Câteva citate remarcabile: Aneta Bogdan – Branding pe frontul de Est
Cum am promis intr-o postare anterioară, revin cu o pagină de extrase din cartea – eseu a Anetei Bogdan.
Bogdan, Aneta, Branding pe frontul de Est – Despre reputatie, împotriva curentului , Brandient, 2011
Sper ca autoarea, atât de atentă şi sensibilă la fondul şi nuanţele unor cuvinte precum copyright, marcă, brand, să nu se supere pe mine că îmi permit, în completarea şi exemplificarea unor idei din postarea anterioară, să apelez la aceste scurte citate. O fac cu admiraţie şi bunăcredinţă.
“M-am amuzat auzindu-i pe cei responsabili cu conceptualizarea brandului de turism al României cum, în plin scandal mediatic, […] ne-au spus ce mare noroc pe capul nostru, al românilor, cu acest scandal care a generat mai multă vizibilitate decât ar fi putut să o facă o lansare normală, fără probleme. Altfel spus, vorba unui coleg: “ce noroc cu mineriada, că s-a vorbit despre brandul România mult mai mult decât ne-am fi permis noi să plătim…”.”
“Cei care nu înţeleg că progresul economic atrage progresul social nu au ce căuta la cârma unei ţări;o ţară trebuie să fie ea însăşi bogată mai întâi, pentru a-şi ajuta cetăţenii să fie bogaţi. Iar în lumea de azi, atât de complexă şi atât de sofisticată, este imperios nevoie de lideri educaţi şi puternici, nu de maimuţoi populari. România, atât de needucată şi de uşor de manipulat […] are nevoie mai mult ca oricând de un lider vizionar.”
“Las la urmă rolul statului român în susţinerea şi consolidarea brandurilor locale: dacă ar fi zero, ar fi incă bine, dar realitatea este că brandurile locale s-au dezvoltat în multe cazuri în ciuda politicilor economice aberante – aşa cum se întâmplă, de exemplu, în această perioadă.”
“O să vi se pară ciudat dar susţin că [în România, n.a.] marile afaceri cu statul, din care s-au născut averi impresionante, au afectat brandingul: nicio companie care a făcut astfel de averi nu a construit brand şi nu a investit în brand (în afară de investiţia in brandurile altora, cum ar fi Ferrari, Vuitton, Armani etc). Aceste companii nu au realizat succesul prin reputaţie, ci prin opusul reputaţiei, astfel că nu au avut nevoie de branding, ci dimpotrivă, au vrut să treacă invizibile, să nu atragă atenţia; numele acestor companii, conduse mai ales de politicieni sau apropiaţi ai acestora, sunt de cele mai multe ori generice şi nu au ajuns nici cel puţin la OSIM, darămite la brand. Brandul nu le ajută ci le încurcă.”
“Suntem in plină criză globală şi, mai ales, într-o incredibilă criză morală a României, o criză de încredere în noi înşine, în identitatea noastră şi în destinul nostru. Trăim în ură, chinuindu-ne unii pe ceilalţi şi, după 20 de ani, am reuşit să împărtăşim un singur proiect – cel al autodispreţului naţional.”
“Regresul moral, etic, profesional din ultimii ani, prin actele de corupţie şi compromis uman care nu se mai termină odată, prin amatorismul ridicat la rang de politică de stat şi prin lipsa de voinţă în a face curat în identitatea noastră şi a începe să vorbim cu speranţă despre viitorul nostru, ne-au târât pe cele mai de jos trepte ale unei naţiuni: o mână de oameni fără credinţe comune, fără reguli de urmat, fără speranţă, fără viitor şi fără forţa de a schimba ceva.”
“Am şters din această carte capitolul despre brandingul de ţară – ce aş fi putut să scriu, ca să nu sune patetic şi redundant? Că avem nevoie ca de aer de un lider vizionar? Că atâta timp cât diletanţii şi corupţii decid destinele culturii, arhitecturii, turismului, educaţiei româneşti, investiţiilor etc. nu avem nicio şansă? Că nu avem ca naţiune niciun fel de viziune asumată şi împărtăşită? Că până şi ocaziile mici (paşii mici) pe care i-am fi putut face, i-am ratat – vezi licitaţia şi rezultatul pentru brandul turistic al României?”
“Toţi aceşti “Escu” ai politicii româneşti, care s-a înşirat ca într-o piesă de Caragiale – Iliescu, Constantinescu, Băsescu – au reuşit să lase să se scurgă 20 de ani fără conştientizarea viitorului. Fără viziune, fără identitate, fără aspiraţii, fără acumulare. Nu au făcut nicio formă de management de ţară: nici promovare, nici reprezentare, nici investiţie, nici terapie internă de grup, au distrus resursele şi au gonit peste hotare cei mai buni tineri şi cele mai bune talente… iar, mai recent, au reuşit – aici Băsescu este vedeta absolută – să îngroape chiar şi increderea si speranţa că România ar avea un viitor.”
https://www.conteledesaintgermain.ro/cateva-citate-remarcabile-aneta-bogdan-%e2%80%93-branding-pe-frontul-de-est/29-08-2011Lecturi impartasiteAneta Bogdan,Basescu,Brandient,branding,Constantinescu,criza Romaniei,IliescuCum am promis intr-o postare anterioară, revin cu o pagină de extrase din cartea – eseu a Anetei Bogdan. Bogdan, Aneta, Branding pe frontul de Est – Despre reputatie, împotriva curentului , Brandient, 2011 Sper ca autoarea, atât de atentă şi sensibilă la fondul şi nuanţele unor cuvinte precum copyright, marcă,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
A folosi persoana a III-a într-un discurs e semn că te disociezi de obiectul demonstrației tale. A vorbi despre propriul tău popor la persoana a III-a, mai ales când îi enumeri defecte, e ușor disprețuitor și îl poate scoate pe bietul „obiect”, într-un final, în Piața Universității. Loc în care mulțimea îi poate refuza oratorului persoana I. Mai ales dacă oratorul nu se deplasează acolo sau o face doar în scopul studiului.
