Scorul acestui articol
[Total: 3243 voturi. Media: 4.9]
 

Cazul Caracal a ajuns la DIICOT. Recunoaștere oficială că se investighează o răpire. Răpirea este indubitabilă. Poate crimă nu e, poate nici rețea de trafic de carne vie nu e, dar răpire sigur este.

Cum tot răpire a fost și în 2005, când trei ziariști români au fost luați ostatici în Irak.

La vremea respectivă Președintele României s-a implicat din primul moment în rezolvarea crizei. A constituit o celulă de criză pe care a coordonat-o personal, a comunicat zilnic țării despre mersul operațiunii, iar la sfârșit, când cei trei au fost aduși cu bine în țară, a precizat că ”operațiunea de eliberare a ziariștilor a fost executată sută la sută de serviciile de informații ale statului român, într-o excelentă colaborare între Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații și Direcția Generală de Informații a Apărării“.

Nu sunt nici pe departe un susținător al lui Traian Băsescu dar, în acel caz, a procedat ca un adevărat președinte, căruia îi pasă  de conaționalii săi aflați în pericol și care încearcă tot ce poate pentru a-i salva.

În zilele acestea, de când cu dispariția Alexandrei și bâjbâielile mai mult decât dubioase ale autorităților statului în jurul lui Gheorghe Dincă și a casei lui horror, președintele Iohannis pare a fi plecat pe o altă planetă. De unde nu poate acționa, comunica, nu poate face nimic util în scandalul care a dat țara peste cap.

În afară de două comunicate spălăcite, în care s-a remarcat prin obișnuitul atac la guvern și o privire sumbră purtată pe deasupra camerelor de luat vederi, Președintele României a excelat prin absență și neimplicare.

Tăcerea aceasta, într-o astfel de criză, este mai mult decât grăitoare!

Distanța dintre Caracal și Deveselu este de 8 km. Fără dubii, zona fiind de importanță militară excepțională, este împânzită de agenți ai tuturor rețelelor de informații române și americane (cel puțin). Ce intră, printre altele, în fișa postului acestor agenți? Cu siguranță identificarea și controlarea tuturor activităților de crimă organizată din vecinătatea obiectivului lor militar.

La întrebarea “știu aceste servicii secrete despre tot ce mișcă în Caracal în materie de proxenetism și trafic de ființe vii?” nu există decât un răspuns: CU CERTITUDINE, ÎN AMĂNUNT!!!

Plecând de la această indubitabilă realitate, devine o axiomă a oricărui raționament serios asupra răpirilor și disparițiilor din Caracal că eroii interlopi ai acestor evenimente erau binecunoscuți, cu toate ramificațiile lor, de către serviciile secrete acționând în zonă.

Atunci, de ce președintele Iohannis, primul beneficiar al informațiilor sensibile venind de la aceste servicii, în loc să formeze o celulă de criză pentru a încerca să salveze viața Alexandrei (prima urgență dintr-un lanț lung de acțiuni imperative) a preferat să se întindă pe burtă și să se fofileze reptilian  printre așteptările și speranțele românilor?

Pasivitatea președintelui devine cu atât mai suspectă (și mai grăitoare) cu cât o intervenție a sa în forță, încununată de succes, i-ar fi adus extrem de multe puncte electorale pentru alegerile prezidențiale care se apropie.

Neimplicarea lui Klaus Iohannis, cu toate forțele și resursele sale instituționale, în dosarul Caracal, nu poate fi explicată prin tradiționalul lui tembelism. Emoția populară iscată de acest caz este uriasă, iar efectele pe care această emoție le poate genera pot ușor scăpa de sub control.

Cu certitudine, Klaus Iohannis a fost informat de toate serviciile secrete românești, din chiar ziua izbucnirii scandalului, asupra încrengăturilor și uriașelor interese oculte ce se ascund în spatele răpirii și dispariției Alexandrei. Alexandra nu era nici pe departe un caz izolat. Aflarea adevărului despre ea, despre Luiza, despre atâtea alte adolescente dispărute fără urmă cam în același areal, putea arunca în aer toată stabilitatea statului român.

