Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

 

Pragmatismul politic al marilor puteri (SUA, Germania) a fost cel care l-a menținut anul trecut pe Traian Băsescu la Cotroceni. S-a văzut clar că aceste democrații, servite ca pildă, au închis ochii fără jenă la abuzurile unui autocrat cu reflexe securistoide, dintr-o țară pe care o tratau ca pe un obiect de inventar;  și tot ele au sfidat – cu cinismul propriu pahidermelor ce nu au a da socoteală speciilor mici când vine vorba de interesul propriu – voința a 7,5 milioane de amărâți idealiști porniți în căutarea unei rătăcite demnități naționale. https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-includes/js/tinymce/plugins/wordpress/img/trans.gif

Noi ne dădeam de ceasul morții că acești dulăi făloși, farurile călăuzitoare ale lumii civilizate spre râvnita emancipare, sunt atât de imbecili încât se lasă prostiți pe față de o mâță răpciugoasă – Monica Macovei – și de un cotoi zburlit de sminteală – Traian Băsescu, și cad în capcana pentru tiriplici fără minte a loviturii de stat.  Când de fapt ei singuri, marii jucători strategici, își aleseseră rolul de imbecili de conjunctură pentru a-și camufla adevăratul chip de robocopi, de cyborgi guvernați de programe reci și nu de înfocate principii morale.

În 2012 l-au susținut pe Traian Băsescu pentru că acesta era util americanilor în derularea unor manevre oculte clasificate la „strict secret”Â  și era util liderilor UE ca să asigure suportul României pentru politicile PPE, partidul care i-a propulsat acolo pe Barosso, Van Rompuy, Redding. În plus, toată succesiunea de evenimente cu suspendarea si demiterea prin referendum a lui Băsescu se derulase atât de rapid încât aceste super-puteri, de regulă pregătite cu planuri de rezervă pentru situații neprevăzute, s-au trezit brusc descoperite. Aveau nevoie de un răgaz pentru a se replia, pentru a închide cercuri și a șterge urme, și atunci l-au luat in brațe pe Băsescu chiar cu riscul de a visa, o vreme, încolăciri de boa constrictor pe conștiință.

Acum, gata. Același pragmatism politic, care cu un an în urmă îl lipise ca un magnet pe Băsescu de catodul jilțului de la Cotroceni, și-a schimbat, după mersul istoriei, polaritatea. Și ascultătoarea Americă dar și ascultata Europă au purces la actualizarea setărilor, se recablează la România anilor ce vin. În fața lui Ponta se deschid tot mai multe dintre ușile planetei, râvnite și inaccesibile până mai ieri, iar măsurile de securizare a potlogăriilor făcute de granzii lumii în complicitate cu Băsescu își consumă fazele finale. Proceduri specifice pentru epoca post Băsescu au fost deja inițiate, instrucțiunile lor de aplicare fiind transmise către executanți sârguincioși pe canale mai mult sau mai puțin diplomatice. România devine amețitor de iute scena unor repoziționări, ca în vârtejul căderii lui Ceaușescu, iar în noul relief politic arsura deșertică a regimului Băsescu se transformă tot mai mult, cu fiecare lună ce ne apropie de decembrie 2014, din rană purulentă în cicatrice pilduitoare pentru urmași.

Rămas pe zi ce trece mai singur, Traian Băsescu trăiește drama marilor dictatori ai ultimelor decenii. Poporul îl urăște cu o înflăcărare oxigenată de fiecare săptămână ce-l apropie de izbăvitoarele alegeri prezidențiale. Străinătatea îl decuplează tot mai brutal de la sistemele ei de interes și protecție. Instituțiile interne pe care încă le mai controlează primesc, prin antene oficiale și oficioase, pulsul evenimentelor și coordonatele prăpastiei, tot mai apropiată, spre care gâfâie marfarul lor sinucigaș. Bagajele sunt făcute, trebuie ales doar momentul  oportun al saltului din mers în garnitura care circulă în sensul normalității, aproape uitată.

Ce să facă? La primul semn de slăbiciune ar fi sfâșiat instantaneu. De aceea încearcă, încă, păstrarea unor aparențe de forță. Este singura soluție de a amâna câteva zile, poate câteva săptămâni, fatidicele dezertări.

Că Europa și-a întors fața de la el a recunoscut-o singur, indirect, în două rânduri. Atunci când s-a stropșit la ea, aliatul cel mai răsfățat și săritor până deunăzi, în legătură cu respingerea proiectului Nabuco și atunci când a refuzat să-i primească, într-un protocol ce ținea de zestrea celor 7 ani de-acasă, pe prim-miniștrii țărilor din zona Centrală și de Est, prezenți la București pentru summitul cu China.

Nici în SUA nu mai poate pune bază domnul Băsescu. Primirea lui Ponta la Casa Albă a consfințit practic, în limbaj licuricesc, renunțarea țanțoșului unchi Tom la băloasa felație cotrocenistă. Așa se întâmplă cu curvele bătrâne: la sfârșit de carieră sunt sortite surghiunului în cea mai umilitoare dintre castități: aceea impusă împotriva propriei voințe, aceea cauzată de repulsia celor râvniți. Doar că pe americani Traian Băsescu nu-și permite să-i flituiască direct, ca pe europeni. Și atunci îi ciupește prin lenjeria FMI, la fereală, ca un anofel traficând ceva ce speră să fie malarie.

Președintele nostru ar fi putut să renunțe. Încă ar mai putea. Ar mai putea dar nu poate. Se vede cu ochiul liber, cu fiecare ieșire publică. El, stăpânitorul celorlalți, nu se poate stăpâni tocmai pe sine. Și de aceea perseverează în trufia propriei revărsări. Propriei deșănțări. Din viitură în viitură. Din derapaj în derapaj. Modelul Ceaușescu, modelul Saddam, modelul Gadhafi, nu-l ajută să deslușească rezultatul predestinat pe care toți îl văd în afara lui. Cât mai avea aliați cu trecere, se străduia să păstreze măcar aparențele. Acum, rămas pe cont propriu, s-a predat total freneziei distrugerii.

Blochează bugetul, blochează memorandumul cu FMI, dă pilde caragialești de legalitate, moralitate și coerență oratorică, în hohotele de consternare ale unei comunități internaționale care, copleșită de amestecul insolit de corupție și abuzuri numite ba Nana, ba CEC, ba Papici, ba Hăineală, nu mai înțelege dacă privește ceva real sau un Satyricon în montare suprarealistă.

Evoluția e galopantă. Acum câteva zile „matrafoxare” mi s-a părut un cuvând prea dur. Azi mi se pare prea moale. Dicționarele psihiatrice ne-ar putea ajuta cu încadrări potrivite?

Contele de Saint GermainEditorialeBarosso,Casa Alba,Ceausescu,CEC,FMI,Gadhafi,Germania,Haineala,matrafoxare,Monica Macovei,Nana,pahiderme,Papici,Ponta,PPE,Redding,Rompuy,Saddam Hussein,SUA,summitul cu China  Pragmatismul politic al marilor puteri (SUA, Germania) a fost cel care l-a menținut anul trecut pe Traian Băsescu la Cotroceni. S-a văzut clar că aceste democrații, servite ca pildă, au închis ochii fără jenă la abuzurile unui autocrat cu reflexe securistoide, dintr-o țară pe care o tratau ca pe...Blog politic si polemic