Scorul acestui articol
[Total: 4 voturi. Media: 4]

Cum am promis intr-o postare anterioară, revin cu  o pagină de extrase din cartea – eseu a Anetei Bogdan.

Bogdan, Aneta, Branding pe frontul de Est – Despre reputatie, împotriva curentului , Brandient, 2011

 

Sper ca autoarea, atât de atentă şi sensibilă la fondul şi nuanţele unor cuvinte precum copyright, marcă, brand, să nu se supere pe mine că îmi permit, în completarea şi exemplificarea unor idei din postarea anterioară, să apelez la aceste scurte citate. O fac cu admiraţie şi bunăcredinţă.

 

“M-am amuzat auzindu-i pe cei responsabili cu conceptualizarea brandului de turism al României cum, în plin scandal mediatic, […] ne-au spus ce mare noroc pe capul nostru, al românilor, cu acest scandal care a generat mai multă vizibilitate decât ar fi putut să o facă o lansare normală, fără probleme. Altfel spus, vorba unui coleg: “ce noroc cu mineriada, că s-a vorbit despre brandul România mult mai mult decât ne-am fi permis noi să plătim…”.”

 

“Cei care nu înţeleg că progresul economic atrage progresul social nu au ce căuta la cârma unei ţări;o ţară trebuie să fie ea însăşi bogată mai întâi, pentru a-şi ajuta cetăţenii să fie bogaţi. Iar în lumea de azi, atât de complexă şi atât de sofisticată, este imperios nevoie de lideri educaţi şi puternici, nu de maimuţoi populari. România, atât de needucată şi de uşor de manipulat […] are nevoie mai mult ca oricând de un lider vizionar.”

 

“Las la urmă rolul statului român în susţinerea şi consolidarea brandurilor locale: dacă ar fi zero, ar fi incă bine, dar realitatea este că brandurile locale s-au dezvoltat în multe cazuri în ciuda politicilor economice aberante – aşa cum se întâmplă, de exemplu, în această perioadă.”

 

“O să vi se pară ciudat dar susţin că [în România, n.a.] marile afaceri cu statul, din care s-au născut averi impresionante, au afectat brandingul: nicio companie care a făcut astfel de averi nu a construit brand şi nu a investit în brand (în afară de investiţia in brandurile altora, cum ar fi Ferrari, Vuitton, Armani etc). Aceste companii nu au realizat succesul prin reputaţie, ci prin opusul reputaţiei, astfel că nu au avut nevoie de branding, ci dimpotrivă, au vrut să treacă  invizibile, să nu atragă atenţia; numele acestor companii, conduse mai ales de politicieni sau apropiaţi ai acestora, sunt de cele mai multe ori generice şi nu au ajuns nici cel puţin la OSIM, darămite la brand. Brandul nu le ajută ci le încurcă.”

 

“Suntem in plină criză globală şi, mai ales, într-o incredibilă criză morală a României, o criză de încredere în noi înşine, în identitatea noastră şi în destinul nostru. Trăim în ură, chinuindu-ne unii pe ceilalţi şi, după 20 de ani, am reuşit să împărtăşim un singur proiect – cel al autodispreţului naţional.”

 

“Regresul moral, etic, profesional din ultimii ani, prin actele de corupţie şi compromis uman care nu se mai termină odată, prin amatorismul ridicat la rang de politică de stat şi prin lipsa de voinţă în a face curat în identitatea noastră şi a începe să vorbim cu speranţă despre viitorul nostru, ne-au târât pe cele mai de jos trepte ale unei naţiuni: o mână de oameni fără credinţe comune, fără reguli de urmat, fără speranţă, fără viitor şi fără forţa de a schimba ceva.”

 

“Am şters din această carte capitolul despre brandingul de ţară – ce aş fi putut să scriu, ca să nu sune patetic şi redundant? Că avem nevoie ca de aer de un lider vizionar? Că atâta timp cât diletanţii şi corupţii decid destinele culturii, arhitecturii, turismului, educaţiei româneşti, investiţiilor etc.  nu avem nicio şansă? Că nu avem ca naţiune niciun fel de viziune asumată şi împărtăşită? Că până şi ocaziile mici (paşii mici) pe care i-am fi putut face, i-am ratat – vezi licitaţia şi rezultatul pentru brandul turistic al României?”

 

“Toţi aceşti “Escu” ai politicii româneşti, care s-a înşirat ca într-o piesă de Caragiale – Iliescu, Constantinescu, Băsescu – au reuşit să lase să se scurgă 20 de ani fără conştientizarea viitorului. Fără viziune, fără identitate, fără aspiraţii, fără acumulare. Nu au făcut nicio formă de management de ţară: nici promovare, nici reprezentare, nici investiţie, nici terapie internă de grup, au distrus resursele şi au gonit peste hotare cei mai buni tineri şi cele mai bune talente… iar, mai recent, au reuşit – aici Băsescu este vedeta absolută – să îngroape chiar şi increderea si speranţa că România ar avea un viitor.”

Contele de Saint GermainLecturi impartasiteAneta Bogdan,Basescu,Brandient,branding,Constantinescu,criza Romaniei,IliescuCum am promis intr-o postare anterioară, revin cu  o pagină de extrase din cartea – eseu a Anetei Bogdan. Bogdan, Aneta, Branding pe frontul de Est – Despre reputatie, împotriva curentului , Brandient, 2011   Sper ca autoarea, atât de atentă şi sensibilă la fondul şi nuanţele unor cuvinte precum copyright, marcă,...Blog politic si polemic