Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


(Acest comentariu nu a putut fi postat la forumul articolului lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat “Anti-melancolii”, deoarece forumul nu a functionat. Articolul poate fi citit accesand linkul  http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Anti-melancolii_7_433226676.html#commentsPage-1)

 

După ce in editorialul trecut a galopat jenant, în stil de marţoagă, ceea ce in limbaj hipic inseamna descalificare, astazi, stimulat de ştacheta inălţată la cote bestselleriene (şi nu salieriene) de Andrei Pleşu, Dinu Patriciu ne arată că ştie să ridice genunchiul şi să polemizeze ca un trăpaş pur sange. Aşa, da! Ne regăsim, după o scurtă rătăcire prin buruienile luatului gurii pe dinainte, in plin gen literar. La cat mai multe episoade!

 

Premise de spectacol există. Nici Patriciu nu e vreo cantitate neglijabilă să-l expediezi, superior, la diverse, nici Liiceanu vreun imaculat să nădăjduiască a fi absolvit din oficiu, fără replică. Să tacă nu poate, să conteste că s-ar fi pus in slujba lui Traian Băsescu e rizibil,  să nege că Traian Băsescu inseamnă “golănie”nu e credibil. Ce va face?

 

Cel mai prins intre focuri mi se pare, insa, Andrei Pleşu. A sperat, prin răspunsul de o “masculinitate” donchişotescă dat lui Dinu Patriciu, ca lucrurile să se oprească acolo. Şi-ar fi rezolvat astfel şi problema morală faţă de prietenul său şi pe cea de confort existenţial faţă de sine. Iată insă că n-a fost să fie aşa şi brusc este trezit buimac, în zorii zilei, de o manuşă de petrolist bătandu-i obrazul: “aici măcar sper că suntem de aceeaşi parte a baricadei”. In raport cu ce speră “Dinu” că sunt ei de aceeaşi parte a baricadei? Se freacă la ochi, nu-i vine să creadă: ei bine, in raport cu faptul că Liiceanu, “cu un ciudat şi paradoxal orgoliu nevertebrat, s-a pus in slujba golăniei”. Iată cum duşul rece il prinde pe “Andrei” incă in aşternuturi.

 

Superbă provocare la duel. Şi, din nou, de neevitat. Cu atat mai mult cu cat este intărită şi printr-un bombeu de incheiere in moalele spatelui: “Mi-ai spus odată că nu iţi poţi schimba prietenii la bătraneţe. E omenesc, e de inţeles. Aşa imi explic şi recitalul duminical de la televizor interpretat de Mozart alături de Salieri”.

 

Pariuri? Eu mizez pe o demisie de la Adevărul. Şi nu a lui Cartianu. Şi aş mai avansa o previziune: de data asta trompetele puterii vor reacţiona. După ce au lâncezit câteva săptămani in editoriale fără snagă propagandistică, fără aport de plusvaloare pentru partid şi stat, iată că a venit timpul ca alămurile de serviciu Cărtărescu, Mihăieş, Patapievici, TRU etc., sub bagheta manuită de zvacnitorul braţ votant al luiVoinescu – trombon, să se revigoreze şi să atace concertat,  pe aliniamentul Patriciu – moguli – anticomunism, intru apărarea colegului lor de angajare “in slujba golăniei”.

 

Există totuşi şi posibilitatea ca acest anunţat joc de artificii să rămană doar la nivelul scanteierilor de floretă de pană acum: apariţia peste noapte a unor evenimente care să monopolizeze prim-planul. Mă gandesc la Congresul UDMR, la şpaga din vămi sau la alte surprize pregătite in retortele veşnic bolborositoare ale laboratoarelor de la Cotroceni.

 

Vom vedea şi vom comenta.

 

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,anti-melancolii,Liiceanu,melancolii,Patriciu,Plesu,polemica,triunghi conjugal(Acest comentariu nu a putut fi postat la forumul articolului lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat 'Anti-melancolii', deoarece forumul nu a functionat. Articolul poate fi citit accesand linkul  http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Anti-melancolii_7_433226676.html#commentsPage-1)   După ce in editorialul trecut a galopat jenant, în stil de marţoagă, ceea ce in limbaj hipic inseamna descalificare, astazi, stimulat...Blog politic si polemic