Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Însușirea de a resimți umilința este precum însușirea de a avea ureche muzicală. Nu toți oamenii o primesc la naștere. În plus, când nu o ai se observă imediat. Că nu e om să nu fi fost supus jignirii măcar o dată, așa cum nu e om să nu fi fredonat o melodie, făcându-i pe alții, în anumite cazuri, să-și astupe urechile.

Vulnerabilitatea la umilință presupune delicatețe sufletească,  un prag al demnității individuale peste care, dacă permiți să se treacă, prima daună constatată este chiar avarierea relației tale cu tine.

Vi se pare, cumva, că Traian Băsescu se află într-un dureros conflict cu sine?  Că a suferit o fragmentare de personalitate prin care să se fi separat în el binele de rău, prin care latura sa de frecvență joasă să fie atenționată din când în când, chiar timid, de vibrațiile înalte ale unor precepte morale?

Acest personaj, turnat de natură într-o matrice de prădător, este victima propriei predestinări. El nu e capabil de armonie ci doar de discordie.  El nu știe a construi ci doar a distruge. El nu are sentimente ci doar instincte. Și tocmai aceste handicapuri, de care este conștient,  îl împing uneori spre improvizații de melodramă. Ba plânge, ba se declară umilit.

Umilit pe dracu”™!

Cum să crezi așa ceva unei vietăți care, pentru a simula o sensibilitate ce nu există, jelește în versuri la căpătâiul mamei moarte când aceasta este cât se poate de vie și sănătoasă?

Cum să crezi așa ceva unei brute care lovește peste față un copil („poate a spus ceva urât copilul, poate a jignit pe cineva””¦)  iar apoi se ascunde, ca un șobolan încolțit, în spatele pixelului albastru?

Cum să crezi așa ceva unui protector de hoți și lichele (Anastase, Oprea, „¦) care, în schimb, jignește cu voluptate oameni respectabili (Regele Mihai, doctorul Arafat)?

Tot ce întreprinde această minte în derivă este efect de cocteil cu alcool și barbiturice.

Iese din politică a doua zi după ce i se termină mandatul?  Sigur că da. Exact cum a demisionat în secunda următoare suspendarii de catre parlament.

Unii mă acuză că sunt obsedat de Băsescu.  Au dreptate.  Eu cred că puterea actuală nu este un monstru policefal ci doar un alt fel de gorgonă, o caracatiță, e drept, monstruoasă, dar cu un singur cap. De aceea îmi place mitul lui Perseu.

Contele de Saint GermainEditorialecaracatita,doctorul Arafat,Gabriel Oprea,meduza,Perseu,regele Mihai,Roberta Anastase,Traian Basescu,umilitÎnsușirea de a resimți umilința este precum însușirea de a avea ureche muzicală. Nu toți oamenii o primesc la naștere. În plus, când nu o ai se observă imediat. Că nu e om să nu fi fost supus jignirii măcar o dată, așa cum nu e om să nu...Blog politic si polemic