Editoriale

Protocoalele hotilor de democratie

    E mult mai grav decât ne-am închipuit! Ne-am închipui că da, s-au mai făcut și unele abuzuri, dar într-un scop nobil: stârpirea corupților și a corupției. Acum vedem că, de fapt, scopul era cu totul altul și cât se poate de ignobil: fentarea democrației și înșfăcarea puterii absolute peste orice limite, legi și bune practici. (more…)
continuare...
Editoriale

Laura Kovesi – o mitificare propagandistica

  Miturile autentice sunt acumulări și investiții pe termen lung. Valoarea lor esențială constă în capacitatea moralizatoare. Ele învață, explică, anticipează, îndrumă. Miturile sunt de două feluri, ca șampania: învechite natural și invechite artificial. Cele învechite natural sunt rare, scumpe, s-au rafinat în milenii, sunt purtătoare de chintesență, au universalitate  și inving timpul. Cele învechite artificial sunt ieftine, de uz comercial și degrabă perisabile. Adică fake-uri. (more…)
continuare...

Romanii in transee. Un razboi civil mocnit!

  O iresponsabilitate multiculturală acoperă azi România ca o pâclă. Iresponsabilitate, pentru că în haosul creat de scandalul DNA consecința principală este distrugerea generalizată a țării. Distrugerea de identitate, distrugerea de solidaritate, distrugerea de încredere, distrugerea de statut respectabil în ochii altora. O iresponsabilitate multiculturală, pentru că toate aceste ruinări amintite mai sus nu sunt generate și hrănite de vreo sevă pur - românească bolnavă, care provoacă accese de autodistrugere, ci apar ca urmare a unor intervenții forțate, de alte sorginți (la nivel de cultură, limbă, mentalitate), ce nu prezintă o compatibilitate satisfăcătoare, așa cum și-ar dori transplanterii, între donator și primitor. (more…)
continuare...

Proeminenta femeii romane

  Mi-e tot mai clar că dacă simbolistica matrimonială și-ar propune să ne înfățișeze în dimensiuni geometrice tradiționala poză de nuntă a bărbatului român cu femeia română, el, bărbatul, ar rămâne reprezentat bidimensional, în platul hârtiei, în vreme ce ea, femeia,  ar trebui să fie proeminentă, tridimensională. (more…)
continuare...

Emblemele statului paralel

  Emblema este o esență de identitate. Un simbol care ascunde o lume. O formă sublimată de autodefinire ori, dimpotrivă, de definire din afară, printr-o masivă percepție colectivă. E suficient să vezi „secera și ciocanul” ori „zvastica”, ori „capul de mort deasupra a două săbii încrucișate” ca să se declanșeze imediat în mintea ta vaste secvențe de istorie.  Acestea sunt niște embleme împlinite, care și-au atins menirea. (more…)
continuare...

Cand minciunile sunt atat de mari si evidente ca blocheaza circulatia

  Gabaritul unei miniciuni depinde de forța ei de penetrare și de forța ei de distrugere. Cele două forțe nu sunt echivalente. Prima înseamnă la câți oameni ajunge miniciuna, cea de a doua cât de grave sunt consecințele ei. Se poate una fără cealaltă, cum se pot și ambele, la pachet. Forța de penetrare a unei minciuni depinde, semnificativ, de notorietatea mincinosului. Când ne minte Laura Kovesi că nu a plagiat în teza de doctorat și că nu s-a întâlnit niciodată cu politicieni în timpul ei liber, într-un cadru neformal, și apoi vin confirmări oficiale, de la CNATDCU că a plagiat 5% și de la Parchetul General că a fost în sufrageria lui Oprea să mănânce și ea, mititica, un fursec de ziua lui Onțanu, bubuie toată presa și află tot românul. Penetrare până în rărunchi, gabarit depășit pe toate direcțiile, la toate cântarele. Cum de asemenea, când ne minte…
continuare...

Adevarul, tupeul si reaua credinta, sau despre maselarita cu breton

  Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînţeles: „pe mâna cui, în grija cui, e ţara”? Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria „buruieni grele şi rele” ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna şi cucuta. (more…)
continuare...

A inceput „stagiunea de toamna”

  M-am întors la preocupările zilnice după o ultimă (până la Crăciun) săptămână de vacanță din acest an. Când te îndepărtezi de un loc suficient de mult cât să nu te mai ajungă rumorile lui, când, în plus, noua destinație știe să-ți distragă atenția cu frivolități benigne, care-ți pun la încercare rămășițe de tinerețe și de entuziasm pe care le credeai epuizate, revenirea acasă te surprinde prin culori. Ca și cum ai purta la ochi niște ochelari de soare care, pe lângă faptul că estompează stridențele luminii crude, adaugă și un fond cromatic al readaptării, în care toate par altfel decât le lăsasei. Mai puțin colțuroase, mai puțin grave, mai puțin importante în valoare absolută. (more…)
continuare...