Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Sunt surprins și incitat de modul în care persoane ale căror opinii îmi stârnesc adesea interesul explică gesturile lui Crin Antonescu din ultima vreme. Cristian Tudor Popescu, de exemplu, practică un reducționism deformant: „Am avut Ponta È™i Antonescu împotriva lui Traian Băsescu, am avut Ponta È™i Traian Băsescu, fiind lăsat pe dinafară Crin Antonescu, acum se poate contura o formulă Crin Antonescu – Traian Băsescu cu Ponta lăsat pe dinafară, deci aceÈ™ti trei oameni politici care sunt lipsiți de scrupule, fără onoare È™i fără cuvânt, pot să cadă la pace fiecare cu fiecare”. Chiar așa? Parcă-i văd pe infiltratii lui Dan Diaconescu în Piața Universității din decembrie 2011 urlând cu toată rezonanța peșterilor lor interioare „PDL, USL, aceiași mizerie”.
Am mai spus-o și o repet: răul, ca și binele, are grade de comparație. Cine, din interes sau îmbătrânire prematură, pune semnul egal între hoțul de ou și hoțul de bou, se include pe sine insuși în tagma ticăloșilor superlativi. „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra” pare a fi o lecție prea adesea uitată. Chiar și de un analist cu audiență, cum este CTP, atunci când vrea să susțină o teorie ce-i izvorăște din pasiune și nu din rațiune. Dezvoltarea acestei afirmații, poate, altădată.
Mai sunt și alți comentatori (ziariști, politicieni, blogeri) care cad victimă aparențelor ori manipulărilor grosiere de pe scrollerele TV, atunci când acestea anunță eronat, în regim de Breaking News: „Antonescu a mințit, Daniel Constantin confirmă” sau „Antonescu sare în apărarea lui Băsescu, se opune constituirii comisiei de anchetă Calărași”.  Când, de fapt, Antonescu nu a mințit, el afirmând că nu a vorbit „ieri” adică marți, cu Victor Ponta, lucru confirmat de însuși  Ponta care a recunoscut că da, convorbirea telefonică la care s-a referit a avut loc luni (nu marți). Și când, de fapt, Antonescu nu s-a opus constituirii comisiei de anchetă Călărași  ci modului unilateral în care a acționat Victor Ponta într-o situație în care protocolul USL indică limpede o consultare prealabilă între copreședinții USL.
Eu cred că, încă o dată, Crin Antonescu dă dovadă de inteligență și instinct strategic atunci când alege să refuze răspicat  rolul de marionetă în care, tot mai insistent în ultima vreme, PSD-ul încearcă să-l distribuie.
Căci aici s-a mutat adevărata luptă politică a momentului: între încercarea mastodontului pesedist de a înclina, până la aneantizarea PNL, raportul de forțe în interiorul USL și încercarea lui Crin Antonescu de a stăvili acest elan imperialist, venit din istoria si năravurile PSD, și de a menține un echilibru cât de cât onorabil între partenerii unei alianțe plină, de altfel, de inserții contra naturii. O alianță concepută și  instrumentată în faza inițială de el, Crin Antonescu, și gândită a se autoproteja de eventuale tendințe centrifuge  tocmai prin acceptarea, de către cei doi parteneri semnificativi, a unui sănătos principiu al parității.  Ori tocmai acest principiu al parității, singurul capabil a evita derapajele autoritariste ale unui uriaș vlăguit de vitregiile statului in opoziție și revenit la masa puterii cu o foame devastatoare, este acum în pericol.
Să nu ne facem că nu observăm: Victor Ponta a primit de la USL, cu sprijinul decisiv al PNL, ceea ce și-a dorit, ceea ce prevedea înțelegerea. Postul de prim ministru. Pe care, cu măiestrie, a știut să și-l consolideze, cucerind noi redute administrative și dirijând spre armata pesedistă din teritoriu cea mai mare parte a plus-valorii obținute. Iar această abatere de la principiul parității a generat fisuri și chiar denunțări pe plan local ale protocoalelor USL. Baronii PSD, aceiași Haplea pe care îi detestam pe vremea guvernării Năstase și din cauza cărora a fost posibilă victoria lui Traian Băsescu la prezidențialele din 2004, și-au regăsit lăcomia și vigoarea autoritaristă de pe vremuri. Ei vor tot și nu sunt dispuși să împartă cu nimeni. S-au văzut din nou la putere și o revendică exclusiv pentru ei. Partenerii, până mai ieri, din PNL, au devenit principalele piedici în accesul discreționar la cașcaval. De aceea răzbat din teritoriu tot mai dese îndemnuri, către conducerea de la București, ca PSD să prezinte un candidat propriu la prezidențialele din 2014.
