Scorul acestui articol
[Total: 222 voturi. Media: 4.8]
Să nu credeți că, în materie de numiri în posturi importante din străinătate, metodele statului român de-acum s-au schimbat prea mult față de perioada Ceaușescu. Așa cum Traian Băsescu a fost propus și susținut la Anvers pentru că era omul securității ceaușiste, tot astfel Dacian Cioloș a fost propus Comisar European de administrația Băsescu pentru că era omul serviciilor secrete ale regimului. Astfel de personaje au întotdeauna pe lângă funcţia oficială, cea de pe hârtie, şi o sarcină informativă sub acoperire, despre care toţi ştiu dar nimeni nu vorbeşte. A trebuit să fac aceste precizări pentru a stabili clar un punct de plecare fulminantei cariere administrative a „tehnocratului” Cioloş.

Reforma majoră pe care Klaus Johannis a anunțat-o ca pivot al programului său de modernizare a țării a fost formulată în termeni fără echivoc: „schimbarea din temelii a clasei politice românești”. „Sistemul” a îmbrățișat cu entuziasm ideea. Pentru o astfel de primenire, care avea să întâmpine o rezistenţă acerbă din partea celor vizați a fi scoși din scenă, era nevoie de o mână forte. Adică de instituțiile dure ale statului, singurele antrenate să manipuleze, să amăgească și, la nevoie, să bage mulțimi în sperieți şi politicieni la închisoare.

După primele mișcări, planul pus la cale de sistem a putut fi decriptat în liniile sale de forţă: evacuarea cu orice preț și prin orice mijloace, din prim-planul vieții politice românești, a partidelor considerate ca fiind principalele promotoare și practicante ale marii corupții (aici ținta preferată devenind PSD) și instalarea în locul lor a unei clase politice noi, cu alte partide, cu oameni proaspeți și mai puțin predispuși corupției.

Un plan cinic, dacă privim spre metodele necesare punerii lui în aplicare, un plan din categoria „scopul scuză mijloacele”.  Generos pentru ţară dar, în egală măsură, utopic, dacă îţi propui să-l aplici cu mijloace exclusiv democratice.  Iar guvernanţii noştri au priceput asta din prima şi, pentru a-l ajuta să devină realist, au convenit tacit că, din când în când, mai pot lăsa democraţia să aştepte în anticameră până când rezolvă ei, cum ştiu mai bine, problemele delicate ale acestei reforme.  Destule evenimente, în ultima perioadă, ne-au demonstrat chiar un exces de zel în folosirea acestui tip de compromis. În îngrijorător de multe cazuri comportamentul democratic al instituţiilor de forţă nu doar că a fost, temporar, suspendat,  însă, literalmente, democraţia a fost călcată în picioare.

În primul rând pentru că planul amintit s-a bazat pe abuzuri grosolane. Folosirea justiției ca instrument major de eliminare a unor politicieni luați la țintă, prin întocmirea unor dosare aberante, bazate pe acuzații cusute cu ață albă, a reprezentat, poate, principalul abuz. Dar nu singurul. Străzii, de exemplu, i s-a dat un rol important în nesocotirea majorităţilor. Prin folosirea facebook-ului ca agent mobilizator și manipulator, s-a reușit scoaterea la proteste a unor mulțimi destul de numeroase atunci când le priveai  la televizor dar minoritare până la nesemnificativ în raport cu procentele reale ale ţării electoare. Totuși, prin astfel de mașinațiuni, a fost schimbat un guvern legitim cu unul așa zis tehnocrat. Format din oameni pe care nu i-a votat nimeni, aduși de nicăieri şi, pe deasupra, incompetenţi ca … noaptea.

Acum, să mă întorc la Dacian Cioloş. V-aţi întrebat cum se face că, imediat după protestele de la „Colectiv” şi demisia lui Ponta, Traian Băsescu anunţa, ca sigur, că Dacian Cioloş va fi noul prim – ministru? Erau acele zilei când Klaus Johannis mima consultarea populară şi ne dădea de înţeles că a declanşat un vast proces de căutare a unui candidat de prim ministru care să corespundă portretului robot indicat de tinerii frumoşi şi liberi din stradă. Noul preşedinte se făcea că stă cu urechea aplecată la popor în timp ce vechiul preşedinte ne asigura că hotărârea lui Johannis e deja luată şi că tot ce întreprinde acesta e un stângaci joc de glezne, la comandă, menit doar a masca cine şi cum l-a impus, în realitate,  pe noul prim ministru.

Eu îmi amintesc perfect acele momente, când am şi scris negru pe alb că nu e vorba de o selecţie făcută de preşedinte ci de un nume ce nu poate fi negociat, primit de acesta, în plic, de la servicii.

De unde ştia Traian Băsescu faptul că Cioloş şi nu altcineva va fi succesorul lui Ponta?  De la sistemul pe care îl condusese 10 ani şi care avea întotdeauna pregătiţi înlocuitori „de nădejde” pentru funcţiile cheie din stat. Naivii care l-au crezut pe Johannis că se dă de ceasul morţii pentru a găsi un tehnocrat pe gustul celor 10 000 de protestatari din Bucureşti, că acesta, sânge proaspăt, va fi selectat în urma consultărilor cu societatea civilă, au primit, de fapt, o conservă. Pusă bine la păstrare de strategii din umbră ai acestei ţări, încă din mandatul lui Traian Băsescu.

