Disperare egoistă „“ disperare altruistă
(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andre Plesu din Dilema Veche, intitulat „Despre disperare”)
Aș ieși din generalizarea conceptului de disperare care, sub constrângerea prea multor ipoteze inductive, riscă să conducă la o bandă descurajant de îngustă a soluțiilor acceptabile pentru dezdisperare. Să încercăm două particularizări ale disperării, aplicabile nouă, ca români, acum.
Una ar fi disperarea egoistă, aceea iscată de denădejdi individuale, de drame personale: mi s-a tăiat salariul, pensia, am rămas fără mijloace minime de subzistență, nu-mi pot îndeplini datoria de părinte, de soț; însăși condiția mea de ființă umană demnă se degradează iremediabil. În jur totul a devenit o junglă. Valori în care credeam sunt persiflate de înșiși cei de la care le-am deprins. Am ajuns un inadaptat. Un exclus. Un număr. În ce tip de reabilitare să mai sper? Pe ce să mă mai sprijin?
Cunosc profesori in situatia asta. Și pensionari intelectuali. Și, în general, oameni educați în respectul moralei și al religiei. În cazul lor „Ãncercarea de intervenție concretă, de pus umărul, de depanare financiară” ar fi percepută, dacă vine individual și nu instituțional, ca o umilință în plus. Mult mai consistent i-ar recupera pe acești oameni semne de reintrare în normalitatea etică în care ei și-au fixat reperele. Asumarea de către luminații și executivii țării a impasului în care a ajuns națiunea și fermitate în neabdicarea de la onoare și legalitate. Pe acești oameni, de pildă, i-ar ajuta enorm să vadă că Pleșu și Liiceanu nu cauționează cu tăcerea lor hoția în general și, în particular, hoți din imediata lor proximitate (ex. Sever Voinescu). La un astfel de ajutor domnul Pleșu nu s-a gândit.
O a doua specie de disperare ar fi disperarea altruistă. Disperarea celor care simt că le e din ce în ce mai greu să trăiască, deși au cu ce, pentru că îi exasperează tirania și inechitatea sistemului. Doina Cornea poate fi un exponent al acestei categorii sau, mai recent, Cristiana Anghel. Ca dânsele însă sunt azi mii, poate sute de mii de români care, fără a avea temeritatea și forța de a se manifesta atât de intens, sunt deșirați de disperarea lor altruistă, de neputința de a accepta să trăiască doar pentru sine, cu spatele la suferința atât de multora de lângă ei. Nimic din rețetele imaginate de blajinul domn Pleșu în vademecumul sau  de azi nu le este aplicabil acestora.
Discursul nu ajută? Ce elegantă și comodă evaziune! Poate că dacă discursul ar fi venit, mai ales de la un om de anvergura domnului Pleșu, doamna Anghel n-ar mai fi trebuit să-și pună viața în pericol ca să tragă un semnal de alarmă. Poate că dacă discursul ar veni, chiar acum, în ceasul al 12-lea, mulți dintre cei ce plănuiesc gesturi disperate ar putea fi opriți la timp. Nu, domnule Pleșu, nu e deloc limpede că discursul nu ajută. Ba dimpotrivă. Cel puțin în cazul disperărilor altruiste. Trebuie însă să fie un discurs onest în identificarea cauzelor disperării și angajat întru eliminarea lor.
