Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Surprins și emoționat de propria capacitate de a mai ține un discurs după 12 zile de mutilantă tăcere, Traian Băsescu a lăcrimat din nou. Vocea i-a tremurat, cuvintele l-au înecat, momentul a fost ca de reconstituire istorică, mixând fragmente și idei din ultimele discursuri ale lui Ceaușescu, cu expirate culpabilizări din arsenalul bolșevic. Parcă Lenin însuși s-ar fi ridicat pentru o clipă din sarcofag să-l inspire. Evocarea lui Ion Iliescu și a lui Vladimir Voronin s-a dorit a fi un adânc plonjeu în conștiința protestatarilor, presupusă de vorbitor încă sub gravă avarie comunistă.  În fapt, nu a fost altceva decât o nouă dovadă că TB nu înțelege, refuză să accepte, realitatea poporului pe care îl conduce ca și cum l-ar stăpâni, el preferând acestei realități dure o realitate de marihuana care, între două somnuri de noapte, să îl amăgească cu un euforic delir de zi.

Cred că e treabă de psihiatru să interpreteze forma în care afectivitatea l-a copleșit ieri pe TB și, mai ales, stimulii ideatici care au ridicat-o la o astfel de cotă de expresivitate. Eu unul, am sesizat că prima oară când l-a înecat plânsul, aseară, a fost momentul pomenirii lui Ion Iliescu pe masa de operație. A fost o reeditare a momentului „Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu” din preziua ultimelor prezidențiale când, identic, un val de emoție lacrimală a președintelui care-și pierduse orice speranță a transformat scena într-una antologică.

Dacă impresia mea e corectă privind această similitudine de reacții atunci, aseară, TB a exprimat exasperare și neputință.

Din substanța discursului, atâta câtă a fost ea, am reținut accentul repetat pe care TB l-a pus pe dificultatea misiunii noului ministru de externe, pe necesitatea ca acesta să reabiliteze, cu argumente convingătoare, imaginea României în străinătate, încrederea în România. De unde deducem că și imaginea și încrederea în TB au fost serios zdruncinate pe plan internațional de aceste proteste, că TB a primit semnale cât se poate de îngrijorătoare pentru el și guvernul lui, nicidecum mesaje de susținere. Se pare că, până la urmă, cancelariile europene au înțeles și ele, din scandările preferate ale pieței, că România sub TB este în pericol de a pune democrația între paranteze.

TB i-a promis noului ministru de externe tot sprijinul său pentru îmbunarea străinătății, ceea ce mă face să cred că planul de supraviețuire personală, în care nici el nu prea mai crede, include și gesturi care să demonstreze că profilul de dictator pe care i l-au făcut opoziția și strada ar fi neîntemeiat.

Să ne oprim însă asupra ultimei fraze a discursului: „Domnule ministru Diaconescu, aveti o misiune grea, si sper ca cele ce voi clarifica in interventia mea de maine, cu romanii, sa va poata fi un suport”.

Oare ce ar putea să-l ajute pe Diaconescu în tratativele sale diplomatice? Un Băsescu inflexibil, surd la solicitările străzii, ridicând astfel și mai mult tensiunea socială, sau un Băsescu moderat, echilibrat, încercând să dea și protestatarilor satisfacția că măcar una dintre primele lor trei revendicări a fost ascultată și îndeplinită?

Mie mi se pare clar că azi, Băsescu, va încerca să facă o mișcare în direcția recâștigării poporului, nu radicalizării lui.

De demisia sa nu cred că poate fi vorba.

Să demită guvernul Boc reprezintă o soluție la care se gândește de mult, doar că, dacă asta ar fi avut în minte, la ce i-ar mai fi folosit să organizeze ceremonia de ieri cu investirea lui Diaconescu?

Părerea mea este că azi TB va cere guvernului să-și retragă proiectul de lege privind comasarea alegerilor, revenind la calendarul inițial al acestora, cu prima parte în iunie, ceea ce ar dezamorsa în bună măsură și energica solicitare populară privind alegeri anticipate.

Și pentru ca inițiativa lui de renunțare la comasate să câștige în eroism, să aibă forța de a mai intoarce  o dată, sentimentele românilor naivi și creduli, ea va veni pe fondul acceptării, prealabile, de către Curtea Constituțională, a legii comasării alegerilor.

Contele de Saint GermainEditorialealegeri comasate,Basescu,Ceausescu,Curtea Constitutionala,Diaconescu,Dinu Patriciu,Lenin,VoroninSurprins și emoționat de propria capacitate de a mai ține un discurs după 12 zile de mutilantă tăcere, Traian Băsescu a lăcrimat din nou. Vocea i-a tremurat, cuvintele l-au înecat, momentul a fost ca de reconstituire istorică, mixând fragmente și idei din ultimele discursuri ale lui Ceaușescu, cu expirate...Blog politic si polemic