Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Trebuie să recunoaștem că UE deține o oarecare forță de intimidare.  Atâtea guri de foc îndreptate simultan spre tine, pentru a slobozi interdicții al căror calibru de stupiditate depășește uneori și 122mm,  pot avea darul să-ți creeze ceva tahicardie. După ce-ți trece însă prima emoție, îți aduci aminte că totuși România este și ea o țară, e adevărat, mai periferică, mai săracă și mai prost reprezentată în ultimii ani, dar totuși o țară, membră a UE și nu colonie a acesteia.  stalpul infamiei, DNA, plagiatul lui Ponta,

Începi să redescoperi sensul unor termeni pe care-i considerasei până acum pur declarativi, molfăiți abuziv de limba de lemn comunistă, cum ar fi suvernanitate și independență.  Și, pe măsură ce-i înțelegi, simți că te copleșește un fel de fervoare patriotică, de mobilizare nobilă, de revoltă regeneratoare, în fața aroganței și dublei măsuri  cu care nu se rușinează să se afișeze, dacă propriile interese le-o cer, unii monștri, așa zis sacri, ai democrației europene. De parcă România ar fi provincia lor, teleghidată prin conducători de mucava, conducători pe care un popor de rădăcinoase cutează a decide, constituțional, să-i surpe.

Sigur că pe Traian Băsescu îl mulțumește această țintuire la stâlpul infamiei a țării lui. Doar el a declanșat-o, voit, cu o minuțioasă pregătire și cu o întreagă armată de mistificatori, unicul său scop fiind de a-și salva pielea.

Există însă pentru el și inconveniente ale acestei situații. Voi comenta doar trei.

Întâi de toate, cu o atât de severă și internaționalizată scrutare a scenei politice românești în aceste zile, este oarecum împiedicat să folosească în campania lui pentru referendum tot arsenalul securistic pe care l-a pregătit. Mă refer la dezvăluiri bombă bazate pe interceptări telefonice, la arestări spectaculoase regizate de DNA și la alte potlogării gen dosare și „plagiatul lui Ponta” pe care să le orchestreze cu uneltele lui subumane  infiltrate, în timp, în diverse motoare propagandistice.

Cât de frumos și în inconfundabilu-i stil deschisese săptămâna trecută balul cu scandalul descinderilor procurorilor DNA la procurorii CSM. Totul însă a fost atât de cusut cu ață albă (și pe tema de campanie cu justiția și îndreptat cu argumente caraghioase împotriva lui Victor Ponta) încât efectul s-a dovedit de bumerang: toată lumea a înțeles cât de „independentă” este justiția lui Băsescu dacă, exact la momentul acela, DNA-ul a acționat cum a acționat. Pură coincidență!

Al doilea inconvenient este că virulența reacției internaționale, chiar dacă a avut la bază o uriașă campanie de dezinformare, a forțat cumva ieșirea la suprafață și a unor adevăruri extrem de neconvenabile despre Traian Băsescu. Mulți dintre cei  care-l credeau pe acesta o victimă a încălcării Constituției și a statului de drept au putut afla, cu acest prilej, cam ce hram poartă marinarul ajuns președinte de țară și cam cu ce gen de șarlatanii a reușit el să se facă atât de iubit de popor.

În fine, aș menționa efectul de maximă enervare pe care l-a avut asupra blajinului popor român pâra portocalie la înaltele porți și reacțiile internaționale antiromânești care au urmat. Lumea nu a interpretat intervențiile agresive ale unor cancelarii străine ca pe o mustrare individuală la adresa lui Victor Ponta ci ca pe o inacceptabilă obrăznicie la adresa poporului român.  Discursul de la Cotroceni al lui Crin Antonescu referitor la „poruncile lui Barosso” a fost excelent primit de compatrioți. Aceștia s-au simțit, în fine, reîmproprietăriți cu sentimentul demnității naționale pe care îl crezuseră confiscat fără speranță și aruncat la groapa de gunoi de succesivi politicieni fără Dumnezeu.

Solidarizarea populară în jurul cuplului Ponta – Antonescu a crescut considerabil de când Europa ne atacă. Și știți de ce? Nu pentru că am fi antieuropeni ca nație (dimpotrivă, cred că am fost cei mai entuziaști  proeuropeni dintre candidații la aderare), ci pentru că bunul simț și instinctul oamenilor obișnuiți le-au spus acestora că, de data asta, Europa ne atacă pe nedrept și în detrimentul interesului național.

Contele de Saint GermainEditorialecuplul Ponta - Antonescu,DNA,plagiatul lui Ponta,poruncile lui Barosso,stalpul infamieiTrebuie să recunoaștem că UE deține o oarecare forță de intimidare.  Atâtea guri de foc îndreptate simultan spre tine, pentru a slobozi interdicții al căror calibru de stupiditate depășește uneori și 122mm,  pot avea darul să-ți creeze ceva tahicardie. După ce-ți trece însă prima emoție, îți aduci aminte că...Blog politic si polemic