Suport bibliografic: Vaclav Havel, cu Carta 77 și dezvoltarea conceptului „puterea celor fără de putere”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/disperare-egoista-%e2%80%93-disperare-altruista/31-01-2011Editorialedespre disperare,Dilema Veche,Havel,Plesu,Voinescu(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andre Plesu din Dilema Veche, intitulat 'Despre disperare') Aș ieși din generalizarea conceptului de disperare care, sub constrângerea prea multor ipoteze inductive, riscă să conducă la o bandă descurajant de îngustă a soluțiilor acceptabile pentru dezdisperare. Să încercăm două...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Este ceva in neregula cu link-ul tuturor articolelor… mai incerc cu primul, datat octombrie 2009:
http://www.observatorcultural.ro/Eseuri-morale.-Creativitatea-raului-ticalosul*articleID_22643-articles_details.html
In fine, daca nici asa nu merge, se vor cauta toate articolele acestui autor…
„Suport bibliografic” 😀 – eseurile morale ale lui Vasile Morar, din Observatorul Cultural:
http://www.observatorcultural.ro/Vasile-Morar*authorID_2520-authors_details.html
A se citi de la coada la cap, in ordinea aparitiei, cu regretul ca „Eseurile morale” – adevarate „studii de caz” ale animalelor sau oamenilor politici – au fost eliminate – previzibil, parerea mea – din OC dupa ultimele alegeri…
Haha. Nu, e mult mai simplu. Eram slab informata si imi permisesem sa-mi spun parerea pe baza unor putine informatii din trecutul innegurat. Imi amintisem de un Nazat de la emisiunile lui Cristian Tabara si de Nazat cel care a scris „Madalina” (sau, in orice caz, despre tragedia Madalinei; ma enerveaza ca nu regasesc articolul), in care dovedea deopotriva inima si curaj. Curaj in a contesta judecatile unui institutii puternice la noi, Biserica Ortodoxa. Mi-a ajuns atat ca sa ma entuziasmez, desi nu-i sunt cititor fidel. Ca sa ma pun in tema cu prezentul, m-am uitat azi in JN si nu mi-e prea clar: nu apar comentarii la el, in general, dar nici nu mai apare atentionarea expresa pe care am vazut mai demult cu „acest autor nu permite comentarii” sau asa ceva.
Nu era o capcana nicidecum. Pe Moraru nu-l pot suferi, iar la Cristoiu am precizat ce apreciez: simpla lui deschidere de adevarat jurnalist fata de o alta opinie. Nu ca l-as vedea in postura de lider al unei miscari civice. Nici vorba. Dar cel pe care il cautam va trebui sa aiba si o astfel de deschidere catre dialog cu publicul larg.
Conte, am verificat: comentariul postat nu a fost nici pina in acest moment eliberat de cerberii Dilemei. QED: maestrul dilematicilor este nedialogabil, daca i se pare ca-i sunt puse la indoiala convingerile. 😀
Confirm. Si retrag aprecierea entuziasta despre M. Nazat. Avocatul lui Vantu? Si nu cumva nici el nu permite(a) comentarii? N-avem ce face cu astfel de oameni. Din punctul asta de vedere il admir pe Cristoiu. El practica adevarata comunicare, nu intoarce nasul cu scarba.
Corina, am impresia ca in ultimele comentarii ti-ai propus sa-mi arunci cate o momeala, sa vezi cum reactionez. Intai cu Nazat, acum cu Cristoiu. La care Cristoiu te referi? La cel ce facea emisiuni cu Octavian Paler sau la cel care face emisiuni cu Radu Moraru?
Am intarziat sa-ti raspund la mesajul asta pentru ca am tot asteptat sa fie adus la zi forumul de la Dilema. Ultimul comentariu postat acolo e din 31.01. ora 13:00 iar eu am transmis comentariul meu pe la ora 14:00. O fi domnu’ Vasilescu plecat la schi… 🙂
Mersi, Conte, ma refeream doar la distractiile voastre din virtual. Momentul vesel de care vorbeai. La vreun articol din EvZ?
Cat despre campania preconizata, am uitat sa zic: fara Voiculescu, daca el e Grivei. Nici in spate ca sponsor, nici in fata. Cum te-ai si gandit? Asta e personaj iubit, admirat sau apt sa devina astfel?!
Ce Voiculescu? De unde-ai scos-o?
Oare a fi anti Basescu sa insemne automat ca esti pro Voiculescu?
Eu ii zic Grivei celui pe care noi il propunem: Tuca, Nazat etc. Sa vrea si Grivei adica sa vrea si impricinatul… Acum e clar? 🙂
Acuma da. :))
Da’ cu Plesu nu merge nicicum. Chiar daca s-ar trezi din apatie precum barbatul de care zici la vederea unei femei frumoase, el a pactizat deja cu puterea, cu puterile. Are istorie. Ne trebuie unul fara istorie in sensul colaborarii cu vreo putere pana in prezent. Nu avem timp sa iertam, sa gasim circumstante atenuante etc.
