Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Comentariu cenzurat de Evenimentul Zilei

 

O caracteristică a revoltei din aceste zile este ura.  O ură nemaiântâlnită după decembrie „™89 la ieșirile în stradă ale românilor. Sentimentul dominant al celor din piață, fluidul care-i unește, peste diferențe și preferințe, este ura. Ura față de un om. Trebuie să fii acolo ca să înțelegeți acest lucru, mai ales că totul se menține pașnic, ceea ce poate părea paradoxal. Să vezi cum crește brusc energia atunci când scandările au un conținut  de pedeapsă extremă.”Du-te Băsescu după Ceaușescu” sau „La pușcărie, Băsescu la pușcărie”, sunt adevărate droguri ce electrizează mulțimea și-I dă forța de a rămâne și continua, indiferent de vreme și de amenințările jandarmilor.

Și alegoriile ce insoțesc protestul sunt inspirate de ură.  Un sicriu pe care scrie „Băsescu, Boc, Guvernul”, este plimbat ca la funeralii, și lumea ovaționează ducerea lui simbolică la groapă. Ritualul este  completat cu lumânări, colive și, ca într-un film suprarealist, cu o jubilație generală. Ieri a apărut și o tigvă (ghiciți a cui?),însângerată și trasă în  țeapă. Bașca numeroasele fotografii, postere, desene de mână, cu Băsescu în zeghe, după gratii.

Mie, trebuie să mărturisesc, această descoperire că ura este catalizatorul general al demonstranților, mi-a dat un fior. Chiar dacă ea este îndreptată împotriva persoanei pe care o detest cel mai mult după Ceaușescu.

Mă întreb: oare Traian Băsescu își dă seama că, pe lângă  această ură devastatoare a maselor,  cererile și penalizările opoziției politice sunt infinit mai îngăduitoare cu el? Dacă celebrul său instinct de conservare nu a fost total paralizat de panică (sau de intoxicările serviciilor), ar trebui  să realizeze că răul cel mai mic pentru domnia sa, în acest moment, ar fi să se dea pe mâna opoziției și nu a maselor dezlănțuite. Să pună la dispoziția opoziției, imediat, cât se mai poate, acceptul său și pârghiile pentru organizarea de anticipate.  Altfel va fi prea târziu.

Citesc comentariile unora dintre intelectualii lui Băsescu, din presa aservită acestuia. Las deoparte grețoasa lor obediență și mă gândesc că acești oameni, învățati să mintă necondiționat pentru stipendiatorul lor, îi fac acum un mare deserviciu acestuia susținând, în pofida tuturor semnalelor și datelor obiective din teren, că protestele se vor stinge de la sine, că numărul protestatarilor nu crește și că, chiar dacă mitingurile vor continua, ele nu au cum să-l dea jos pe Băsescu.

Să recapitulăm:

a)      după nici o săptămână, numărul participanților la protest in întreaga țară a crescut de la 4000 (joia trecută la Târgu „“ Mureș)  până la 25000 ieri, marți, ziua reîntoarcerii lui Arafat în Guvern. Cel mai grăitor este însă saltul numeric produs într-o singură zi (de alaltăieri până ieri) când, conform datelor de la Jandarmerie (extrem de „¦ prudente, ca să nu le spun altfel) s-a trecut de la 11500 de participanți la 25000 de participanți pe plan național;

b)      la nivelul orașelor în care se protestează, de la un singur oraș în prima zi, numărul a crescut accelerat, ajungând  luni la 45 de orașe și marți (ieri) la 62 de orașe!

Pe lângă aceste realități, cuantificabile în cea mai elementară aritmetică și, tocmai de aceea, de neatacat, mai există o a doua categorie de efecte ale prelungirii și amplificării mitingurilor: alăturările și dezertările.

Cu fiecare zi în plus de viguroase scandări  ale opozanților din piață, de pasivitate a guvernului și, mai ales, de tăcere lașă a președintelui, percepția generală de țară neguvernată, de corabie intrată în derivă și părăsită de echipaj, produce efecte de repoziționare.

Mișcării de protest i se alătură studenții (București, Timișoara), sindicatele (5 la număr), patronatele, alte structuri și organizații profesionale până acum  pasive ori tacit complice cu puterea. Vor începe și dezertările din tabăra puterii. Când corabia se scufundă, șobolanii o iau la goană.

Mă aștept, și incă foarte curând, ca UDMR-ul să găsească un pretext pentru a-și juca, până nu e prea târziu, cartea continuității la putere prin trecerea urgentă de partea actualei opoziții. Altfel, în câteva zile,  balanța se va înclina atât de mult  încât nimeni nu va mai avea nevoie de ei.

Au inceput să fie anunțate și greve generale. S-a declanșat un efect de domino pe care nu-l văd oprit de actualii guvernanți, aleși să fie obedienți și șantajabili, nu competenți și credibili.

Când combustia revoltei este ura, ura unei țări împotriva unui om, nu mai funcționează ca factor de destructurare  nici diabolizarea opoziției, nici dosare fabricate pentru compromiterea lui Porumbacu sau a Micului Titulescu și, nici măcar, suta de lei promisă, cu disperare, participanților.

Sper, măcar, la mintea de pe urmă a lui Băsescu. Sper să nu-i treacă prin cap să se folosească și de serviciile armatei conduse de Oprea, pentru a arunca România într-o a doua mineriadă.

Azi e o nouă seară. Mai vedem și mai discutăm.

Contele de Saint GermainEditorialeArafat,Basescu,Boc,Ceausescu,jandarmerie,UDMR,uraComentariu cenzurat de Evenimentul Zilei   O caracteristică a revoltei din aceste zile este ura.  O ură nemaiântâlnită după decembrie '™89 la ieșirile în stradă ale românilor. Sentimentul dominant al celor din piață, fluidul care-i unește, peste diferențe și preferințe, este ura. Ura față de un om. Trebuie să fii acolo...Blog politic si polemic