Editoriale

Monica Macovei – travestiul diavolului

  Nu cred că există perioadă mai neagră în istoria modernă a României decât aceea începută în mandatul lui Traian Băsescu și incă neterminată. Dintr-o defecțiune de GPS sau poate dintr-un infernal, în anul 2005 diavolul a hotărât să se  întruchipeze într-un român. Ubicuu cum îl știm, el avea replici prin multe gheene ale planetei, dar, la București, el a încercat să-și ascundă sluțenia (fizică și de caracter) sub masca unui dictator lăcrimos, chinuit de democrație. Cu numele de scenă Traian. Și a mai avut, cu această ocazie, o idee năstrușnică, inspirată de feminismul militant: să facă și un dublu femeiesc acestui titular de rol. A botezat-o Monica, pentru poporul spectator. (more…)
continuare...
Editoriale

Are scapare un presedinte santajabil?

  Arma șantajului este ca o săgeată dublă, cu ambele capete otrăvite. Forța ei cea mai de temut stă în presiunea latenței sale. Odată activată, nu se știe cu precizie în care sens își va înfige vârful ucigător. Poate să fie doborât șantajatul, dar, de multe ori, e pus la pământ chiar șantajistul. Pentru că frica naște disperare iar disperarea, de multe ori, naște un curaj nebun care acționează ca un bumerang împotriva agresorului. (more…)
continuare...
Editoriale

Batalia pe informatii secrete. De ce a fost sacrificat Florian Coldea

  Strategii războiului modern au reușit (cel puțin deocamdată) o performanță salutară pentru planetă: să mute centrul de greutate al planurilor lor de cucerire a lumii de pe forța armelor pe  forța informațiilor. Progresul tehnologic a înlesnit din plin această glisare dinspre capacitatea de distrugere brută spre intelligence, metodele de spionare bazate pe sateliți și pe nanotehnologii atingând în prezent niște performanțe care îi uluiesc chiar și pe futurologi, deși ceea ce le-a fost făcut cunoscut lor și publicului larg nu reprezintă nici măcar 1% din extraordinara capacitate operațională reală a acestor metode. (more…)
continuare...
Editoriale

Cramponarea de Kovesi – sindromul Romaniei decapitate

  Laura Kovesi a fost propusă României ca o formă de energie salvatoare. Ca un medicament miraculos pentru o boală, până atunci, fără leac. Va stârpi corupția - ne spuneau îmbujorați promotorii ei. Va termina cu hoția, cu metehnele trecutului și va transforma România într-un stat sănătos. Într-un stat modern. Într-un stat respectat. Ce noroc, ce blagoslovire, ce ardere de etape, ce cucerire! (more…)
continuare...
Editoriale

Un presedinte cam palid

  Fără zâmbet pe chip, cu colțurile gurii atârnând ațos spre bărbie, cu buze decolorate și cearcăne ca la un machiaj de îmbătrânire forțată, domnul Klaus Iohannis mi s-a părut ieri seară, când a nunțat că nu o va demite pe Kovesi, un președinte copleșit de propria lașitate și de presentimente negre. Cramponarea de Kovesi e o forma de boală a națiunii. Faptul că nu putem, nu avem curajul, nu avem determinarea să îndepărtăm un rău atât de mare din organismul nostru dă măsura bolii de care suferim. Și această boală, iată, a ajuns să se vadă și pe chipul celui mai puternic român, pe chipul președintelui țării. Ieri a fost livid și mai strâns ca niciodată în hățuri. Devitalizat, liniar, redus dramatic la un simplu executant, i s-a refuzat chiar dreptul la maimuțărelile personale cu care ne obișnuise în rarele sale ieșiri publice pentru a părea, cât de cât,…
continuare...
Editoriale

Fanatismul si fascismul nu au in comun doar rima

  Motto: Spre ruşinea omenirii, fanaticii au prea mult entuziasm, iar înţelepţii n-au deloc. Voltaire   Cât de bine este ilustrat aforismul lui Voltaire de „rezistenții” noștri haștagieni. O energie debordanță, iscată nu de vreun foc lăuntric înălțător ci de adrenalina urii, pângăritoare. Fanatismul și fascismul sunt ca oul și găina. Unul îl naște pe celălalt, prin rotație, iar dilema primordialității devine, din exterior, atât de acaparatoare, încât mută în pâcla derizoriului caracterul lor profund monstruos. (more…)
continuare...