Scorul acestui articol
[Total: 35 voturi. Media: 4.3]

Cum am mărturisit de mai multe ori, domnul Andrei PleÈ™u rămâne pentru mine un punct de interes atât atitudinal cât È™i stilistic. Domnia sa întruchipează arhetipul descurcărețului simpatic care-È™i realizează performanțele exploatându-È™i calități native indiscutabile cum ar fi inteligența sprințară, cultura lucrativă È™i un soi de cameleonism È™ugubăț pe care e greu să te superi atunci când nimereÈ™ti în zona lui de prestidigitație cu joben, capă È™i iepuraÈ™i. (Unele dintre adjectivele la care apelez sunt special alese din recuzita lexicală preferată a maestrului).
Arta distinctivă a domnului PleÈ™u este de a găsi, pentru orice culoare de interlocutor politic È™i de câte ori întrevede o utilitate personală de bon – ton, glumița cea mai vandabilă, bombăneala cea mai flatantă È™i perplexitatea cea mai seducătoare pentru a valorifica momentul.
Nu e deloc întâmplătoare performanța domnului PleÈ™u de a fi slujit velin toate regimurile post-revoluționare din România; fără reliefuri accidentate, fără crampe ideologice, fără rictusuri doctrinare.
Dar arta domnului PleÈ™u nu se reduce doar la „ža zice bine”, la a prezenta, ca un destoinic patiser, apetisanta strălucire a cornului lunii. Domnul PleÈ™u excelează È™i în arta de „ža tăcea bine”, de a nu se atinge de ridurile feței ascunse a Doamnei Nopții, de temele umbroase pe care protectorii săi le vor uitate cât mai repede.
Uneori insă, în slalomul acesta amețitor, în dilema creată de dute-vino-ul între „žce să zic” È™i „žce să tac”, subconÈ™tientul mai joacă È™i feste.
De exemplu, domnul PleÈ™u (care este un mare apărător al democrației atunci când asta ii convine) nu a suflat o vorbă despre felul securistico „“ È™mecheresc în care democrația a fost fentată pentru a fi debarcat Victor Ponta de la Palatul Victoria. Prea era pe placul domniei sale mătrăÈ™irea respectivului pentru a se lega de detaliile mai puțin cuÈ™ere ale manevrei. Nici despre „žrealismul È™i pragmatismul” tinerilor frumoÈ™i È™i liberi care scandau, la adresa politicienilor, „žsă plece toți”, fără a propune nimic rezonabil în schimb (pentru că asta nu e treaba lor, să se ocupe cine trebuie… sic!), nu a scris domnul PleÈ™u vreun editorial mustrător. Nu te poți lega de masa de manevră care te-a ajutat, fără să-È™i dea seama, să-ți atingi scopurile politice murdare pentru că, nu-i aÈ™a, tu eÈ™ti un descurcăreț care nu se împiedică de principii sau de virtutile săpunului.
Cum spuneam, însă, subconÈ™tientul lucrează È™i, uneori, mai joacă È™i feste.
Alegându-È™i un subiect călduț pentru ultimul articol din Adevărul, subiectul refugiaților (http://adevarul.ro/international/europa/discursuri-sterile-1_56dc53325ab6550cb88eb61b/index.html#), domnul PleÈ™u face, la un moment dat (precizând, prudent, că se referă mai ales la o retorică foarte vie în Occident), următoarea caracterizare:
„žO sumedenie de inși „žcool”, anti-establishment, flancați de politicieni „žde opoziție” și încurajați de imaculate principii civice, pledează pe diverse tonuri pentru „ždeschidere”: să primim tot, să găzduim toată nefericirea lumii, să integrăm, să salvăm, să hrănim, să ne bucurăm de oaspeți. Chestie de „žumanism”, de globalizare, ba putem pentru ca să zicem de „žeuropenism”! Iarăși: oamenii aceștia nu au de rezolvat probleme de cazare, de alimentație, de absorbție socială, de educație, de sănătate ș.a.m.d. Dar sunt pe baricade. Se uită de sus la cei nițeluș mai speriați, mai prudenți, mai pragmatici. Strigă lozinci „žgeneroase”, dar nu le trece mai niciodată prin cap să ia, de pildă, acasă, o familie de refugiați. Asta nu! Nu e treaba lor! Să se ocupe „žstatul”, că – vorba lui Conu` Leonida „“ „žde-aia-i stat, el ce grijă are?!

Citind fragmentul de mai sus este însă imposibil să nu observi cât de bine se potriveÈ™te descrierea aceasta (destinată altcuiva de Andrei PleÈ™u) tinerilor frumoÈ™i È™i liberi de la BucureÈ™ti care, într-o zi de rebeliune alimentată subtil din off, au dărâmat un guvern ales democratic pentru a-l înlocui cu NIMIC.
Dacă renunțăm la referirile care privesc strict găzduirea refugiaților, textul devine:
„žO sumedenie de inși „žcool”, anti-establishment, flancați de politicieni „žde opoziție” și încurajați de imaculate principii civice, pledează pe diverse tonuri pentru „ždeschidere. Chestie de „žumanism”, de globalizare, ba putem pentru ca să zicem de „žeuropenism”! Iarăși: oamenii aceștia nu au de rezolvat probleme de alimentație, de educație, de sănătate ș.a.m.d. Dar sunt pe baricade. Se uită de sus la cei nițeluș mai speriați, mai prudenți, mai pragmatici. Strigă lozinci „žgeneroase”, dar nu le trece mai niciodată prin cap să ia, de pildă, acasă, o familie de sărmani. Asta nu! Nu e treaba lor! Să se ocupe „žstatul”, că – vorba lui Conu` Leonida „“ „žde-aia-i stat, el ce grijă are?!
Vreau să-i mulțumesc subconÈ™tientului domnului PleÈ™u pentru această caracterizare obiectivă (È™i, desigur, involuntară) a acelei părți din generația Facebook, cu cuțitu-n dinți, care e pe cale să devină un soi de fetiÈ™ al anarhiÈ™tilor de modă nouă de pe la noi.
„žSă plece toți”, „žtoate partidele aceeaÈ™i mizerie”, „žfără politicieni” … cam asta este tot ce e capabilă să producă, ca gândire È™i reforme, o mână de neinformați (È™i de aceea uÈ™or manipulabili), de grăbiți (È™i de aceea fără viziune), de superficiali (È™i de aceea fără soluții), de egoiÈ™ti (È™i de aceea fără țară).
Am spus „žo mână”, nu „žtoți”. Vreau să fie limpede acest detaliu pentru cei care vor sări să mă combată: mă refer strict la aceia pentru care părinții nu mai contează, familia nu mai contează, limba nu mai contează, cultura națională nu mai contează.
Adică, din fericire, o minoritate. Încă.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,andrei plesu,generatia Facebook,Palatul Victoria,tinerii frumosi si liberi,Victor PontaCum am mărturisit de mai multe ori, domnul Andrei PleÈ™u rămâne pentru mine un punct de interes atât atitudinal cât È™i stilistic. Domnia sa întruchipează arhetipul descurcărețului simpatic care-È™i realizează performanțele exploatându-È™i calități native indiscutabile cum ar fi inteligența sprințară, cultura lucrativă È™i un soi de cameleonism È™ugubăț pe...Blog politic si polemic