Pai, sigur! Vrea si motanu sa fie analist ca tine, si tu gata!”¦ ii tai elanul! Hm! Esti sigur ca n-ai pactizat cu dl Cinematograf? Hehe! Gm.
Vezi? Acum te recunosc. Ironic, cu ghearele la vedere, direct pe tinta.
Mdah! Asta e cancerul societatii nostre, pasivitatea elitelor, lipsa rezonantei… si nu de azi, de ieri! Si totusi in 1848 parca nu era chiar asa, oamenii de cultura aveau curajul sa deschida gura. Bag de seama ca pe atunci nu era inca inventata munitia cu rahat, arma tipic comunista. Acum, indata ce incearca vreunul sa deschida gura, apar masinile de improscat cu rahat, gen Mihaies, MMarian, Cartarescu etc. care spurca tot ce au in vizor. Unda de descurajare si lehamite se propaga la fel ca un tzunami, omul de bun simt prefera sa se incuie in casa decat sa se trezeasca insultat, umilit, de multe ori izolat chiar de catre colegii lui de breasla.
Totusi, ce-i de facut? Atat timp cat o buna parte a elitei si a societatii accepta raul evident, pt simplul motiv ca ei nu vad altul mai bun, este soparla principala propagata de cei aflati la putere. Paradoxul acceptarii raului absolut in locul necunoscutului, este o greseala grava a unei mari parti a societatii si convine de minune puterii: „˜”™Pai, daca aia nu-s mai buni, atunci de ce sa nu ramanem tot noi sus?”™”™”¦ par ei a trambita pe toate canalele. (Cam asta era si optica dlui Cinematograf, iti mai aduci aminte, Conte?) Asocierea, asumarea deschisa a riscului, sprijinul dat celui aflat in vizor, demontarea si demolarea deschisa a minciunilor debitate de catre politrucii basescului, a manevrelor subterane, ar putea fi o solutie. Asta la nivelul oamenilor de cultura. La alt nivel ar fi actiunea”¦ greva generala, demonstratii ample, alegeri anticipate, schimbarea din radacini a sistemului securisto-comunist. Se pare insa, ca nu suntem inca destul de infometati. Gm.
Draga Garfield,
inainte de toate, felicitari pentru momentul vesel cu „domnul conte ti le-a retezat”. Am ras copios cu cei din jurul meu. Ai fost eroul zilei.
Despre ce scrii tu, cu o gravitate care mi se pare noua la tine, i-am raspuns, la fel de grav Corinei (mai jos).
Dupa parerea mea nu greva generala poate fi solutia finala ci redeschiderea balconului Universitatii, cu un lider carismatic si cu spirit de sacrificiu. Il vad in postura asta pe … suspens … Marius Tuca. Totul e sa vrea si Grivei. A initiat Miscarea de Rezistenta, a coagulat valori si constiinte in jurul ei, ar fi timpul sa le puna in …miscare. Am mai sugerat asta odata dar … ignorare totala.
Oricum, astfel sau altfel, previziunea mea (a doua) se va implini si vom bea impreuna cele 200 de sticle de vin rosu.
Stiu, stiu, n-ai voie pe blogul tau sa instigi la actiune!… si totusi, asta e solutia, nu pasivitatea! Hotii n-au frca de filozofi, ci de ciomag! Hm! Gm.
Eu citesc rarissim JN. Stiu ca sunt si lucruri bune pe care le ratez. Am dat de Tuca o singura data, cu o tableta care mi s-a parut zero barat. Nu-ti impartasesc sperantele puse in el (de altfel, ne putem limita la a constata ca nu ti-a luat in seama indemnurile), insa mi-ai adus aminte de altcineva de acolo: Marian Nazat. ASTA DA CARACTER. Ramane de vazut daca-i surade chestia cu balconul.
N-ar strica sa ne impartasiti si noua pe unde va distrati cu Garfield, cand va distrati mai bine.
Da, de ce nu? Putem cauta in continuare, propune in continuare…
Cu Garfield ne distram pe forumuri. In virtual. Nu ne cunoastem, doar ne incurajam reciproc.
