Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Sunt surprins şi incitat de modul în care persoane ale căror opinii îmi stârnesc adesea interesul explică gesturile lui Crin Antonescu din ultima vreme. Cristian Tudor Popescu, de exemplu, practică un reducţionism deformant: “Am avut Ponta și Antonescu împotriva lui Traian Băsescu, am avut Ponta și Traian Băsescu, fiind lăsat pe dinafară Crin Antonescu, acum se poate contura o formulă Crin Antonescu – Traian Băsescu cu Ponta lăsat pe dinafară, deci acești trei oameni politici care sunt lipsiți de scrupule, fără onoare și fără cuvânt, pot să cadă la pace fiecare cu fiecare”. Chiar aşa? Parcă-i văd pe infiltratii lui Dan Diaconescu în Piaţa Universităţii din decembrie 2011 urlând cu toată rezonanţa peşterilor lor interioare “PDL, USL, aceiaşi mizerie”.
Am mai spus-o şi o repet: răul, ca şi binele, are grade de comparaţie. Cine, din interes sau îmbătrânire prematură, pune semnul egal între hoţul de ou şi hoţul de bou, se include pe sine insuşi în tagma ticăloşilor superlativi. “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra” pare a fi o lecţie prea adesea uitată. Chiar şi de un analist cu audienţă, cum este CTP, atunci când vrea să susţină o teorie ce-i izvorăşte din pasiune şi nu din raţiune. Dezvoltarea acestei afirmaţii, poate, altădată.
Mai sunt şi alţi comentatori (ziarişti, politicieni, blogeri) care cad victimă aparenţelor ori manipulărilor grosiere de pe scrollerele TV, atunci când acestea anunţă eronat, în regim de Breaking News: “Antonescu a minţit, Daniel Constantin confirmă” sau “Antonescu sare în apărarea lui Băsescu, se opune constituirii comisiei de anchetă Calăraşi”.  Când, de fapt, Antonescu nu a minţit, el afirmând că nu a vorbit “ieri” adică marţi, cu Victor Ponta, lucru confirmat de însuşi  Ponta care a recunoscut că da, convorbirea telefonică la care s-a referit a avut loc luni (nu marţi). Şi când, de fapt, Antonescu nu s-a opus constituirii comisiei de anchetă Călăraşi  ci modului unilateral în care a acţionat Victor Ponta într-o situaţie în care protocolul USL indică limpede o consultare prealabilă între copreşedinţii USL.
Eu cred că, încă o dată, Crin Antonescu dă dovadă de inteligenţă şi instinct strategic atunci când alege să refuze răspicat  rolul de marionetă în care, tot mai insistent în ultima vreme, PSD-ul încearcă să-l distribuie.
Căci aici s-a mutat adevărata luptă politică a momentului: între încercarea mastodontului pesedist de a înclina, până la aneantizarea PNL, raportul de forţe în interiorul USL şi încercarea lui Crin Antonescu de a stăvili acest elan imperialist, venit din istoria si năravurile PSD, şi de a menţine un echilibru cât de cât onorabil între partenerii unei alianţe plină, de altfel, de inserţii contra naturii. O alianţă concepută şi  instrumentată în faza iniţială de el, Crin Antonescu, şi gândită a se autoproteja de eventuale tendinţe centrifuge  tocmai prin acceptarea, de către cei doi parteneri semnificativi, a unui sănătos principiu al parităţii.  Ori tocmai acest principiu al parităţii, singurul capabil a evita derapajele autoritariste ale unui uriaş vlăguit de vitregiile statului in opoziţie şi revenit la masa puterii cu o foame devastatoare, este acum în pericol.
Să nu ne facem că nu observăm: Victor Ponta a primit de la USL, cu sprijinul decisiv al PNL, ceea ce şi-a dorit, ceea ce prevedea înţelegerea. Postul de prim ministru. Pe care, cu măiestrie, a ştiut să şi-l consolideze, cucerind noi redute administrative şi dirijând spre armata pesedistă din teritoriu cea mai mare parte a plus-valorii obţinute. Iar această abatere de la principiul parităţii a generat fisuri şi chiar denunţări pe plan local ale protocoalelor USL. Baronii PSD, aceiaşi Haplea pe care îi detestam pe vremea guvernării Năstase şi din cauza cărora a fost posibilă victoria lui Traian Băsescu la prezidenţialele din 2004, şi-au regăsit lăcomia şi vigoarea autoritaristă de pe vremuri. Ei vor tot şi nu sunt dispuşi să împartă cu nimeni. S-au văzut din nou la putere şi o revendică exclusiv pentru ei. Partenerii, până mai ieri, din PNL, au devenit principalele piedici în accesul discreţionar la caşcaval. De aceea răzbat din teritoriu tot mai dese îndemnuri, către conducerea de la Bucureşti, ca PSD să prezinte un candidat propriu la prezidenţialele din 2014.