Faptele ulterioare m-au confirmat pe deplin. „Conserva” Cioloş a fost activată! Iar una dintre primele sale vizite, după nominalizare, s-a petrecut la Traian Băsescu. Vi se pare ciudat? Mie, deloc! Lui Traian Băsescu, un ex care la acel moment nu mai reprezenta nimic oficial, trebuia să i se prezinte onorul. Chestie de protocol şi ierarhii militare.

Cioloş nu a fost instalat de „sistem” la Palatul Victoria ca să-şi valorifice competenţele ci ca să execute misiuni. Întocmai şi la timp! Cu o jumătate dintre miniştri impuşi de SRI şi cealaltă jumătate impuşi de SIE, Cioloş a girat (şi încă girează) un experiment pe care marii jucători externi au pariat la greu: ruinarea României şi scoaterea ei la mezat, pentru un preţ de nimic.

Se doresc argumente? Mă rezum la două, poate nu cele mai semnificative dar, cu siguranţă, de mare stridenţă: doi miniştri din guvernul Cioloş şi faptele lor.

Cristian Ghinea, Ministrul Fondurilor Europene: zero absorbţie fonduri europene, vax – albina aport pentru ţărişoară. În schimb gălăgios, arogant, cu un background clarificator în privinţa stăpânilor din colecţie: cunilingus-ist băsist în perioada 2005 – 2014, ONG-ist sorosist de mare succes viager, fan al Monicăi Macovei până la profunzimi de efuziuni materne, înghiţit de Dacian Cioloş în guvern la pachet cu alte vomitive transmise prin ordin de zi pe unitate.

Raluca Prună, Ministrul Justiţiei: campioana gafelor şi regina halatelor de baie flauşate arborate pe treptele  instituţiilor de stat. Ce declară, recent, domnul Cioloş, despre cea care nesocoteşte drepturile omului, îi minte pe judecătorii de la CEDO, este huiduită sincron şi de magistraţi şi de gardienii din penitenciare, şi de deţinuţi şi de Parlamentul României? Citez: “Eu cu doamna ministru Pruna am lucrat bine. E o persoana onesta, care e directa, probabil cateodata prea directa. Nu are experienta politica, dar are onestitate si isi foloseste experienta profesionala cat mai bine in ceea ce face.”

Care experienţă profesională? De obscură traducătoare la Bruxelles şi obedientă asistentă a Monicăi Macovei? Care onestă (de două ori în 3 rânduri de scuze ale premierului)? Onestă că minte natural? Sau onestă că minte grosolan  („60 de foști magistrați au pensii de un miliard de lei vechi pe lună”)? Ce să zică şi Dacian Cioloş dacă cei care o susţin pe Raluca Prună sunt mai mari în grad decât el? Zice şi el ce i se permite: “Eu cu doamna ministru Pruna am lucrat bine”.

Acesta este premierul de care ţara, zice-se, are nevoie! Pentru susţinerea căruia, în tentativa de a obţine un  nou mandat, se calcă pe picioare Alina Gorghiu şi Nicuşor Dan.

Vreau să o spun clar, pe înţelesul tuturor: Dacian Cioloş este premierul serviciilor secrete. În cazul unui vot popular nu l-ar vota nici dracu’. S-ar face de râs. Pentru românul statistic, acest ins al nimănui nu contează. Românului statistic îi e indiferent ca persoană, pentru că nu are identitate politică. Tocmai de aceea domnul Cioloş refuză cu obstinaţie să intre într-un partid. Varianta de succes pentru el este doar numirea directă. Cei din spatele lui, cu epoleţii şi sforile, au însă o problemă: chiar şi ca apolitic, Dacian Cioloş are nevoie, fiind an electoral, de o locomotivă care să îl propulseze. PNL, cel vizat iniţial pentru acest rol, exersează însă de zor, în ultima vreme, cascadorii sinucigaşe, cum ar fi căderea în picaj. Şi atunci, mai rămâne ca variantă de avarie, USR.

Acest USR care, cu voia sau fără voia lui Nicuşor Dan, a devenit vehiculul politic principal în care serviciile secrete îşi pun toată nădejdea. Îl infiltrează din greu, îl susţin din umbră să-şi facă filiale prin ţară şi să strângă semnăturile necesare înscrierii la BEC, dezvoltă strategii mediatice prin care să obişnuiască opinia publică cu ideea unui 15% pentru acest partid care, cu două luni în urmă, era practic, inexistent.

Nu ştiu cât de conştient este Nicuşor Dan de înghiţirea partidului său de către servicii, însă faptul că declară pe unde apucă că USR îl va sprijini pe Dacian Cioloş pentru obţinerea unui nou mandat de premier nu face decât să servească acest partid pe tavă unor structuri şi interese oculte. Care, dacă planul le va reuşi, sau îl vor convinge apoi pe Nicuşor Dan să devină pionul lor ascultător sau vom afla, dintr-un dosar încropit la repezeală de procurorii DNA, că şi Nicuşor Dan este la fel de corupt ca întreaga clasă politică din care, nu?, acum face şi el parte.

Contele de Saint GermainEditorialeComisar european,Cristian Ghinea,Dacian Ciolos,Klaus Johannis,ministrul fondurilor europene,Monica Macovei,Nicusor Danservicii secrete,protestele de la Colectiv,Raluca Pruna ministrul justitiei,schimbarea clasei politice,scopul scuza mijloacele,tinerii frumosi si liberi,USR,Victor PontaSă nu credeți că, în materie de numiri în posturi importante din străinătate, metodele statului român de-acum s-au schimbat prea mult față de perioada Ceaușescu. Așa cum Traian Băsescu a fost propus și susținut la Anvers pentru că era omul securității ceaușiste, tot astfel Dacian Cioloș a fost propus...Blog politic si polemic