fascinez.
Va multumesc ca existati!
PS: Altfel cu sinuciderea se mai aude ceva?
Ca am niste zile libere acuma si as fi disponibil sa ma uit la Hantena 3.
Ai sesizat corect. Exprimarea mea da nastere la confuzii. Cand am zis „marii contestatari” m-am gandit, de fapt, la liberalii lui Antonescu de dinainte de ruperea USL, cei care apoi au trecut „principial” de partea pedelistilor. Si chiar la Klaus Iohannis, cel in graba numit, cu derogare, prim-vicepresedinte al PNL.
Voi incerca sa modific fraza, ca sa se inteleaga exact ce vreau sa spun.
Eu ma gandeam la Pora si Tapalaba, Conte. Ca doar penibilul de Rares Bogdan e doar un mic contestatar, nu?
justitia este facuta de oameni, care nu sunt dumnezei, doar dictatorii si dezaxatii se considera dumnezei, vad insa ca unor exaltati de la noi li s-a urcat rau la cap, vor un fel de inchizitie nu justitie, iar lasitatea unor politicieni si a parlamentarilor (cu putine exceptii) duce la tolerarea abuzurilor, condamnarea lui Dragnea, ma rog simbolica la un an cu suspendare, ramane una clara, toti cei care au participat la organizarea referendumului din 2012 trebuie pedepsiti, din ordinul cui ma rog, al ex presedintelui, al licuriciului, al capilor vazuti si navazuti ai puterii/mafiei ?? daca justitia trebuie sa fie independenta, trebuie sa fie si corecta, nu trebuie sa ajunga un instrument in mana cuiva, nici macar a licuriciului mare, mijlociu sau mic sau a unui sef local care in functie de interesele lui sau de cheful lui sa bage pe cine vrea la puscarie, pentru ca despre ce independenta mai vorbim atunci??!! totusi spectacolul zilnic al justitiei penale de la noi este prea stresant si oarecum penibil, de cand a ajuns trimiterea oamenilor la puscarie sub paravanul luptei impotriva coruptiei activitatea cruciala in tara asta??!! Intimidarea prin justitie s-a practicat in regimurile totalitare nu in cele democratice, avem mult de construit si mai ales pe partea economica si nu ne foloseste deloc treaba asta, dimpotriva as zice, ca a fost si este multa coruptie dupa 1989 nu se poate nega, era si inainte de 89 coruptie, mai ascunsa si una mica, a explodat odata cu capitalismul mafiot si oligarhic, multa coruptie pleaca si de la partenerii externi de care DNA nu se atinge deloc, oare de ce? Ponta a afirmat ca evaziunea e tot atat de rea ca si coruptia, punand pe acelasi plan DIICOT cu DNA, eu zic ca este mult mai rea si de la ea pleaca multa coruptie;
conte afirmati ca marii contestatari ai lui Basescu au preluat discursul sau despre justitie, cred ca gresiti, cei mai multi si mai mari sunt deja la puscarie, au ramas doar Ponta si Antonescu liberi, cat despre Basescu preluarea discursului Antenei 3 este o noua dovada ca in materie de demagogie nu-l intrece nimeni!
ar mai fi o problerma grava, in pofida prevederilor constitutionale, CSAT sub conducerea lui Basescu a dat tot felul de hotarari cu efect de lege, CSAT-ul nu este for legislativ deci nu poate decide in locul parlamentului, cred ca asa ceva nu are treaba cu democratia reala ci cu un fel de autocratie!! vad ca asa zisa separatie a puterilor in stat a devenit tot mai mult o forma fara fond in Romania!!