Însă nu doar în teritoriu se manifestă febra întoarcerii PSD către modelul partidului unic de conducere ci şi la Bucureşti. Înghiţirea la grămadă a parlamentarilor PPDD, compromisul cu numirea procurorilor prin troc politic, îndepărtarea PNL de la Ministerul Justiţiei şi, deloc de neglijat, o campanie tot mai intensă de reproşuri şi mârâieli ameninţătoare la adresa lui Crin Antonescu, orchestrată de Liviu Dragnea şi Ilie Sârbu, sunt tot atâtea semne că vechea mentalitate totalitaristă, purtată de PSD în gene, a renăscut şi este pe cale să încerce o nouă tinereţe.
Dovada că nu greşesc in raţionamentele mele este şi felul în care PSD acaparează media în detrimentul PNL şi al lui Crin Antonescu. Că Victor Ponta a luptat să-şi construiască o televiziune precum RTV poate fi de înţeles. De ce însă această televiziune este atât de virulent şi tendenţios orientată împotriva lui Crin Antonescu? Ar fi posibil acest lucru fără îngăduinţa tacită a premierului? De reflectat. La fel, mai nou, şi cu Antena 3. De precizat că reproşurile lui Crin Antonescu la adresa lui Daniel Constantin nu au apărut din senin ci au fost generate de acuzaţiile intempestive ale lui Dan Voiculescu la adresa PNL.  Întâmplător? Să nu fim naivi.
Confruntat cu toate aceste manevre, menite a-l face captivul unei imense maşinării de putere monocoloră, menite a transforma un partid cu valori şi principii înrădăcinate într-o tradiţie respectabilă într-un partid marionetă, Crin Antonescu alege să se opună, să reziste, să replice. Îşi repoziţionează, de aceea, o parte a arsenalului îndreptat până acum total şi necondiţionat împotriva lui Traian Băsescu, pentru a putea rezista tentativelor PSD de subminare a poziţiei sale şi a PNL.
Nu poate fi vorba, în cazul lui Crin Antonescu, de o complicitate cu Traian Băsescu. Raţionamentul său este, însă, următorul: PSD-ul trebuie făcut să înţeleagă că încă mai are nevoie de PNL. Şi să mai înţeleagă că PNL nu mai e dispus, în condiţiile asediului la care este supus din interiorul USL, să îşi ofere colaborarea, ca până acum, neconditionat, doar în virtutea sloganului “Jos Băsescu”.  Sau PSD revine la respectarea principiului parităţii în relaţia cu PNL sau va trebui să îşi asume o luptă pe două fronturi. În niciun caz, şi foarte bine face, Crin Antonescu nu va accepta să se ia şi să se asume decizii majore în USL fără consultarea şi acordul său (aşa cum s-a încercat cu anunţarea comisiei parlamentare pentru cazul Călăraşi).
Eu îi contrazic pe cei care, cu dispreţuitoare ironie,  pun atitudinea recentă a lui Crin Antonescu pe seama, în primul rând, a unor calcule egoiste şi cinice legate de creşterea şanselor sale la prezidenţiale. Prezidenţialele sunt mult prea departe şi memoria socială mult prea scurtă pentru a-şi imagina cineva că mutări făcute acum vor conta major  la decizii de luat peste un an. Ceea ce îşi propune în acest moment Crin Antonescu, înfruntând aparenţe defavorabile şi aliaţi dominatori, este să menţină PNL la masa jucătorilor importanţi, să nu permită PSD împlinirea elanurilor sale expansioniste.
Un sfat, în final, primului ministru Victor Ponta. Ar fi bine să priviţi, domnule prim ministru, cu îngrijorare şi reticenţă pretenţiile tot mai exagerate şi imperative ale baronilor PSD din teritoriu. Dacă, Doamne fereşte, PSD va deţine după prezidenţialele din 2014 şi postul de preşedinte şi pe acela de prim ministru, nimic nu va mai putea opri, după alegerile parlamentare din 2016, prăbuşirea dezastruoasă a PSD şi revenirea, în forţă, a lui Traian Băsescu (şi/sau a celor ce se vor strânge sub stindardul său) în prim planul vieţii politice din România.

Contele de Saint GermainEditorialeancheta Calarasi,baronii PSD,Crin Antonescu,Cristian Tudor Popescu,Dan Diaconescu,Dan Voiculescu,Daniel Constantin,Haplea,Ilie Sarbu,Liviu Dragnea,PDL,Piata Universitatii,PNL,PSD,USL,Victor PontaSunt surprins şi incitat de modul în care persoane ale căror opinii îmi stârnesc adesea interesul explică gesturile lui Crin Antonescu din ultima vreme. Cristian Tudor Popescu, de exemplu, practică un reducţionism deformant: “Am avut Ponta și Antonescu împotriva lui Traian Băsescu, am avut Ponta și Traian Băsescu, fiind...Blog politic si polemic