Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În ultima vreme am scris mai rar pentru că nimic politic nu mă incita. Şi cum comanda la care scriu este doar una de tip acţiune – reacţiune, am preferat, în lipsă de stimuli care să-mi înfrângă natura introvertită, să mă joc în tăcere cu gândurile mele.

Ca o recompensă pentru această fidelitatea faţă de exprimarea supapă şi nu faţă de exprimarea cu orice preţ şi referitor la orice, am primit astăzi cadoul Frunzăverde. Un fel de brânci în arena datului cu părerea care, simt, mă va activa ca blogger în zilele următoare.

Pentru moment savurez deliciul de a privi în paralel vreo 5 posturi TV de ştiri şi, cum v-am mai mărturisit, de a psihanaliza în special moderatorii şi invitatii posturilor puterii. Mă simt recompensat, făcând asta, pentru multe enervări pe care aceste posturi şi oameni mi le-au produs în timp prin înclinaţiile lor cosmetizante.

Deocamdată reţin şi vreau să menţionez aici două declaraţii ale zilei, care m-au uns pe suflet:

Mircea Toader, şeful deputaţilor PDL: “şi eu am început să mă simt, cu ascultările ăstea telefonice, ca pe vremea lui Ceauşescu”.

Sebastian Lăzăroiu, scenaristul SF al fraudării alegerilor de către PDL: “Frunzăverde – un gunoi”.

Nu-i aşa că e reconfortant? Şi, atenţie, abia a început. Deocamdată cântă vocile ambientale. Adevăratele staruri urmează.

Contele de Saint GermainCrochiul de martiFrunzaverde,Mircea Toader,PDL,Sebastian LazaroiuÎn ultima vreme am scris mai rar pentru că nimic politic nu mă incita. Şi cum comanda la care scriu este doar una de tip acţiune – reacţiune, am preferat, în lipsă de stimuli care să-mi înfrângă natura introvertită, să mă joc în tăcere cu gândurile mele. Ca o...Blog politic si polemic