Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Scris pe data de 07.07.2010

De când lumea, curvele de vocaţie s-au bucurat de mai multă înţelegere decât cele de conjunctură. Reversul armonizator este insă că, pentru rafinaţi, delicatese au fost mereu considerate ultimele.

Nu l-aş suspecta  pe dl. Băsescu de prea mult rafinament dar, performanţa sa de a strange într-un buchet spectaculos câţiva intelectuali “delicatese” şi de a le induce acestora, prin abile pase iluzionistice, elanul de a se metamorfoza liber consimţit din buchet artistic în pămătuf domestic pentru toaletarea părţilor sale intime, mai ales pe vremuri de deranjamente stomacale, merită semnalată.

Alături de Patapievici şi Cărtărescu, în buchetul pămătuf s-a evidenţiat prin efectele sale dulceag – dezodorizante şi Gabriel Liiceanu, în scene antologice precum aceea a acceptării cu un zâmbet oleaginos a înaltei autocritici prezidenţiale cum că şcoala românească produce tâmpiţi.

Când un “filozof”, un “gânditor”, “nu înţelege să-şi cauterizeze simţul etic” (ci şi-l extirpează, de-a dreptul, pentru a deveni compatibil cu impostura diriguitoare), când pariul său “este unul al moralităţii asediate” (de “lichele” precum Doina Cornea, Octavian Paler etc.), pariu subminat din interior de adoraţia acestuia pentru un idol vudu, aproape că nu te mai poţi concentra la opera sa.

 “Cei inadaptabili trebuie să dea într-o lume direcţia mişcării şi a cristalizaţiunii, nu canalia moale şi compatibilă ca ceara” – spune Petru Creţia.

Atât aş mai întreba: vi se pare că domnul Liiceanu, cel de azi, ar fi “inadaptabilul” … sau cine din fraza de mai sus?

Contele de Saint GermainEditoriale  Scris pe data de 07.07.2010 De când lumea, curvele de vocaţie s-au bucurat de mai multă înţelegere decât cele de conjunctură. Reversul armonizator este insă că, pentru rafinaţi, delicatese au fost mereu considerate ultimele. Nu l-aş suspecta  pe dl. Băsescu de prea mult rafinament dar, performanţa sa de a strange într-un...Blog politic si polemic