Ni se spune că suntem imaturi ca popor. Și că avem defecte. Și ni se spune cu supărare, uneori, sau cu dispreț.
În regulă, sunt imatur. Învață-mă! Fă-o cu răbdare și înțelegere. Și, dacă poți, cu puțină dragoste.
P.S. Mi-a plăcut de Regele Mihai când a spus tinerilor liberali (și nu numai lor, evident): „Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor publice şi în regulile lor. (…) Felicit pe cei care au reuşit perfomanţe eocnomice, mai ales micii înreprinzători şi companiile mijlocii. Felicit pe tineri şi pe profesorii din universităţi, licee şi şcoli, care au continuat munca lor importantă, în ciuda greutăţilor. Felicitări celor din agricultură, care au reuşit să meargă mai departe, deşi rămaşi fără resurse şi încurajare. Felicit funcţionarii publici, diplomaţii, militarii, oamenii de arte pentru stăruinţa lor de a-şi face datoria, deşi puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional.” Cuvinte simple, ușor de înțeles.
Mi-a mai plăcut de Crin Antonescu când a spus că există și în politică limite, că există „niciodată”, implicit și moralitate.
Nu mi-a plăcut de Ponta când a zis: „ar trebui să se fure mai puțin.” Mesajul pare ambiguu (cine fixează limitele?), însă e limpede în fapt: avem voie să furăm. Ponta nu e un învățător.
Poporul roman nu este frumoasa din padurea adormita, sa doarma scancind dupa Fat Frumos, alias liderul salvator. Experienta recenta arata ca de fiecare data cand a aparut un lider salvator, pentru linistea noastra sau pentru modernizarea statului, a fost cam nasol. Problema nu este liderul providential s imaret, ci liderii astia, mai mici, care sa deschida drumul pentru maretul lider si din randurile carora sa se aleaga maretul lider, ca doar n-o pica din cer.
Orientarea generala a tarii a fost corecta, NATO si UE, sustinuta de intregul spectru politic si de populatie. Problema este ca nu au fost rezolvate nenumarate probleme tehnice mai degraba, care sunt clare si stau in fata ochilor nostrii zi de zi: coruptie, ineficienta, lipsa de educatie. Romanie nu e o sarada sau un imperiu misterios, ci un maidan care trebuie curatat de gospodari. A-l astepta pe duhul lampii mi se pare cam neproductiv.
Bref, nu avem nevoie “de un lider” ci de mai multi politicieni devotati si harnici. Si de niste alegatori care sa caste ochii la cevopteaza, nu sa se duca la gratar in ziua alegerilor, sa ii lase pe cei care voteaza pe baza de pungi sa fie 70% din voturile valabil exprimate.
In rest, faina fata, cum bine zici, avem oameni ca lumea, dar nu unde trebuie!
Poporul roman vine cu o zestre ancestrala privind comportamentul sau: este vorba de un soi de lene de a decide singur pentru el. Ii place sa delege autoritatea, riscul, actiunea, unui tatuc atotputernic si apoi sa se lase pe mana lui oricate prostii ar face acesta. Din acest punct de vedere poporul roman se simte mult mai linistit, mult mai “cu sentimentul datoriei implinite” dupa ce-si inscauneaza un lider, fie el si analfabet, fie el si hot, fie el si mincinos, decat intre inscaunari sau in situatii de disipare a autoritatii. Nu vezi cum, dupa biciuiala fara precedent a masurilor aberante “anticriza” luate de tatuc, poporasul nostru (cu foarte mici exceptii) s-a vaitat putin, cu o determinare de priveghi, iar acum sta linistit in pridvor hranindu-se din nefericirea vecinului?
Eu cred ca este corect sa sustii ca poporul roman “are nevoie de un lider”. El, fara lider, nu-si gaseste azimutul. A, ca principial vorbind, din perspectiva unui analist transnational care judeca lucrurile prin ecuatii si teoreme solutia optima ar fi cea pe care o sustii tu – nu un lider fabricat artificial ci mai multi politicieni devotati si harnici – pot fi de acord. La noi insa mai e mult pana sa se ajunga aici si, odata ajunsi, sa si dea rezultate.
Ce este un general fara stat major, ce este Bratianu fara Rosetti, Kogalniceanu si Carada, ce este un un mare actor fara dramaturg si regizor, un director general fara executivi? Sau chiar Iisus Hristos fara apostoli ? Liderul charistmatic nu va face nimic fara lideri mai mici. Sincer sunt un pic acid pe tema liderului pentru ca in gura multor oameni suna ca un fel de dispensa la a nu face nimic, nici un gest – stii, ne lipseste liderul, nu putem … ba da, putem. Macar sa scriem pe un blog si sa vorbim politica cu prietenii!
Draga Conte, uita-te in lume. Vezi pe undeva lideri charismatici ? Si alte natii se descurca mult mai bine! In mod cert un lider vizionar ajuta, dar fara grupul de oameni cinstiti, hotarati si destepti nu va izbandi. Doar de aici vine paraponul pe pseudoelita. Stii nu avem nevoie de Mesia, ci de un sef de trib. Iar viitorul trebuie creionat prin discutii intre noi, noi, nu sa vina unicul si vizionarul si sa ne dea mura in gura. Asa ceva nu exista …
Remarcabil!