Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Tăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului.
George Bernard Shaw

Între limbariță È™i laconism prefer, de departe, laconismul. În primul rând pentru că mă mai lasă È™i pe mine să gândesc, nu încearcă să-mi îndese pe gât răspunsurile nemestecate pe care doreÈ™te palavragiul să le primească. Apoi, pentru că solicită mai puțin memoria, acordând astfel un spațiu confortabil imaginației.
Asta nu înseamnă însă că laconismul, care la limită devine tăcere stearpă, poate fi calificat, în orice situație, drept virtute.
Oricât ar părea de paradoxal, tăcerea practicată cu metodă este una dintre formele cele mai adânci de comunicare. Poți să câÈ™tigi un concurs de inteligență ținându-ți buzele pecetluite pe toată durata sa, cum, la fel de bine, poți să stai zile întregi fără să scoți o vorbă È™i totuÈ™i să fii taxat drept un mare mincinos.
Desigur că, după diareea verbală cu care ne-a asfixiat 10 ani de zile Traian Băsescu, concizia È™i ritmul cumpătat ale discursului lui Klaus Iohannis ne-au părut o cură de aerosoli, menită să ne desfunde filtrele funcționării normale. Doar că, odată deparazitarea de mahalagismul băsescian terminată, ne-am trezit cu alt disconfort pe cap: muțenia lui Klaus Iohannis atunci când noi aÈ™teptam, febril, răspunsuri din partea sa la întrebări preocupante.
Una dintre întrebările care i se pun cel mai des lui Klaus Iohannis, sub diverse forme, după alegerea sa la Cotroceni, este: sunteți liber, domnule preÈ™edinte, sau sunteți captiv?
Sigur că nu este o întrebare flatantă. Este, însă, o întrebare esențială. Căreia niciun preÈ™edinte la început de mandat, când are peste 60% susținere populară, nu-i va putea răspunde: „žsunt captiv”. Chiar dacă, în realitate, ar fi.
Atunci dece este atât de important un răspuns la această întrebare, când el nu poate fi decât unul singur: „žsunt liber!” ? Un răspuns poate adevărat, poate mincinos, dar doar acesta?!
Iată dece:
Pentru speranța națiunii! Pentru moralul compatrioților! Pentru efectul placebo! Și pentru a deduce, cât de cât, grosimea lanțurilor È™i cine este temnicerul.
Această întrebare, „žsunteți liber, domnule preÈ™edinte, sau sunteți captiv ?”, i-a prilejuit tăcerii domnului Iohannis să răspundă prost. Pentru că, citind răspunsul ei pe eschivele stângace ale preÈ™edintelui, aÈ™a cum surzii citesc pe buze, am putut să deducem că aici nu e vorba de vreun „žparteneriat” uÈ™or dezechilibrat, cu unul mai È™ef È™i altul mai slugă, ci e vorba de o captivitate totală, cu lanțuri de 2 țoli diametru, care nu permite întâiului ales al României nici măcar să dea o explicație cosmetizată situației, d”™apoi să o nege mințind patriotic.
Ce să înțeleagă românul perspicace, interesat de politică È™i de soarta țării lui, când vede pe cine È™i cum a numit Klaus Iohannis director la SIE? A fost îndeajuns o vizită de câteva ore la BucureÈ™ti a È™efului lui James Bond de la MI6, suprapusă (întâmplător?) pe interimatul lui Gabriel Oprea la Palatul Victoria, pentru a fi ignorate proceduri, antecedente scandaloase È™i, mai ales, o copleÈ™itoare antipatie populară, È™i a fi înscăunat scurt È™i fără elementare explicații MRU?
Consternării generale, domnul Iohannis i-a contrapus surâsul său enigmatic, de Mona Lisă întoarsă cu cheia, completat de varianta sa de muțenie pentru proÈ™ti.
Altă dată, când cu trecerea intempestivă È™i pe scurtătură a strategiei naționale de apărare prin Parlament, produsă È™i ea, la fel de întâmplător ca È™i numirea lui MRU, exact când Victor Ponta lipsea din țară, explicația domnului Iohannis către poporul său nedumerit, a fost tot una mută, dar cu o muțenie pentru È™mecheri. Doar că n-a făcut, È™ugubăț, cu ochiul, când a fost întrebat dacă nu cumva, prin noua strategie, atribuțiile guvernului vor fi preluate, integral, de CSAT?!
În fine, subiectul justiției independente È™i al luptei anticorupție. PreÈ™edintele acordă sprijin total È™i necondiționat binomului SRI „“ DNA pentru raidurile sale organizate după logica războiului în trei. Adică doi se bat È™i al treilea, presupus arbitru, intervine la momentul potrivit, forțând regulile jocului È™i decizând el lupta, prin decapitarea uneia dintre parti.
PreÈ™edintele tace, complice, despre cazul Rarinca. PreÈ™edintele tace, la ordin, despre lipsa unor dosare Băsescu, Blaga, Gorghiu. În schimb preÈ™edintele vorbeÈ™te, repetat, aproape împleticindu-se de neobiÈ™nuitul efort, cerând în buclă demisia lui Ponta, prin metode flagrant neconstituționale.
Cât de preocupat de binele poporului sunteți dumneavoastră, domnule preÈ™edinte Klaus Iohannis?
Și cât de respectuoase față de acest popor vi se par tăcerile dumneavoastră, considerate de unii disprețuitoare ?
Sunteți liber, domnule preÈ™edinte, sau sunteți captiv?
Zvonul, tot mai răspândit în rândurile românilor, că americanii l-ar proteja de justiție pe Traian Băsescu, nu vă È™tirbeÈ™te respectul de sine? Și nu credeți că ar trebui să primească o dezmințire prin fapte?
Respingerea noului Cod Fiscal, votat în unanimitate în Parlament È™i aducând, după atâția ani de teroare a taxelor È™i impozitelor, o speranță de mai bine pentru români, este o decizie cu care conÈ™tiința dumneavoastră se împacă uÈ™or? Sau este una luată cu gândul la alegerile din 2016 È™i la È™ansele PNL de a le câÈ™tiga?
Vedeți? Astfel de întrebări se pun, indiferent că vă place sau nu. Iar răspunsul prin tăcere, la ele, va face ravagii în scorul dumneavoastră electoral.
Cine are cheia de la lanțurile dumneavoastră? SUA, Germania, SRI? Sau e un lanț cu trei broaÈ™te È™i tot atâtea chei?
Dubiile mele în ceea ce vă priveÈ™te nu au devenit, încă certitudini. Mă întreb însă È™i eu, ca prostul, ce-o fi în realitate acea arătare care la început a fost luminoasă ca speranța, apoi s-a încotoÈ™mănat în tot felul de tăceri opace, pentru ca acum să dea impresia unui manechin uzat, bun doar pentru a prezenta țoale de împrumut?

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Gorghiu,cazul Rarinca,CSAT,efectul placebo,Gabriel Oprea,George Bernard Shaw,James Bond,Klaus Iohannis,laconism,limbarita,MI6,Mona Lisa,MRU,noul Cod Fiscal,PNL,SIE,Vasile Blaga,Victor PontaTăcerea este cea mai perfectă expresie a disprețului. George Bernard Shaw Între limbariță È™i laconism prefer, de departe, laconismul. În primul rând pentru că mă mai lasă È™i pe mine să gândesc, nu încearcă să-mi îndese pe gât răspunsurile nemestecate pe care doreÈ™te palavragiul să le primească. Apoi, pentru că solicită...Blog politic si polemic