Însă nu doar în teritoriu se manifestă febra întoarcerii PSD către modelul partidului unic de conducere ci și la București. Înghițirea la grămadă a parlamentarilor PPDD, compromisul cu numirea procurorilor prin troc politic, îndepărtarea PNL de la Ministerul Justiției și, deloc de neglijat, o campanie tot mai intensă de reproșuri și mârâieli amenințătoare la adresa lui Crin Antonescu, orchestrată de Liviu Dragnea și Ilie Sârbu, sunt tot atâtea semne că vechea mentalitate totalitaristă, purtată de PSD în gene, a renăscut și este pe cale să încerce o nouă tinerețe.
Dovada că nu greșesc in raționamentele mele este și felul în care PSD acaparează media în detrimentul PNL și al lui Crin Antonescu. Că Victor Ponta a luptat să-și construiască o televiziune precum RTV poate fi de înțeles. De ce însă această televiziune este atât de virulent și tendențios orientată împotriva lui Crin Antonescu? Ar fi posibil acest lucru fără îngăduința tacită a premierului? De reflectat. La fel, mai nou, și cu Antena 3. De precizat că reproșurile lui Crin Antonescu la adresa lui Daniel Constantin nu au apărut din senin ci au fost generate de acuzațiile intempestive ale lui Dan Voiculescu la adresa PNL.  Întâmplător? Să nu fim naivi.
Confruntat cu toate aceste manevre, menite a-l face captivul unei imense mașinării de putere monocoloră, menite a transforma un partid cu valori și principii înrădăcinate într-o tradiție respectabilă într-un partid marionetă, Crin Antonescu alege să se opună, să reziste, să replice. Își repoziționează, de aceea, o parte a arsenalului îndreptat până acum total și necondiționat împotriva lui Traian Băsescu, pentru a putea rezista tentativelor PSD de subminare a poziției sale și a PNL.
Nu poate fi vorba, în cazul lui Crin Antonescu, de o complicitate cu Traian Băsescu. Raționamentul său este, însă, următorul: PSD-ul trebuie făcut să înțeleagă că încă mai are nevoie de PNL. Și să mai înțeleagă că PNL nu mai e dispus, în condițiile asediului la care este supus din interiorul USL, să își ofere colaborarea, ca până acum, neconditionat, doar în virtutea sloganului „Jos Băsescu”.  Sau PSD revine la respectarea principiului parității în relația cu PNL sau va trebui să își asume o luptă pe două fronturi. În niciun caz, și foarte bine face, Crin Antonescu nu va accepta să se ia și să se asume decizii majore în USL fără consultarea și acordul său (așa cum s-a încercat cu anunțarea comisiei parlamentare pentru cazul Călărași).
Eu îi contrazic pe cei care, cu disprețuitoare ironie,  pun atitudinea recentă a lui Crin Antonescu pe seama, în primul rând, a unor calcule egoiste și cinice legate de creșterea șanselor sale la prezidențiale. Prezidențialele sunt mult prea departe și memoria socială mult prea scurtă pentru a-și imagina cineva că mutări făcute acum vor conta major  la decizii de luat peste un an. Ceea ce își propune în acest moment Crin Antonescu, înfruntând aparențe defavorabile și aliați dominatori, este să mențină PNL la masa jucătorilor importanți, să nu permită PSD împlinirea elanurilor sale expansioniste.
Un sfat, în final, primului ministru Victor Ponta. Ar fi bine să priviți, domnule prim ministru, cu îngrijorare și reticență pretențiile tot mai exagerate și imperative ale baronilor PSD din teritoriu. Dacă, Doamne ferește, PSD va deține după prezidențialele din 2014 și postul de președinte și pe acela de prim ministru, nimic nu va mai putea opri, după alegerile parlamentare din 2016, prăbușirea dezastruoasă a PSD și revenirea, în forță, a lui Traian Băsescu (și/sau a celor ce se vor strânge sub stindardul său) în prim planul vieții politice din România.

Contele de Saint GermainEditorialeancheta Calarasi,baronii PSD,Crin Antonescu,Cristian Tudor Popescu,Dan Diaconescu,Dan Voiculescu,Daniel Constantin,Haplea,Ilie Sarbu,Liviu Dragnea,PDL,Piata Universitatii,PNL,PSD,USL,Victor PontaSunt surprins și incitat de modul în care persoane ale căror opinii îmi stârnesc adesea interesul explică gesturile lui Crin Antonescu din ultima vreme. Cristian Tudor Popescu, de exemplu, practică un reducționism deformant: 'Am avut Ponta È™i Antonescu împotriva lui Traian Băsescu, am avut Ponta È™i Traian Băsescu, fiind...Blog politic si polemic