@Garfield, motanu – un Jackie Chan al luptei antibăsiste

I-am remarcat pentru prima oară prezenţa  în urmă cu vreo 4 ani, pe forumurile de la EVZ. Printre limacşii lenţi la creier ai locului, care îmbăloşau cu laude de clasă ajutătoare funduri de editorialişti portocalii, ţopăia un smintit haios, pus pe rele, hotărât să-i turbeze prin înţepături, eschive şi viteză de reacţie fără antidot. Le împleticea pur şi simplu limbile, îi făcea să dea în bâlbâială, îi pişca neîncetat ba cu sarcasmul, ba cu logica, ba cu halebarda de străpuns tovalul a imprecaţiei sale nemiloase. (more…)
continuare...

Câteva constatări

Postarea, zilele trecute, a “Scrisorii deschise către Crin Antonescu” mi-a prilejuit câteva constatări de natură a-mi întări încrederea în justeţea punctului de vedere susţinut acolo: că organizarea unui miting de amploare al USL este un gest politic necesar, realizabil şi, mai ales, generator de spaime pentru coteria Băsescu. (more…)
continuare...

Andrei Pleşu – polarităţi subiective

Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleşu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia,  produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interşanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Şi în loc să nască umor grotesc naşte suspiciuni la buna credinţă. (more…)
continuare...

Beţia cu alcool metilic a lui Mircea Mihăieş

Ce altceva poate fi considerat Mircea Mihăieş decât întruchiparea viziunii lui Patapievici despre talent, profesionalism, devotament faţă de cultura românească şi, imperativ, despre apolitism. Dacă mai privim şi spre un alt preferat al lui Pata, Cristian Neagoe (cel cu ketamina, de la New York), ne putem lămuri întrucâtva cam ce gusturi împotriva naturii are preşedintele ICR, cam ce şleahtă de pramatii s-a aciuat la umbra devianţelor sale. (more…)
continuare...