Cu certitudine că, dacă Klaus Iohannis nu a întreprins nimic ce depindea de el pentru salvarea Alexandrei și aflarea adevărului, avem de-a face cu o tentativă de mușamalizare.

Nu știu până la ce vârfuri ale statului român ar fi ajuns devastatoarea undă de șoc a adevărului (dacă acesta ar fi fost descoperit), dar un lucru e clar: nu s-ar fi oprit doar la PSD, ori la guvern, ori la Primul Ministru. Căci atunci ar fi fost lăsată să culce la pământ pe toți vinovații, tot ce întâlnea în cale, până la capăt.  Distrugerea din temelii a PSD este doar marele obiectiv de țară al lui Klaus Iohannis și al susținătorilor săi.

Devastatoarea undă de șoc a adevărului ar fi lovit mai departe de PSD: poate în vârfurile procuraturii, ori ale serviciilor secrete ori, poate, chiar în Klaus Iohannis. De aceea trebuia totul mușamalizat!

Nu știe SRI de interlopii din Caracal sau de afacerile de milioane de euro din România ale fiicei lui Gheorghe Dincă? Nu știe SRI de vilele cumpărate de la interlopi de procurorul Popescu ori de alți șefi locali de instituții?

Nu știe SIE de rețelele transfrontaliere de carne vie alimentate din România? Sau de afacerile dubioase în care a fost implicată în Italia fata lui Dincă?

Hai să fim serioși! Cred că tot ce s-a întâmplat cu Alexandra miercuri și joi s-a știut la Cotroceni încă de vineri dimineață. Cu lux de amănunte. Și în acel anturaj, de discreție totală, s-a hotărât declanșarea bramburelii care a urmat, cu contradicții cu tras de timp, cu intoxicări. Pentru a se găsi varianta cea mai avantajoasă pentru ei. Variantă care încearcă să ni se bage pe gât acum: cu lupul singuratic, cu asasinul în serie care face totul de capul lui, cu o incendiere a unui trup uman pe care toți specialiștii  o consideră imposibil de realizat în acele condiții și într-un timp atât de scurt, cu niște rezultate de la IML date cu o precizie care o determină pe Ministrul Justiției să anunțe oficial familia Alexandrei de decesul acesteia etc.!

Înseamnă că e groasă! Groasă rău de tot, din moment ce-și dau mâna atâtea forțe să încropească prestidigitația secolului. Dispariția unui caz exploziv.

Eu cred că nu este deloc exclus ca tot acest scandal să fie un scenariu de import avându-l ca țintă finală  pe Klaus Iohannis. În contradictoriu cu Germania, care îl vrea cu orice preț președinte al României pentru încă un mandat, există alte țări puternice în lume care se străduiesc să dejoace un astfel de plan.

Dacă, într-adevăr, terminațiile acestui scandal ajung într-un fel sau altul până la Cotroceni, nimic nu-I va împiedica pe cei care dețin dovezi în acest sens să le folosească în cele mai inventive și neașteptate moduri pentru a-și atinge scopul.

Veți vedea!

Vom vedea!

http://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/08/Caracal-2-500x271.jpghttp://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/08/Caracal-2-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeCaracal Deveselu,fiica lui Gheorghe Dinca,Klaus Iohannis,Klaus Iohannis musamalizeazarapirea Alexandrei,proxenetism,retele de trafic uman,vila procurorului Popescu  Cazul Caracal a ajuns la DIICOT. Recunoaștere oficială că se investighează o răpire. Răpirea este indubitabilă. Poate crimă nu e, poate nici rețea de trafic de carne vie nu e, dar răpire sigur este. Cum tot răpire a fost și în 2005, când trei ziariști români au fost luați ostatici...Blog politic si polemic