Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


Traian Băsescu este, structural, un autoritarist. Chiar şi pe sine se conduce cu ucazuri viscerale, ce-i produc probleme nu de puţine ori finalizate cu deranjamente publice.

Reacţiile sale imprevizibile, incapacitatea de a accepta soluţia corectă atunci când ea intră în coliziune cu tenebrele unei firi de nestăpânit, îl fac de temut. Oamenii din jurul lui, mai toţi împliniţi deci având ce pierde, nu se încumetă să-i vrea binele atât de mult încât să-l corecteze ori să-l oprească de la fapte necugetate. Le e frică de represalii pentru crima de lesmajestate.  Când s-au găsit totuşi unii  să-şi depăşească această frică (Pleşu, Renate Webber), cleştele personalităţii lui paranoice i-a sugrumat până i-a extras şi ejectat afară.

Un astfel de om nu se va împăca vreodată cu o plasare de bunăvoie în afara puterii. Nici măcar cu o oprire a expansiunii propriei puteri, oricât de considerabilă ar fi aceasta la un moment dat.

Cine poate crede că TB, cât va fi preşedinte, va accepta, din înţelepciune politică, ori din alte raţiuni neimpuse să-şi strunească apetitul de subordonare a oricărei pârghii de control ce-i lipseşte, fie nu-l cunoaşte pe TB fie a greşit intrând pe blogul ăsta.

Cine poate crede că TB, la sfârşitul acestui mandat de preşedinte, va părăsi politica din proprie iniţiativă, asa cum îi place să declare pentru efecte speciale de scenă, este sau un optimist idealist sau unul care încă îl crede pe TB raţional şi cu simţul măsurii.

În toiul unor astfel de reflecţii mi-a apărut în faţă, ca o sincronicitate,  articolul din Dilema Veche semnat de Cristian Ghinea şi intitulat “Ce frumos rujează intelectualii porcul”. Un articol cu un titlu inspirat, în care, deşi se vorbeşte de Rusia recunoaştem România, deşi se vorbeşte de Putin, îl recunoaştem pe Băsescu.

Intelectualii lui Putin (păi ce credeaţi?!) au fundamentat ideologic şi terminologic pulsiunile dictatoriale ale favoritului lor susţinând că “democraţia defectă” de pe vremea lui Elţîn a evoluat spre o “democraţie suverană” în era Putin. Cam ceea ce s-a întâmplat şi la noi, “democraţia originală” a lui Ion Iliescu fiind înlocuită de TB cu o “democraţie autoritară”.

După ce Putin a reuşit, cu democraţia lui “suverană”, să  strivească presa şi opoziţia, a venit Medvedev  cu încununarea: “termenul de „democraţie suverană“ nu mai e la modă; democraţia nu are nevoie de adjective”.  La noi, Băsescu nu a ajuns chiar aşa departe dar a preluat din zbor ideile lui Putin şi se află acum în plină implementare a lor, scopul fiind acelaşi: zdrobirea presei libere şi a opoziţiei nedeghizate. După aia, dacă va ajunge, va umbla şi el la adjective.

Dar cea mai şocantă similitudine între, hai s-o spunem de-a dreptul, dictatura lui Putin şi dictatura lui Băsescu, rezultă din următorul fragment al articolului citat:

“Cel mai deprimant este cînd intelectualii iau o realitate aberantă şi o analizează, coafează, rujează şi aranjează, astfel încît să pară ceva măreţ. […] Cel mai interesant exemplu este teoria lui Simon Kordonsky, care a publicat în 2008 o carte despre societatea de status din Rusia. Explică cum Putin a reînviat şi dus la nivel de artă a guvernării sistemul de status (sau de castă) din fosta URSS, adică acel sistem prin care ai acces la resurse în funcţie de categoria căreia îi aparţii. Numai în primul mandat de preşedinte Putin a dat 140 de legi prin care anumite grupuri […] obţin acces la banii publici şi imunităţi speciale…”.

Oare ce altceva face guvernul BĂSESCU – boc de când s-a înscăunat, decât să îmbunătăţească până la perfecţiune sistemul de castă prin care se dă acces la resursele bugetare doar găştii portocalii, devenită între timp un adevărat nor de lăcuste nesăţioase.

În faţa atâtor idei şi practici preluate pe modelul chinezesc, fără copyright, de “anticomunistul”  Băsescu de la KGB-istul Putin, s-ar mai mira cineva dacă în reveriile sale de preşedinte ajuns întreg la sfârşitul celui de-al doilea mandat, domnul Băsescu s-ar vedea, precum maestrul său nedeclarat, prelungit oficial în funcţia de prim ministru pe care, neoficial, o deţine şi acum?

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,democratie suverana,Dilema Veche,modelul rusesc,pirat,PutinTraian Băsescu este, structural, un autoritarist. Chiar şi pe sine se conduce cu ucazuri viscerale, ce-i produc probleme nu de puţine ori finalizate cu deranjamente publice. Reacţiile sale imprevizibile, incapacitatea de a accepta soluţia corectă atunci când ea intră în coliziune cu tenebrele unei firi de nestăpânit, îl fac...Blog politic si polemic