Chestia cu sticlele cu vin se trage de la o previziune a mea pe care cineva, in caz de indeplinire, s-a oferit sa o premieze cu 200 de sticle de vin rosu.
Oricine rezoneaza cu acea previziune este invitat la petrecere. Te inscrii?
Marturisesc ca am vazut articolul din „Dilema veche” la aparitie si mi s-a parut, pe undeva, o replica la reprosul pe care i-l adresai mai ieri, conte, lui Andrei Plesu sub titlul „Egolatria ca forma de sensibilitate”, care m-a si adus aici pe blog.
Citind „Despre disperare” am fost cucerita de compasiunea cuprinzatoare a autorului si mi-am zis: „Uite, s-a gandit la toate. S-a si facut tacere, multe vizualizari, dar nici un comentariu. Toata lumea e de acord. Contele nu mai are nici el nimic de zis.” … M-am inselat.:))
Admit ca cele doua categorii de disperari analizate de tine nu pot identifica vreun leac in vademecumul domnului Plesu. Dar se poate spune ca el s-a ocupat de disperarile „umile”, care impanzesc Romania de azi, de urgente. Cat despre restul – daca Andrei Plesu nu e un militant, pur si simplu? Daca nu poate? Punand textele voastre unul langa altul, ceva scartaie la impresia „artistica.” El ramane blajinul statornicit in firea lui, asumandu-si limitele proprii, iar tu incrancenatul hotarat sa-l gasesti vinovat, cumva. E o nota de coercitie care nu da bine langa natura lui impacata. (Nu ca n-am avea nevoie realmente de ceea ce reclami tu.)
Corina,
In jurul nostru se sinucid tot mai multi oameni. Insuportabil de multi. Si astia sunt doar cei de care auzim. E ca si cum am asista „blajini, statorniciti in firea noastra”, la un Auschvitz. Eu incerc sa trag de Plesu, sa-l depietrific, pentru ca extragerea lui din mineral, umanizarea lui printr-o luare de atitudine, ar putea salva multe vieti. Daca eu as avea vocea lui, influenta lui, n-as mai cere ajutoare. Asa insa, daca vrei, e un fel de umilire in fata lui, a altora ca el, pe care o asum, precum o mama gata sa se prostitueze pentru a-si salva fiica de la viol. Ce sa-ti mai spun, sunt un biet prost, incrancenat, caruia ii e mila…
Ok, te-am inteles. Ti-am atribuit o motivatie lipsita de noblete. Probabil ca te-am judecat dupa mine. Dar raman la parerea ca tragi de el degeaba.
Cred ca am mai spus-o pe aici. Mie Plesu chiar mi-e drag. Nu trag de el ca sa-l desir. Pur si simplu cred ca doar motaie, ca nu e „statornicit” in somnul indiferentei si, ca, asa cum o femeie frumoasa poate scoate un barbat blazat din apatie, tot asa, o idee generoasa poate trezi la viata sociala un spirit superior.
Superb comentariul, Conte! In aceeasi categorie cu Doina Cornea si Cristina Anghel intra si Adrian Sobaru. …Fiecare e cate un Isus printre oameni si dovada ca in Romania se mai nasc si oameni frumosi…
PS Comentariile dvs sunt taioase, cu multe scanteieri de limbaj, am detectat efecte speciale create din cuvinte obisnuite. Daca le mai lustruiti, le puneti intr-un volum si poate iesi o bijuterie. Pe blog accesul este permis oricui, dar vin numai initiatii.
Florine, complimentele tale ma inhiba. Nu de alta dar incep sa cred, asa cum am crezut ca Dinu Patriciu era chiar Dinu Patriciu, ca ce spui tu e chiar cum spui tu.
Cu atat mai grav cu cat si eu am apreciat stilul tau… O sa zica lumea c-am pus de-o reciprocitate! 🙂
In declaratia de independenta a Americii, T. Jefferson scria despre dreptul americanilor la „viata, libertate si cautarea fericirii”, ma intreb cine ar putea sa ne dea si noua, romanilor, aceste drepturi?
Cum cine? Traian Basescu !?!